Arbitrabilitatea disputelor privind interpretarea clauzelor contractuale si a celor neevaluabile in bani

In conformitate cu dispozitiile noului Cod de Procedura Civila s-a eliminat conditia ca litigiile din arbitrajul intern sa fie evaluabile in bani. In acest context se pune intrebarea daca, in absenta acestei conditii privind caracterul patrimonial, sunt arbitrabile si litigiile interne neevaluabile in bani.

Cadrul legislativ

In conformitate cu prevederile Codului de Procedura Civila, 

„Persoanele care au capacitate deplina de exercitiu pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile dintre ele, in afara de acelea care privesc starea civila, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorala, relatiile de familie, precum si drepturile asupra carora partile nu pot sa dispuna.”

Vechiul articol 340 din Codul de Procedura anterior stipula ca:

„Persoanele care au capacitatea deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze pe calea arbitrajului litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie.”

In acest context se pune intrebarea daca, raportat la prevederile Codului de Procedura Civila pot fi arbitrabile si litigiile interne neevaluabile in bani¹.

Trebuie subliniat ca in ceea ce priveste arbitrajul international reglementat de Cartea a IV-a a noului Cod de Procedura Civila, Art. 1111 intitulat „Arbitrabilitatea litigiului” prevede ca:

„Orice cauza de natura patrimoniala poate face obiectul arbitrajului daca ea priveste drepturi asupra carora partile pot dispune liber, iar legea statului de sediu al instantei arbitrale nu rezerva competenta exclusiva instantelor judecatoresti.”

Asadar, legiuitorul a fost mult mai clar in privinta arbitrajului international.

Analiza juridica a reglementarilor

In conformitate cu prevederile Codului de Procedura Civila, Art. 542, intitulat „Obiectul arbitrajului”, observam ca se elimina conditia caracterului patrimonial al litigiului arbitrabil, insa se exclud de la arbitraj litigiile ce privesc starea civila, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorala, relatiile de familie, precum si drepturile asupra carora partile nu pot sa dispuna.

Tocmai din cauza modului de redactare a textului actual trebuie sa analizam daca sunt arbitrabile si litigiile neevaluabile in bani, evident cat timp nu se incadreaza in exceptiile anume determinate de lege.

Desi notiunea de „patrimonial” a fost eliminata din definitia arbitrajului national (in vechiul cod de procedura civila, aceasta mentiune fiind expresa), apreciem ca si in absenta unei astfel de precizari, numai litigiile patrimoniale pot fi arbitrabile.

Aceasta deoarece analizand dispozitiile Codului Civil cu privire la drepturile nepatrimoniale ajungem la concluzia ca drepturile expres excluse din sfera arbitrajului de art. 542 alin. 1 teza a doua subsumeaza, in fapt, toate drepturile nepatrimoniale.

Astfel ca, desi nu mai este expres impus criteriul patrimonial, prin drepturile excluse expres din sfera arbitrajului criteriul patrimonial este implicit obligatoriu.

De altfel, asa cum am mentionat, acest criteriu este in continuare expres mentinut in cazul arbitrajului international.

In acest sens, opiniile exprimate in doctrina sustin arbitrabilitatea oricarei cereri care ar tinde spre realizarea ori protejarea unor drepturi de natura patrimoniala ale partilor implicate, in masura in care acestea nu ar veni in contradictie cu dispozitiile de ordine publica. ²

Aceasta concluzie este exprimata de doctrina si jurisprudenta internationala de arbitraj comercial, care precizeaza ca, oricat de permisive sunt regulile de procedura arbitrala ale unui stat, numai un litigiu patrimonial poate fi arbitrabil:

„Desi nu toate sistemele nationale au statuat ca numai disputele ce implica un interes pecuniar sunt arbitrabile, este clar ca disputele care nu implica un interes financiar nu sunt arbitrabile. Chiar si jurisdictiile cele mai «prietenoase arbitrajului» recunosc faptul ca un diferend ce nu implica un interes patrimonial nu poate fi supus arbitrajului.” ³  

Aceasta deoarece disputele fara valoare patrimoniala sunt in general legate de drepturi personal-nepatrimoniale (i.e. desfacerea casatoriei, chestiuni referitoare la capacitatea persoanei) care trebuie sa ramana in competenta exclusiva a instantelor nationale.

In stransa legatura cu cele de mai sus este si Decizia nr. 32 din 9 iunie 2008 pronuntata de ICCJ in recursul in interesul legii cu privire la caracterul evaluabil in bani al litigiilor civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, in scopul stabilirii competentei materiale. Astfel, ICCJ in Sectii Unite a statuat urmatoarele.

„Se poate afirma ca dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat in justitie „transfera” caracterul sau patrimonial sau nepatrimonial litigiului insusi si, astfel, procesul va putea fi evaluabil in bani, ori de cate ori in structura raportului juridic de drept substantial, dedus judecatii, intra un drept patrimonial, real sau de creanta.

In consecinta, ori de cate ori pe calea actiunii in justitie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara.
Un drept are caracter personal, fara continut economic si, prin urmare, neevaluabil in bani, atunci cand este strans legat de persoana, servind la individualizarea acesteia in cadrul societatii sau al familiei: dreptul la viata, la sanatate si integritate fizica si morala, la libertate, la onoare, cinste, reputatie, dreptul la nume si la domiciliu etc.[…]

A sustine ca exista actiuni patrimoniale neevaluabile in bani inseamna a sustine o contradictie juridica, a spune de fapt ca exista drepturi patrimoniale neevaluabile in bani, ceea ce contravine naturii intrinseci a acestor drepturi, cea care le deosebeste de drepturile personale nepatrimoniale.”

Concluzionand, in lumina reglementarilor Codului de Procedura Civila, se poate conchide ca, aparent, chiar si in absenta conditiei privind caracterul patrimonial al litigiilor, numai un litigiu patrimonial poate fi arbitrabil.

Ramane totusi deschisa posibilitatea existentei unei situatii in care, litigiul este in acelasi timp nepatrimonial si nici nu priveste starea civila, capacitatea persoanelor, dezbaterea succesorala, relatiile de familie, precum si drepturile asupra carora partile nu pot sa dispuna. Intr-o astfel de ipoteza, litigiul ar ramane totusi unul arbitrabil.

Arbitrabilitatea disputelor avand ca obiect interpretarea clauzelor contractuale

Pornind de la aceasta analiza, putem conchide ca un arbitraj in interpretarea unei clauze contractuale este intotdeauna permis in masura in care respectiva clauza are un beneficiu patrimonial pentru reclamant. In realitate, de cele mai multe ori interpretarea unei clauze contractuale are consecinte pecuniare asupra partilor contractuale.

Cu titlu de exemplu, o parte a unui contract ce contine o clauza arbitrala poate demara un arbitraj avand ca obiect interpretarea unei clauze contractuale privind modul de calcul al chiriei.

Probleme ridica insa in fapt modalitatea de calcul a valorii obiectului cererii. In practica, tribunalul arbitral va solicita reclamantului sa indice criteriile de evaluare a cererii sale si valoarea obiectului cererii. Reclamantul va avea reale dificultati in a face acest calcul de cele mai multe ori.

Paratul va profita de aceasta oportunitate si va putea critica aceste criterii si metoda de calcul, fapt ce va putea duce la tergiversarea procedurii arbitrale.
In caz de conflict, tribunalul arbitral va putea interveni si stabili o valoare a pretentiei in functie de complexitatea contractului si impactul pe care interpretarea clauzei il are asupra partilor. Valoarea obiectului cererii nu va fi intotdeauna o valoare mica, ci, din contra, in functie de aceste criterii, poate fi o valoare substantiala.

Concluzionand, putem afirma cu certitudine ca diferendele avand ca obiect interpretarea clauzelor contractuale sunt arbitrabile in masura in care au o finalitate patrimoniala. Aceasta practica este confirmata atat in cazul arbitrajelor nationale, cat si de instantele de arbitraj internationale precum Curtea de Arbitraj de pe langa Camera de Comert si industrie Paris.

__

¹ Aceste reguli din noul Cod de Procedura Civila sunt aplicabile oricarui litigiu arbitral cu privire la care cererea de arbitrare a fost inregistrata dupa data intrarii in vigoare a noului cod (15 februarie 2013), chiar daca clauza arbitrala a fost agreata anterior intrarii in vigoare a noului cod.

² Titus Prescure, Radu Crisan, Arbitrajul Comercial, Bucuresti, Universul Juridic 2010, pagina 74.

³ Fouchard Gallard Godlman on International Commercial Arbitration, Kluwer Law International, Haga, 1999, pag. 339 -340.