Competitivitatea Europeana

... economie bazatã pe cunoastere din lume, capabilã de crestere economicã susþinutã, cu locuri de muncã mai multe ºi mai bune ºi o extraordinarã coeziune socialã" pînã în anul 2010.

În fiecare primavarã, un raport al Comisiei Europene analizeazã în detaliu stadiul implementãrii acestei strategii. Acest raport al Comisiei Europene este singurul document de pe agenda Consiliului European primavara, cînd sefii de stat sau de guvern ai Uniunii Europene evaluazã progresul înregistrat în atingerea obiectivului stabilit la Lisabona ºi stabileste prioritãtile viitoare, în vederea atingerii acestui obiectiv.
În 2003, la Sevilia, prima analizã a îndeplinirii obiectivelor ºi þintelor concrete fixate a dovedit cã implementarea strategiei este un esec, iar revizuirea acesteia este necesara.

Comisia Europeanã a relansat anul acesta, strategia revizuitã privind competitivitatea Uniunii Europene care ar putea permite, pînã în 2010, crearea a nu mai puþin de sase milioane de locuri de muncã ºi o crestere economicã medie europeanã de aproape 3% pe an.
În clasamentul general al competitivitatii, SUA se situeazã pe primul loc, Singapore ocupã a doua poziþie, Elveþia este pe locul 14, urmatã de Olanda, Germania figureazã pe locul 21, urmatã de Marea Britanie, Japonia ºi China. Faþã de anul trecut, s-a îmbunãtãþit cel mai mult poziþia competitivã a urmãtoarelor þãri ºi regiuni economice: Zhejiang (China), Bavaria, India si Maharashtra (India).
Faþã de SUA Uniunea Europeanã are un Produs Intern Brut ce reprezintã doar 41% la nivelul anului 2004. Diferenþa nu este doar la nivel tehnologic, ci ºi în privinþa productivitãþii muncii. Americanii muncesc mai mult ºi mai bine decît europeni, productivitatea muncii acestora din urmã reprezintã un procent de doar 19% în 2002 ajungînd la 23% în 2004 faþã de americani.

De asemenea, productivitatea pe orã a europenilor este de doar 16% faþã de productivitatea americanilor.
Aceste cifre au fãcut ca Uniunea Europeanã sã îsi stabileascã þintã cresterea productivitãþii ºi a ratei de activitate, în special la femei. Considerând SUA avînd un indice de competitivitate de 100, România se plaseazã la un indice de 33,3 la sutã din competitivitatea Statelor Unite.
Strategia de crestere a productivitãþii în Uniunea Europeanã se bazeazã pe trei axe vitale.

În primul rînd, trebuie ca Europa sã devinã un loc atractiv pentru investiþii ºi pentru a muncii, prin realizarea unei pieþe interne comune favorabile. La 1 mai 2004, Uniunea Europeanã s-a extins cu 10 noi state din Europa Centralã ºi de Est. Noii membri au standarde de viaþã ºi costuri operationale semnificativ mai scãzute decat cele ale membrilor existenti.
Costul manoperei orare este de 30 de dolari în Germania, 3 dolari în Polonia ºi Ungaria ºi 2 dolari în þãrile baltice ºi Slovacia. Multe investiþii strãine provenite din Europa, SUA sau Asia se vor relocaliza din vestul spre estul Europei, atrase de preþul scãzut al forþei de muncã ºi al costurilor operationale. Cele mai afectate de noii competitori estici sunt Irlanda, Portugalia ºi Spania.
În al doilea rand, la baza creºterii economice trebuie sã stea inovaþia ºi cunoasterea ºi nu consumul. Pentru obþinerea acestui deziderat Uniunea Europeanã a decis cã 3% din PIB sã fie canalizat spre domeniile de cercetare ºi dezvoltare.
A treia axã a strategiei Comisiei este consacratã crearii locurilor de muncã. În implementarea Strategiei de la Lisabona, Comisia Europeanã a identificat problema locurilor de muncã si pe cea a dezvoltãrii pieþei locurilor de muncã, ca fiind cele mai urgente provocari ce stau în faþa Europei.
Astfel, în momentul în care a fost lansatã Noua Strategie de la Lisabona s-a urmãrit crearea a 6 milioane de locuri de muncã. Somajul în Uniunea Europeanã este dublu faþã de cel existent în Statele Unite.
Consiliul European a evaluat progresul fãcut pentru îndeplinirea agendei de la Lisabona a recunoscut cã au fost fãcute anumite progrese în domenii importante ca mobilitatea cetãþenilor europeni, afaceri ºi servicii, drepturile proprietãtii intelectuale, protecþia mediului ºi dezvoltarea infrastructurii, dar în aceelasi timp a rezultat necesitatea concentrãrii pe impulsionarea competitivitãþii Uniunii Europene.
#PAGEBREAK#

Aceastã impulsionare se doreste a fi realizatã printr-o serie de propuneri ºi modificãri legislative care vizeazã în principal urmatoarele:
- îmbunataþirea legislaþie care reglementeazã zona guvernãrii corporatiste;
-cresterea mobilitãþii cercetãtorilor pentru a stimula în continuare inovaþia.În acest scop pe 11 martie, Comisia Europeanã a adoptat Carta Europeanã a Cercetãtorilor ºi un Cod de Conduitã pentru Recrutarea Cercetãtorilor - douã documente vãzute ca elemente cheie pentru politica UE de a face din cercetare o cariera atractivã, ca parte esentialã a strategiei sale de stimulare a creºterii economice ºi a numãrului locurilor de muncã.
- reanalizarea Strategiei de Dezvoltare Durabilã referitoare la reducerea emisiilor, dezvoltarea de tehnologii ecologiste ºi biodiversitate
- dezvoltarea unei politici de concurenþã viabile prin îmbunãtãþirea a trei zone-cheie:
- reformarea regimului ajutorului de stat;
- asigurarea implementãrii eficiente a legislaþiei modernizate în domeniul concurenþei ºi
- promovarea activã a practicilor concurenþiale.

Reforma ajutorului de stat la nivelul Uniunii Europene este definitã prin "ajutoare mai puþine ºi mai bune"
Deoarece ajutorul de stat este vãzut în principal ca o pierdere a banilor contribuabililor în încercarea de a menþine artificial locuri de muncã pe o bazã temporarã, se doreste eliminarea acestui sistem.

Romania are încã probleme cu ajutoarele de stat care sunt încã acordate în principal întreprinderilor de stat neproductive dar care au nu numãr mare de salariaþi, iar eliminarea acestora va produce în principal probleme sociale.
Eliminarea acestor ajutoare de stat este vazutã ca un lucru necesar în dezvoltarea concurenþei, deoarece este pur ºi simplu inacceptabil ca în timp ce majoritatea firmelor muncesc pentru a-ºi construi afacerea în baza abilitãþilor ºi eforturilor susþinute, altele sã beneficieze de avantaje artificiale, pur ºi simplu prin intermediul suportului financiar al statului.

Însã trebuie sã se þinã seama ºi de faptul cã atunci cand este folosit adecvat, ajutorul public poate avea rezultate secundare pozitive pentru societate în integralitatea ei, fãrã distorsionarea concurenþei, mai ales la nivelul întreprinderilor mici ºi mijlocii care au uneori nevoie de ajutor pentru a se lansa, pentru a urca pe scara creºterii economice, inovaþiei, cercetãrii ºi dezvoltãrii - ºi pentru a se dezvolta.

Un alt element important pe lîngã o legislaþie adecvatã dezvoltãrii ºi cresterii competitivitãþii este ºi menþinerea matricei împlementãrii eficiente a legislaþiei în domeniul concurenþei, în special prin cazurile individuale de fuziuni ºi antitrust.
O altã piatrã de temelie în aceastã strategie a "competiþiei pentru competitivitate" se referã la a avea o atitudine combativã ºi a promova activ bunele practici în materia concurenþei.

Totusi, ar fi interesant sa vedem cum s-ar raporta România la noua strategie economicã. La fel ca ºi pentru cei 10 noi membri UE, situaþia nu este prea încurajatoare. Economia noastrã abia a fost declaratã ca fiind funcþionalã dar are încã probleme evidente.

Investiþiile în cercetare - dezvoltare sunt mult prea mici la noi în þarã, numãrul brevetelor de inovare înregistrate fiind, de asemenea, mult prea mic în comparaþie cu nivelul minim din UE, astfel numãrul brevetelor de invenþii ºi inovaþii înregistrate în Romania raportat la milionul de locuitori este de opt ori mai mic comparativ cu nivelul minim din UE.

S-au facut progrese în dezvoltarea societãþii informaþionale. Numãrul de utilizatori de internet a crescut de cinci ori între 2001 ºi 2003 ºi, in acelasi interval, s-a dublat numãrul utilizatorilor de comunicaþii mobile. În schimb, transferul tehnologic a rãmas scãzut, iar cheltuielile pentru cercetare-dezvoltare sunt de cinci ori mai mici decît media UE (0,4% din PIB faþã de un minim necesar de 1% din PIB ºi de 3% stabilit prin Strategia de la Lisabona).
#PAGEBREAK#

De asemenea, numãrul cercetãtorilor care lucreazã în Romania, raportat tot la populaþie, este de cinci ori mai mic decît media europeanã.

Ajutoarele de stat din Romania sunt de trei ori mai mari decat cele din UE ºi sunt direcþionate spre stergerea datoriilor cãtre stat, nu cãtre cercetare ºi dezvoltare, iar consumul intensiv de energie din economie este de cinci ori mai mare decat consumul maxim din UE.

Aceste comparaþii relevã slãbiciuni structurale ale economiei romanesti. Soluþiile þin de bugetul public alocat cercetãrii ºi dezvoltãrii, dar ºi de instrumente financiare indirecte: parcuri tehnologice, incubatoare de afaceri, capital de risc pentru companii inovatoare care înregistreazã ºi utilizeazã brevete, angajeazã cercetãtori si alocã resurse financiare pentru cercetare.

Romania a demarat elaborarea unei strategii de recuperare a decalajelor competitive faþã de media Europei Centrale, comparaþia potrivitã fiind cu stadiul de dezvoltare atins de Polonia.
Centrul Roman de Informare de la Bruxelles ºi The Centre, cu sprijinul Misiunii Romaniei pe lîngã UE ºi al Ambasadei Regatului Unit al Marii Britanii ºi al Irlandei de Nord la Bucureºti, a organizat în data de 3 martie, la Bruxelles, evenimentul de prezentare a raportului "Romania ºi Agenda Lisabona - aderarea la UE ºi competitivitate economicã".
Prezentarea acestui raport la Bruxelles se înscrie în încercarea de promovare a eforturilor de integrare europeanã a Romaniei.
 
Pe termen mediu ºi lung, Agenda Lisabona este însã o prioritate a UE ºi, deci, ºi o prioritate a Romaniei.
Dacã aceastã strategie nu va funcþiona viitorul previzionat al Uniunii Europene nu este prea roz, mai ales cã în 2003, la Sevilia, prima analizã a indeplinirii obiectivelor strategiei, a arãtat o întîrziere în atingerea obiectivelor.
Conform "The World Competitiveness Yearbook" care este este cel mai renumit raport anual asupra competitivitãþii naþiunilor, China va fi cea mai mare economie a lumii în 2050, urmatã de SUA ºi India.
Trei alte natiuni vor fi puteri de mãrime mijlocie: Japonia, Brazilia ºi Rusia.
Europa va fi doar un cluster de mici naþiuni, unele dintre ele - cum ar fi Germania ºi Marea Britanie - cîntãrind ceva mai mult în economia mondialã, dar fãrã a avea o influenþã decisivã.

Dacã într-o primã etapã, China ºi India sunt furnizori de inputuri ieftine pentru firmele americane, japoneze ºi europene în viitor China va deveni centrul manufacturier de producþie al economiei globale, India va oferi operaþiuni de back-office, iar Thailanda va fi centrul asamblãrii de componente.

Apoi, populatiile acestor tari vor cãpãta suficientã putere de cumpãrare prin crearea unei clase de mijloc încît sã devinã atractive ca pieþe de desfacere.

În a treia etapã, Asia va deveni ea însãsi un competitor redutabil prin promovarea la export a mãrcilor proprii. Aceeaºi cale a fost urmatã de Japonia dupa al doilea razboi mondial.