Stagiul de cotizare - partea I

Stagiu de coti zare versus vechime în muncã.

Noþiunea de "vechime în muncã" începe sã iasã treptat din vocabularul nostru. Deºi o gãsim formulatã ca atare în Codul Muncii ºi se face referire la ea în contractele colectivele de muncã, utilizarea ei este tot mai restrânsã. Conform Codului Muncii, perioada în care o persoanã a muncit se considerã vechime în muncã. O atare definiþie ne dã o simplã informaþie cantitativã: câþi ani a muncit o persoanã de-a lungul vieþii sale. La ce ne foloseºte o astfel de informaþie?

În primul rând, la stabilirea perioadei de timp în care angajaþii au dreptul de a solicita plata drepturilor care li se cuvin conform contractelor individuale de muncã.
În al doilea rând, la determinarea sporului de vechime - în acele sisteme de salarizare care încã îl mai aplicã.
În al treilea rând, la derularea diferitelor proceduri administrative legate, spre exemplu, de dovedirea experienþei într-o anumitã meserie/profesie/specialitate.

Atunci însã când vorbim despre drepturi de asigurãri sociale, semnificaþia uzualã a "vechimii în muncã" este deformatã. Mai exact, "vechimea în muncã" dispare, lãsând locul "stagiului de cotizare". Noþiunea de "stagiu de cotizare" are o conotaþie preponderent financiarã, sugerând o perioadã de timp în care s-a plãtit ceva în scopul obþinerii a altceva. Concret, reprezintã perioadele de timp în care o persoanã a cotizat (a plãtit o sumã de bani) pentru a putea beneficia de anumite drepturi de asigurãri sociale (pensii, indemnizaþii, etc.).

Existã 3 acte normative principale care reglementeazã drepturile de asigurãri sociale:

- Legea 19/2000 privind sistemul de asigurãri sociale de stat.
- Legea 76/2002 privind sistemul asigurãrilor pentru ºomaj ºi stimularea ocupãrii forþei de muncã
-OUG 150/2002 privind organizarea ºi funcþionarea sistemului de asigurãri sociale de sãnãtate.

Dintre acestea, ultimul nu face nici o referire expresã la noþiunea de stagiu de cotizare.

Primele douã conþin formulãri similare în ceea ce priveºte echivalarea vechimii în muncã cu stagiul de cotizare, pentru toate perioadele de timp anterioare intrãrii în vigoare a celor douã acte.

Prin art.8 din Legea 19/2000 privind sistemul de asigurãri sociale de stat:
(1) Constituie stagiu de cotizare perioadele în care persoanele au plãtit contribuþii de asigurãri sociale în sistemul public din România, precum ºi în alte þãri, în condiþiile stabilite prin acordurile sau convenþiile internaþionale la care România este parte.

Conform acestei definiþii, se va considera lunã de stagiu luna în care au fost plãtite contribuþii, indiferent de perioada din lunã efectiv lucratã.

Destul de ciudat, Codul Muncii face o ajustare a Legii 19/2000, în sensul în care aduce explicaþii suplimentare:
Art. 103. (3) În cazul salariatului care desfãºoarã activitatea în temeiul unui contract individual de muncã cu timp parþial, stagiul de cotizare la sistemul public de asigurãri sociale se stabileºte proporþional cu timpul efectiv lucrat conform legii.

Conform aceste prevederi, stagiul de cotizare se va ajusta corespunzãtor prin calcularea unui stagiu “echivalent” unui program normal de lucru de 8 ore.

Legea 76/2002 are aceeaºi abordare asupra modului de determinare a stagiului de cotizare.

Astfel, conform definiþiei date de lege: stagiu de cotizare - perioada în care s-a plãtit contribuþia de asigurãri pentru ºomaj atât de cãtre asigurat, cât ºi de angajator sau, dupã caz, numai de cãtre asigurat.

Mai departe, conform art.34: (1 2 ) Pentru persoanele încadrate cu contract individual de muncã cu timp parþial, stagiul de cotizare prevãzut la alin. (1) lit. a) se stabileºte proporþional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncã cu timp parþial.

Care sunt consecinþele unei asemenea abordãri? Evident, modalitatea de determinare a stagiului de cotizare devine foarte greoaie. Presupunând cã o persoanã are 2 contracte cu timp parþial, va fi imposibil ca un singur angajator sã stabileascã stagiul de cotizare în vederea stabilirii drepturilor de asigurãri sociale (spre exemplu). Acest lucru îl poate face doar Casa de Pensii, care are posibilitatea cumulãrii stagiilor parþiale.

O altã consecinþã este legatã de faptul cã cei care muncesc în baza unor contracte cu timp parþial sunt penalizaþi de douã ori: o datã prin diminuarea stagiului ºi încã o datã prin drepturile salariale mai mici pe care le obþin.

Se întrezãreºte însã o nouã abordare în ceea ce priveºte stagiul de cotizare. Ea se regãseºte în propunerea de modificare a codului Muncii, prin abrogarea art.103 alin. (3) (citat mai sus). Dacã abrogarea va fi acceptatã, aspectul financiar al noþiunii de stagiu de cotizare va deveni predominant, cel legat de timpul fizic lucrat devenind cu totul secundar.

De altfel, o asemenea interpretare existã în actuala Lege 19/2000 dar se referã doar la contractele de asigurare. Astfel, conform legii, persoanele asigurate prin contract pot plãti anticipat pe o perioadã de maxim 12 luni contribuþia la sistemul de asigurãri sociale de stat. Plata anticipatã permite acumularea a 12 luni de cotizare la stagiu. Practic, este vorba de un stagiu de cotizare „virtual” deoarece nu are nici o legãturã cu munca prestatã în acest rãstimp ci doar cu perioada asiguratã aºa cum a fost stabilitã prin contract.

Noua perspectivã pe care o poate aduce modificarea Codului Muncii ar trebui, din motive de consecvenþã, sã se extindã ºi la sistemul de asigurãri de ºomaj ºi, de ce nu, ºi asupra sistemului de asigurãri de sãnãtate.