Decizia ICCJ nr. 7/2014 - Completul competent sa judece recursul in interesul legii

Dosar nr. 4/2014

Iulia Cristina Tarcea - vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, presedintele completului
Lavinia Curelea - presedintele Sectiei I civile
Roxana Popa - presedintele delegat al Sectiei a II-a civile
Ionel Barba - presedintele Sectiei de contencios administrativ si fiscal
Corina Michaela Jijiie - presedintele Sectiei penale
Simona Lala Cristescu - judecator la Sectia I civila
Lavinia Dascalu - judecator la Sectia I civila
Aurelia Rusu - judecator la Sectia I civila - judecator-raportor
Beatrice Ioana Nestor - judecator la Sectia I civila
Dragu Cretu - judecator la Sectia I civila
Mihaela Tabarca - judecator la Sectia I civila
Tatiana Gabriela Nastase - judecator la Sectia a II-a civila
Minodora Condoiu - judecator la Sectia a II-a civila - judecator-raportor
Marian Buda - judecator la Sectia a II-a civila
Iulia Manuela Cirnu - judecator la Sectia a II-a civila
Lucia Paulina Brehar - judecator la Sectia a II-a civila
Constantin Branzan - judecator la Sectia a II-a civila
Carmen Sirbu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Zoita Milasan - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Eugenia Ion - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Iuliana Riciu - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal - judecator-raportor
Doina Duican - judecator la Sectia de contencios administrativ si fiscal
Simona Camelia Marcu - judecator la sectia de contencios administrativ si fiscal
Ilie Iulian Dragomir - judecator la Sectia penala
Luciana Mera - judecator la Sectia penala

Completul competent sa judece recursul in interesul legii este legal constituit in conformitate cu dispozitiile art. 516 alin. 2 din Codul de procedura civila raportat la art. 27^2 alin. (2) lit. b) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Sedinta este prezidata de doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Procurorul general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie este reprezentat de doamna Antonia Constantin, procuror sef adjunct al Sectiei judiciare. Din partea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie se prezinta doamna judecator Bianca Elena Tandarescu. La sedinta de judecata participa magistratul-asistent Ileana Peligrad, din cadrul Sectiei a II-a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, desemnat pentru aceasta cauza in conformitate cu dispozitiile art. 27^2 din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare. Magistratul-asistent invedereaza legala constituire a Completului competent sa judece recursul in interesul legii, precum si faptul ca, la dosarul cauzei, au fost depuse raportul intocmit de judecatorii-raportori Aurelia Rusu, judecator in cadrul Sectiei I civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Minodora Condoiu, judecator in cadrul Sectiei a II a civile a Inaltei Curti de Casatie si Justitie si Iuliana Riciu, judecator in cadrul Inaltei Curti de Casatie si Justitie, desemnati conform prevederilor art. 516 alin. (5) din Codul de procedura civila. Magistratul-asistent mai arata ca la dosar a fost depus punct de vedere din partea Ministerului Public - Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, precum si un articol al domnului avocat doctor Liviu Alexandru Viorel publicat in revista Curierul judiciar nr. 11/2014, cu solicitarea de a fi avut in vedere ca opinie doctrinara pentru solutionarea prezentei cauze. Dupa prezentarea referatului cauzei, constatand ca nu mai sunt chestiuni prealabile de discutat sau exceptii de invocat, presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, acorda cuvantul doamnei judecator Bianca Elena Tandarescu, din partea Colegiului de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Doamna judecator Bianca Elena Tandarescu invedereaza ca, in temeiul art. 33 alin. (4) din Regulamentul privind organizarea si functionarea administrativa a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, coroborat cu prevederile art. 514 din Codul de procedura civila, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a supus atentiei Completului competent sa judece recursul in interesul legii prezentul recurs in interesul legii, in vederea unificarii practicii cu privire la posibilitatea partilor de a supune controlului, prin intermediul cailor de atac - apel sau recurs, critici de nelegalitate in materia taxelor judiciare de timbru. O prima orientare, majoritara, este in sensul ca reexaminarea este singura cale de atac prin intermediul careia poate fi cenzurata existenta si intinderea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, sub aceste aspecte neexistand un drept de optiune intre formularea unei cereri de reexaminare si exercitarea unei alte cai de atac de reformare. Referitor la cea de a doua orientare, invedereaza ca legiuitorul nu a inteles sa excluda de la controlul de legalitate examinarea criticilor privitoare la existenta obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, iar autorul sesizarii nu a formulat un punct de vedere, subliniind ca ceea ce formeaza obiect al controversei sunt limitele controlului legalitatii, cu repercusiuni asupra caracterului cererii. In concluzie, solicita admiterea recursului in interesul legii si pronuntarea unei decizii prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii.
Presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, vicepresedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie, acorda cuvantul reprezentantului procurorului general, doamna Antonia Constantin, procuror sef adjunct al Sectiei judiciare din cadrul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Reprezentantul procurorului general arata ca se impune stabilirea limitelor controlului in calea de atac a reexaminarii, respectiv aplicarea legii sau operatiuni pur matematice. Intr-o prima opinie, sustinuta si de reprezentantul Ministerului Public, s-a invederat ca reexaminarea este singura cale de atac prin intermediul careia poate fi cenzurata existenta si intinderea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, sub aceste aspecte neexistand un drept de optiune intre formularea unei cereri de reexaminare si exercitarea unei cai de atac de reformare. Indiferent daca partea a uzat sau nu de reexaminare, aspectele privitoare la modul de solutionare a taxei judiciare de timbru nu mai pot forma obiect de critica prin intermediul cailor de atac de reformare, neexistand un drept de optiune in acest sens. Intrucat incheierea prin care instanta a solutionat cererea de reexaminare are caracter irevocabil, partea nu are deschisa calea de atac a apelului sau recursului. Intr-o a doua opinie se sustine ca incheierea prevazuta de art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificarile si completarile ulterioare, poate fi atacata cu apel sau recurs odata cu fondul. Fata de cele expuse, in temeiul art. 517 din Codul de procedura civila, solicita admiterea recursului in interesul legii declarat de Colegiul de Conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si pronuntarea unei hotarari prin care sa se asigure interpretarea si aplicarea unitara a legii.
Presedintele completului, doamna judecator Iulia Cristina Tarcea, constatand ca nu mai sunt alte completari, chestiuni de invocat sau intrebari de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile inchise, iar completul de judecata a ramas in pronuntare asupra recursului in interesul legii.

INALTA CURTE,

Deliberand asupra recursului in interesul legii, a constatat urmatoarele:

1. Problema de drept care a generat practica neunitara
Prin prezentul recurs in interesul legii, Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost sesizata asupra existentei unei jurisprudente neunitare in privinta problemei de drept referitoare la posibilitatea partii in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru de a supune controlului, in caile de atac de reformare, critici care sa vizeze existenta obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, decurgand din aprecierea caracterului timbrabil al cererii de chemare in judecata.

2. Examenul jurisprudential
In urma verificarii jurisprudentei anexate sesizarii s-a constatat ca nu exista un punct de vedere unitar cu privire la posibilitatea partii in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru de a supune controlului, in caile de atac de reformare, critici care sa vizeze existenta obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, in conditiile in care nu se invoca, in cadrul acestor cai de atac, motivul de nelegalitate vizand calificarea gresita a obiectului cererii de chemare in judecata, din care ar putea decurge consecinta aplicarii gresite a normelor in materia taxelor judiciare de timbru.

3. Solutiile pronuntate de instantele judecatoresti
3.1. Intr-o prima opinie, s-a considerat ca cererea de reexaminare, prevazuta de art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, este singura cale de atac prin care pot fi cenzurate existenta si intinderea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, partile interesate neavand un drept de optiune intre a formula cerere de reexaminare si a exercita apel sau recurs, dupa caz. In argumentarea acestei opinii s-a aratat ca, potrivit art. 18 alin. (2) si (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, daca partea este nemultumita de modalitatea de determinare a taxei judiciare de timbru de catre instanta, inclusiv de stabilirea caracterului timbrabil al cererii, are posibilitatea de a formula reexaminare, cale de atac exclusiva pentru solutionarea acestor incidente privind timbrajul. Asemenea critici nu pot fi sustinute prin intermediul cailor de atac, de vreme ce legea speciala pune la indemana partii interesate o alta cale de atac clara, precisa si previzibila. Solutia este identica si atunci cand partea nu a facut uz de reexaminare si, prin urmare, nu s-a pronuntat in cauza o incheiere irevocabila, astfel cum dispune art. 18 alin. (3) din acelasi act normativ, avand in vedere ca partea interesata nu are un drept de optiune in acest sens; prin faptul neatacarii, masura de stabilire a taxei judiciare de timbru a devenit irevocabila, intrucat legea nu prevede la indemana partii nici exercitarea reexaminarii, nici pe cea a apelului sau pe cea a recursului. Dispozitiile art. 18 alin. (2) si (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, reglementeaza in mod expres si faptul ca incheierea care se pronunta in solutionarea unei cereri de reexaminare este irevocabila, astfel ca, potrivit art. 377 alin. 2 pct. 3 din Codul de procedura civila, nu mai poate fi atacata cu recurs. Prin urmare, reexaminarea este singura cale de atac prin intermediul careia poate fi cenzurata existenta si intinderea obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru, sub aceste aspecte neexistand un drept de optiune intre formularea unei cereri de reexaminare si exercitarea unei alte cai de atac de reformare. Indiferent daca partea interesata a uzat sau nu de reexaminare, aspectele mentionate nu mai pot forma obiect de critica prin intermediul cailor de atac de reformare, neexistand un drept de optiune din acest punct de vedere. Ca atare, masura privitoare la taxa judiciara de timbru devine irevocabila prin solutionarea reexaminarii sau prin expirarea termenului de exercitare a acestei cai de atac, dupa caz. Imprejurarea ca legiuitorul a stabilit o cale de atac interna, in fata altui complet al aceleiasi instante, nu este de natura sa afecteze procedura judiciara echitabila, astfel cum este inteleasa in termenii art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Din perspectiva dreptului la un proces echitabil, esential este ca partea sa poata supune contestatia sa unui tribunal independent si impartial, care nu trebuie sa functioneze neaparat la nivelul unei jurisdictii superioare celei care a adoptat solutia, avand in vedere ca art. 6 paragraful 1 nu garanteaza dreptul la un dublu grad de jurisdictie, statele avand o marja de apreciere in organizarea sistemului cailor de atac, si ca, doar in materie penala, au obligatia asigurarii accesului la dublu grad de jurisdictie (art. 2 din Protocolul nr. 7 aditional la Conventie).
3.2. Intr-o a doua opinie s-a apreciat ca instanta de control judiciar poate analiza criticile de nelegalitate care privesc existenta obligatiei de plata a taxei de timbru, chiar daca partea interesata nu a formulat cerere de reexaminare sau daca aceasta a fost respinsa, deoarece aceasta procedura are natura juridica a unei cai de atac de retractare, iar prin reglementarea prevazuta de art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul nu a inteles sa excluda de la controlul de legalitate examinarea criticilor privitoare la existenta obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru. In argumentarea acestei solutii s-a aratat ca cererea de reexaminare, fiind o cale de atac pe care o solutioneaza chiar instanta care a pronuntat incheierea atacata, are natura unei cai de atac de retractare. Imprejurarea ca cererea de reexaminare este solutionata de un alt complet de judecata decat cel care a determinat cuantumul taxei de timbru nu prezinta relevanta sub acest aspect, intrucat criteriul de clasificare a cailor de atac in cai de atac de reformare si cai de atac de retractare este reprezentat de gradul instantei competente sa solutioneze o asemenea cerere. Or, solutionarea cererii de reexaminare de catre un alt complet al aceleiasi instante, din perspectiva criteriului de clasificare mentionat, nu confera acesteia caracter de cale de atac de reformare. Caracteristica esentiala a cailor de atac de retractare (categorie din care mai fac parte contestatia in anulare, revizuirea, cererea de reexaminare formulata in temeiul art. 108^5 din Codul de procedura civila si cererile de reexaminare reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 193/2008, cu modificarile si completarile ulterioare) este aceea de a permite retractarea hotararii atacate pentru corectarea unor greseli materiale cu caracter procedural, pentru stabilirea situatiei de fapt, fiind exclusa posibilitatea ca pe o asemenea cale sa se ajunga la reinterpretarea unei dispozitii legale. In materia cererilor de reexaminare, legiuitorul a prevazut, in cel putin doua cazuri, respectiv art. 108^5 din Codul de procedura civila si art. 17 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 193/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, ca se poate face numai cerere de reexaminare. In cazul cererii de reexaminare exercitate in conditiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul nu face o asemenea mentiune. Pe de alta parte, potrivit art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, „In situatia in care instanta judecatoreasca investita cu solutionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca in fazele procesuale anterioare taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal, va dispune obligarea partii la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotararii constituind titlu executoriu”. Executarea silita a hotararii se va efectua prin organele de executare ale unitatilor teritoriale subordonate Ministerului Finantelor Publice in a caror raza teritoriala isi are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislatiei privind executarea silita a creantelor bugetare. Aceste dispozitii legale instituie in sarcina instantelor care exercita controlul judiciar obligatia de a verifica modul de determinare a cuantumului taxelor judiciare de timbru si de a dispune masuri pentru perceperea si punerea in executare a acestor creante bugetare, fara a face vreo distinctie dupa cum in cauza s-a formulat sau nu cerere de reexaminare impotriva modului de stabilire a taxei de timbru. Din interpretarea coroborata a dispozitiilor legale enuntate rezulta ca, prin derogare de la regimul juridic al cailor de atac de retractare, incheierea prin care se solutioneaza cererea de reexaminare este pronuntata de un alt complet si este irevocabila, insa, prin reglementarea prevazuta de art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul nu a inteles sa excluda de la controlul de legalitate examinarea criticilor privitoare la existenta obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru; asemenea critici de nelegalitate sunt cele prin care se pune in discutie incidenta unei dispozitii legale care instituie scutirea de la plata taxei judiciare de timbru. Aceasta sustinere nu nesocoteste dispozitiile art. 377 alin. 2 pct. 5 din Codul de procedura civila, deoarece caracterul irevocabil al incheierii pronuntate in procedura de solutionare a modului de stabilire a taxei de timbru trebuie raportat la natura caii de atac exercitate, care, asa cum s-a aratat, este o cale de atac de retractare. Or, caile de atac de retractare nu pun in discutie aspecte de nelegalitate, ci imprejurari referitoare la situatia de fapt ori greseli materiale cu caracter procedural. Imprejurarea ca in practica au fost admise cereri de reexaminare formulate in temeiul dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, nu numai in situatiile in care s-a retinut existenta unor greseli de calcul sau ignorarea unor elemente de fapt care rezultau din dosar, ci si atunci cand s-a constatat incidenta unei norme de scutire de la plata taxelor de timbru, nu schimba natura juridica a acestei cai de atac si nu impiedica partile interesate sa exercite caile de atac de reformare (prin care sa puna in discutie caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata), daca cererea de reexaminare nu a fost formulata sau a fost respinsa. Pe de alta parte, a considera ca, prin consacrarea caracterului irevocabil al incheierii prin care se solutioneaza cererea de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru, atunci cand se pune in discutie chiar caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata, care priveste, asadar, un aspect de legalitate (respectiv interpretarea si aplicarea dispozitiilor legale in materia taxelor de timbru), legiuitorul a inteles sa excluda de la controlul de legalitate, in caile de atac de reformare, orice critica privitoare la taxele de timbru, inseamna a nesocoti principiul legalitatii cailor de atac, in conditiile in care, in reglementarea Codului de procedura civila in vigoare la data introducerii cererii de chemare in judecata, impotriva hotararilor pronuntate in apel se poate exercita recurs, dar si dreptul reclamantului la un proces echitabil, din perspectiva dreptului de acces la justitie, reglementat de Conventia europeana a drepturilor omului. S-a retinut totodata ca, in materie civila, instanta de contencios european a drepturilor omului nu instituie in sarcina statelor contractante obligatia de a crea instante de apel sau de recurs (in casatie), insa, in ipoteza in care statul reglementeaza in propriul sistem de drept atat calea de atac a apelului, cat si pe cea a recursului, accesul la aceste grade de jurisdictie trebuie sa fie efectiv, garantiile fundamentale ale art. 6 din Conventie fiind aplicabile (Cauza Blandeau contra Frantei, Hotararea din 10 iulie 2008; Cauza Gregorio de Andrade contra Portugaliei, Hotararea din 14 noiembrie 2006).

4. Opinia procurorului general
In punctul de vedere transmis Inaltei Curti de Casatie si Justitie, Ministerul Public a concluzionat, in esenta, ca, in privinta partii care are si calitatea de subiect al obligatiei de a achita taxa judiciara de timbru nu exista un drept de optiune intre exercitarea cererii de reexaminare si caile de atac de reformare, apel sau recurs. Partea interesata in sarcina careia s-a stabilit taxa judiciara de timbru poate contesta modul de stabilire a taxei doar prin intermediul cererii de reexaminare, iar cererea de reexaminare constituie o cale de atac efectiva, in sensul art. 6 paragraful 1 din Conventia europeana a drepturilor omului, in conditiile in care controlul judiciar vizeaza legalitatea stabilirii taxei judiciare de timbru, inclusiv sub aspectul calificarii cererii si al aplicarii dispozitiilor legale prin care se stabilesc scutiri obiective sau subiective, dupa caz, de la plata taxelor judiciare de timbru, iar in cadrul acestui control se da eficienta principiului non reformatio in pejus. Daca intentia legiuitorului ar fi fost sa elimine doar posibilitatea exercitarii, in mod separat, a unei cai de atac impotriva acestei incheieri, nu ar fi fost necesara includerea in textul legal a mentiunii referitoare la caracterul irevocabil al acesteia, de vreme ce exercitarea apelului si a recursului impotriva incheierilor premergatoare, odata cu fondul, constituie regula in materie, potrivit art. 282 alin. 2 teza I si art. 299 din Codul de procedura civila.

5. Jurisprudenta Curtii Constitutionale
Curtea Constitutionala a fost sesizata in numeroase randuri cu exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare. Prin deciziile nr. 102 din 9 februarie 2006, nr. 711 din 13 septembrie 2007 si nr. 1.152 din 6 noiembrie 2008, Curtea Constitutionala a statuat ca prevederile art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 sunt constitutionale, intrucat accesul liber la justitie nu inseamna accesul la toate structurile judecatoresti si la toate gradele de jurisdictie si ca acest drept poate fi supus unor conditionari de fond si de forma, iar existenta uneia ori a mai multor cai de atac nu este impusa, pentru toate cazurile, nici de Constitutie si nici de vreun tratat international la care Romania este parte. Totodata, conditiile de exercitare a dreptului de acces liber la justitie, precum si caile de atac sunt prevazute de norme juridice procedurale. Or, conform dispozitiilor art. 126 alin. (2) din Constitutie, „Competenta instantelor judecatoresti si procedura de judecata sunt prevazute numai prin lege”, iar art. 129 din Legea fundamentala prevede ca „Impotriva hotararilor judecatoresti, partile interesate si Ministerul Public pot exercita caile de atac, in conditiile legii”. De asemenea, Curtea Constitutionala, prin deciziile nr. 42 din 27 ianuarie 2005 si nr. 164 din 22 martie 2005, a retinut ca textele de lege criticate reprezinta norme de procedura care reglementeaza solutionarea cererii de reexaminare impotriva incheierii de stabilire a taxei de timbru, iar aceasta constituie un incident procedural, prealabil antamarii fondului de catre instanta de judecata. Or, solutionarea unei chestiuni prealabile este guvernata de principiul celeritatii, care ar fi grav afectat prin aplicarea in materie a principiilor oralitatii si contradictorialitatii, a obligativitatii citarii partilor, ca si a posibilitatii exercitarii unei cai de atac impotriva incheierii de solutionare a cererii de reexaminare. Curtea Constitutionala a reiterat aceste argumente in Decizia nr. 1.558 din 6 decembrie 2011, prin care a respins din nou exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 (dispozitii care fusesera criticate de autorul exceptiei pe motiv ca ar incalca principiul accesului liber la justitie, datorita faptului ca nu se prevede posibilitatea contestarii modului de stabilire a taxei de timbru pe calea apelului sau recursului).

6. Jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Curtii de Justitie a Uniunii Europene
La nivelul celor doua instante europene nu s-a identificat jurisprudenta relevanta care sa vizeze problema de drept supusa analizei. Aspectele referitoare la acordarea unor reduceri sau scutiri de la plata taxei judiciare de timbru, in considerarea unor circumstante concrete ale litigiului, ce au facut obiectul unor hotarari pronuntate de Curtea Europeana a Drepturilor Omului (a se vedea, in acest sens, cu titlu de exemplu, hotararile pronuntate in cauzele Weissman si altii impotriva Romaniei, Iorga impotriva Romaniei, Rusen impotriva Romaniei, Nemeti impotriva Romaniei), vizeaza probleme de drept distincte, care nu influenteaza modul de solutionare a prezentului recurs in interesul legii. Spre deosebire de cererea de scutire, esalonare sau reducere a taxei de timbru, care presupune ca partea a acceptat faptul ca taxa judiciara de timbru a fost legal stabilita, cererea de reexaminare presupune contestarea legalitatii sau a temeiniciei taxei impuse in sarcina partii. Obiectul analizei in prezenta cauza vizeaza caile procedurale de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru, nu evaluarea circumstantelor dintr-un anumit litigiu (cum sunt solvabilitatea reclamantului sau faza procedurala in care este impusa taxa de timbru), care ar putea determina un dezechilibru intre scopul legitim urmarit de stat prin stabilirea unor taxe de timbru si dreptul de acces la justitie.

7. Raportul asupra recursului in interesul legii
Raportul intocmit de judecatorii-raportori desemnati conform art. 516 alin. (5) din Codul de procedura civila a concluzionat ca, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru poate formula critici care sa vizeze existenta obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru exclusiv in cadrul cererii de reexaminare, neputand supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

8. Inalta Curte de Casatie si Justitie
Prin sesizarea adresata Completului competent sa judece recursul in interesul legii, Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie a identificat problema de drept considerata a fi sursa a practicii neunitare ca fiind aceea referitoare la posibilitatea partilor de a supune cenzurii, in caile de atac de reformare, critici care vizeaza existenta obligatiei de plata a taxei de timbru, in raport cu dispozitiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, care reglementeaza posibilitatea formularii cererii de reexaminare, cerere care se solutioneaza prin incheiere irevocabila. Examinand sesizarea cu recursul in interesul legii, raportul intocmit de judecatorii-raportori si dispozitiile legale ce se solicita a fi interpretate in mod unitar, s-au retinut urmatoarele: Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost legal sesizata, iar recursul in interesul legii este admisibil, fiind indeplinite cumulativ cerintele impuse de dispozitiile art. 515 din Codul de procedura civila, cu referire la autorul sesizarii si existenta unei jurisprudente neunitare, relativ la problema de drept vizand posibilitatea partii in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru de a supune controlului, in caile de atac de reformare, critici care sa vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata, in ipoteza in care nu se pune in discutie o calificare gresita a obiectului cererii de chemare in judecata. Referitor la problema de drept solutionata diferit de instantele de judecata, astfel cum a fost conturata in urma examinarii practicii judiciare anexate, se constata ca prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, confera partii in sarcina careia s-a stabilit obligatia de timbrare o procedura clara, precisa si previzibila de contestare a modului de stabilire a taxei de timbru sub aspectul caracterului timbrabil al cererii de chemare in judecata. Reexaminarea priveste, potrivit textului legal mentionat, „modul de stabilire a taxei judiciare de timbru”, ca operatiune de ansamblu, ce se constituie din mai multe etape, incepand cu incadrarea actiunii sau a cererii deduse judecatii in categoriile prevazute de Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, in scopul stabilirii caracterului timbrabil sau netimbrabil al cererii, cu observarea eventualei incidente a normelor legale care instituie scutiri legale de la plata taxei de timbru, iar in situatia in care se stabileste ca actiunea sau cererea este supusa taxei judiciare de timbru, urmatoarea etapa consta in determinarea cuantumului acestei taxe, procedeu care poate presupune, in cazul actiunilor evaluabile in bani, un calcul matematic de aplicare a cotelor procentuale prevazute de lege asupra valorii obiectului cererii. In lipsa unei dispozitii legale exprese, care sa limiteze obiectul controlului in calea de atac a reexaminarii doar la etapa de determinare prin calcul matematic a cuantumului taxei judiciare de timbru si avand in vedere ipoteza cuprinzatoare a normei, ce vizeaza „modul de stabilire a taxei judiciare de timbru”, nu se poate identifica niciun temei legal care sa justifice excluderea problemei caracterului timbrabil al cererii de chemare in judecata din sfera obiectului reexaminarii. Argumentul contrar, bazat pe calificarea cererii de reexaminare ca fiind o cale de atac de retractare, care ar permite doar corectarea unor greseli materiale cu caracter procedural sau inlaturarea unor erori in stabilirea situatiei de fapt, nu poate fi primit, deoarece criteriul de distinctie intre caile de atac de reformare si caile de atac de retractare rezida in instanta competenta a se pronunta asupra caii de atac, nefiind de esenta acestei clasificari criteriul motivelor care se circumscriu fiecarei categorii. Imprejurarea ca, in cazul caii de atac reglementate de art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, legiuitorul nu a facut mentiunea ca se poate face „numai” cerere de reexaminare, asa cum s-a procedat in situatiile reglementate de art. 108^5 din Codul de procedura civila [art. 191 alin. (1) din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedura civila] si art. 17 alin. (2) din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 51/2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 193/2008, cu modificarile si completarile ulterioare, nu poate duce la concluzia ca partea in sarcina careia s-a stabilit taxa de timbru ar avea posibilitatea sa exercite, cu privire la modul de stabilire a acestei taxe, atat calea de atac a reexaminarii, cat si caile de atac de reformare, apelul si recursul. Potrivit art. 18 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, cererea de reexaminare, care vizeaza „modul de stabilire a taxei judiciare de timbru” in intregul sau, se solutioneaza prin incheiere irevocabila, ceea ce semnifica, in intelesul art. 377 alin. 2 din Codul de procedura civila, ca, impotriva unei astfel de incheieri, nu se mai poate exercita vreo cale de atac de reformare, nici pe cale separata si nici odata cu fondul, iar aspectele dezlegate prin incheierea irevocabila pronuntata in temeiul articolului anterior mentionat intra in puterea lucrului judecat, neputand fi repuse in discutie de aceeasi parte in caile de atac exercitate impotriva hotararii pronuntate cu privire la fondul litigiului. O astfel de interpretare nu este de natura sa nesocoteasca principiul constitutional al legalitatii cailor de atac, ci dimpotriva, da expresie acestui principiu, valorificand intentia clara a legiuitorului de a reglementa o procedura rapida si eficienta de solutionare a incidentelor privind modul de stabilire a taxelor judiciare de timbru, prealabil solutionarii fondului litigiului. Limitarea posibilitatii partii in sarcina careia s-a stabilit taxa judiciara de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu incalca dreptul de acces la justitie si dreptul la un proces echitabil. Aceasta cale de atac permite partii in sarcina careia s-a impus obligatia de timbrare sa supuna contestatia sa unei instante impartiale si independente, care nu trebuie sa functioneze neaparat la nivelul unei jurisdictii superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestata, avand in vedere ca art. 6 paragraful 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului nu garanteaza dreptul la un dublu grad de jurisdictie. Este adevarat ca in jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului s-a cristalizat principiul potrivit caruia, in situatia in care dreptul de a ataca o hotarare judecatoreasca pe calea apelului sau a recursului este prevazut in legislatia unui stat parte la Conventie, instanta investita cu aceste cai de atac este chemata sa solutioneze cauza respectand toate conditiile instituite de art. 6 paragraful 1 (Cauza Delcourt contra Belgiei, 17 ianuarie 1970). Aceasta ipoteza nu este aplicabila insa in materia contestarii modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, domeniu in care legislatia nationala prevede exclusiv calea de atac a reexaminarii. De altfel, problema pretinsei contrarietati a prevederilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, in raport cu principiul accesului liber la justitie si dreptul la un proces echitabil, consacrate de art. 21 din Constitutie, a fost deja examinata de Curtea Constitutionala, care a statuat in mod consecvent, prin numeroase decizii, ca aceste prevederi legale nu sunt afectate de viciul neconstitutionalitatii. Prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, nu pot constitui suport logic si juridic pentru diminuarea sau inlaturarea in caile de atac a obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru stabilite de instantele de fond si de apel. Textul legal mentionat are in vedere situatia in care instanta judecatoreasca investita cu solutionarea unei cai de atac ordinare sau extraordinare constata ca, in fazele procesuale anterioare, „taxa judiciara de timbru nu a fost platita in cuantumul legal”, nicidecum situatia in care partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata pretinde ca nu datoreaza taxa de timbru sau ca suma stabilita este prea mare. Singura solutie pe care instanta judecatoreasca superioara, investita cu solutionarea unei cai de atac, o poate dispune in temeiul textului mentionat este aceea de obligare a partii la plata taxelor judiciare de timbru aferente stadiului/stadiilor procesuale anterioare, urmand ca dispozitivul hotararii sa constituie titlu executoriu. Ca atare, prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare (a caror finalitate consta in obligarea partii la plata taxei de timbru aferente etapei procesuale anterioare, neachitate) nu pot reprezenta o baza legala prin prisma careia instanta de control judiciar, in apel sau in recurs, sa poata examina criticile partii in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a unei taxe de timbru in faza procesuala anterioara, critici care au ca scop diminuarea sau inlaturarea acestei obligatii. In concluzie, in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru poate formula critici care sa vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare in judecata exclusiv in cadrul cererii de reexaminare, neputand supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul cailor de atac de reformare, apelul sau recursul.

Pentru considerentele aratate, in temeiul art. 517 cu referire la art. 514 din Codul de procedura civila,

INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE

In numele legii

DECIDE:

Admite recursul in interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Inaltei Curti de Casatie si Justitie si, in consecinta, stabileste ca:
In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificarile si completarile ulterioare, partea in sarcina careia s-a stabilit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru poate formula critici care sa vizeze caracterul timb rabil al cererii de chemare in judecata exclusiv in cadrul cererii de reexaminare, neputand supune astfel de critici controlului judicia r prin intermediul apelului sau recursului.
Obligatorie, potrivit art. 517 alin. (4) din Codul de procedura civila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 8 decembrie 2014.

VICEPRESEDINTELE INALTEI CURTI DE CASATIE SI JUSTITIE, IULIA CRISTINA TARCEA
Magistrat-asistent, Ileana Peligrad