Nu orice sut e un pas inainte

Definitia conform Wikipedia, seaca si complet impersonala: “Managerii sunt acele persoane a caror activitate de baza este sa duca la indeplinire procesul managerial.”

E normal ca pentru a fi manager trebuie sa ai ce sa “managiuesti”, ca sa ma exprim asa, intr-un termen care sa se apropie cat mai mult de cel original.

Din procesul de management e normal sa faca parte si un om sau o echipa de oameni pe care sa o “pastoresti”.

Tot conform Wiki, trebuie sa existe, pentru a fi un manager, si niste “Deprinderi manageriale”.

Una dintre deprinderi este cea interpersonala, care pune foarte mare accent pe motivarea angajatilor din subordine pentru ca acestia sa dea tot ce este mai bun in vederea indeplinirii unor obiective.

La capitolul motivare stau foarte bine, fara falsa modestie. Intotdeauna am cautat si am gasit mijloacele necesare, nu neaparat financiare, prin care sa-mi incurajez oamenii, sa-i sustin, sa-i sprijin, sa-i fac sa se simta in siguranta, sa aiba curaj sa fie sinceri si deschisi, sa-i trimit la diverse evenimente, sa lucreze intr-un mediu placut si sa-i fac sa nu simta presiunea termenelor limita. De asemenea nu am cautat niciodata, dar niciodata, greselile sau vinovatii pentru anumite situatii, ci am cautat mereu solutii pentru probleme si am invatat din propriile greseli astfel incat sa nu le repetam. Feedback-ul permanent a devenit ceva uzual si la indemana pentru toata echipa mea. Ideile, initiativele, gandurile bune, complimentele, zambetele fac parte din munca noastra zilnica.

Recunosc, am avut profesori buni de-a lungul carierei mele – sa nu va ganditi cumva ca toti sefii mei au fost exemple pozitive. In niciun caz. Dar am invatat de la managerii mei din trecut cum sa fiu si cum sa nu fiu pentru a avea succes. Repet, nu am fost si nu voi fi niciodata perfecta. Si nici nu-mi doresc asta. Dar atata timp cat am ajuns sa fiu dorita ca mentor, inseamna ca sunt un manager bun. Si nu am uitat si nu voi uita niciodata de unde am plecat. Si nici ca mai am foarte multe de invatat.

Si eu ma enervez. Si eu fac greseli. Si eu am esecuri si dezamagiri. Fara ele nu pot deveni mai buna in ceea ce fac. Da, sunt exigenta. Atat cu mine, cat si cu ceilalti. Si pun foarte mult suflet in tot ce fac. Si de aceea uneori se mai intampla sa primesc si cate un sut din partea cuiva la care nici nu ma asteptam, si pe care cu siguranta nu-l meritam.

Am primit multe suturi pana acum. Pe nedrept. Am suferit. M-am considerat nedreptatita. Si pe buna dreptate va intrebati de ce le mai accept sau de ce nu schimb nimic. Si eu ma intreb de multe ori asta, dar am mereu acelasi raspuns: pentru ca nu as mai fi eu. Si pentru ca intotdeauna, invariabil, roata se intoarce.

In ciuda faptului ca ma dau pe mine drept exemplu, acest articol nu este despre mine. Ci despre faptul ca nu toate suturile in fund reprezinta neaparat pasi inainte. Au fost si multi pasi inapoi, pentru ca desi reusisem sa ajung intr-un punct in care eram foarte mandra de ce am realizat, o situatie neprevazuta a intors totul la 180 de grade si am ajuns, in cel mai fericit caz, de unde am plecat.

Au fost si cazuri in care si alti oameni au fost trasi inapoi odata cu mine. Indiferent de cat de mult iti impui sa mergi mai departe cu fruntea sus, inainte de a fi manager esti om. Si eu imi doresc sa raman om mai presus de orice. Si indiferent de cate citate motivationale ai citi si indiferent de cat de multi oameni te-ar incuraja, pe moment simti, poate, ca ai pierdut totul, ca toate ti se intampla numai tie, ca-ti cade cerul in cap… Vi se pare cunoscut, nu? Cred si eu, doar nu sunt unica persoana care a trecut sau care va trece prin asa ceva. Oricat de diferiti am fi, avem experiente asemanatoare.
In ciuda tuturor obstacolelor care parca au fost inventate special pentru tine si s-au ivit toate in calea ta in acelasi moment, e un singur lucru care te poate remonta si te poate determina sa mergi mai departe cu fruntea sus: VALOAREA!

Tu, ca om, valorezi pentru tine si pentru cei din jurul tau mult mai mult decat orice obstacol care te-ar putea scoate la un moment dat din ritm. Trebuie doar sa te cunosti si sa-ti cunosti potentialul, ceea ce stii, ceea ce poti si ceea ce vrei. Nimeni nu-ti poate lua asta.

Eleonor Roosevelt spunea ca “nimeni nu te poate face sa te simti inferior fara consimtamantul tau”. Deci totul consta in a nu lasa pe nimeni si nimic sa te doboare. Si sa-ti asumi ce faci, sa-ti cunosti adevarata valoare si sa mergi mai departe, chiar luand-o de la capat.