Toaleta emotionala

Dupa trei zile am simtit ca stiu atat de putine si totusi atat de multe.... Am realizat ca desi piata de coaching din Romania e acoperita, conform statisticilor, in proportie de doar 6%, din acest procent probabil doar 10% sunt coach profesionisti in adevaratul sens al cuvantului.

In cele trei zile am trecut efectiv printr-un proces de analiza a ceea ce faceam, a ceea ce sunt si a ceea ce trebuie sa fac de acum incolo. Mi-am descoperit noi valori, noi abilitati si mi-am consolidat puternic capacitatea de a asculta, esentiala in coaching.

Pentru mine coaching-ul este o profesie. Extrem de frumoasa, nu o pot compara cu nicio alta profesie. Pentru ca este unica. Granitele dintre a fi coach si a fi consultant/mentor/psiholog sunt atat de fine incat daca nu stii ce ai de facut risti sa cazi in extreme.

Eddie Robinson spune atat de frumos: "Coaching is a profession of love. You can't coach people unless you love them."

Perfect adevarat, atata timp cat in coaching se lucreaza doar cu materialul clientului, tu in acea relatie nu contezi, conteaza doar persoana din fata ta.

Cu absolut tot ce presupune ea. Pentru asta trebuie sa-ti faci "toaleta emotionala" pentru a te elibera de absolut tot ce tine de setarile, prejudecatile, experientele, ideile, trairile, parerile sau valorile tale. Aici intervine adevarata maiestrie a unui coach de a se cunoaste pe sine atat de bine incat sa fie perfect capabil sa se gestioneze si sa dea la o parte, ca un tavalug, tot ce ar putea influenta relatia de coaching.

Nu poate exista o relatie de succes in coaching fara deschidere, onestitate, comunicare, deblocare, rupere a barierelor. Poate suna simplu, de aceea multe persoane considera ca a face coaching e ceva usor accesibil pentru toata lumea.

Nu e simplu nici pentru coach, nici pentru cel care intra in aceasta relatie. Nu vorbim despre a gasi reteta pentru succes, nu vorbim de sedinte de terapie, de analiza spirituala sau consiliere. Vorbim de a exploata la maxim, prin adresarea intrebarilor potrivite, prin provocari continue, potentialul si materialul omului din fata ta. Om care vine de foarte multe ori si iti pune sufletul pe tava; care are probleme, asteptari, frustrari, deziluzii, care nu se mai regaseste in nimeni si in nimic, care nu-si gaseste locul, cariera etc.

Ce ma determina sa fiu coach? Pe langa iubirea fata de oameni? Dorinta de a ajuta.

Ce ma determina sa-mi doresc sa fiu unul dintre cei mai buni? Dorinta de a-mi depasi eu propriile bariere, de ma bucura de succesul procesului si de tot ce presupune acesta, de a spune, in momentul in care voi trage linie: "Da, am reusit sa fac ceva nu numai cu viata mea, dar si cu vietile altor oameni".