Guvernul a aprobat pachetul de acte normative privind drepturile copilului

Pachetul legislativ aprobat în şedinţa Executivului din 11 martie 2004 asigură cadrul necesar pentru punerea în practică a strategiei privind copilul şi familia, precum şi pentru crearea serviciilor locale destinate familiei şi prevenirii separării copiilor de părinţi.

Noile prevederi întăresc rolul părinţilor în creşterea şi educarea copilului. O noutate în legislaţia internă este precizarea explicită că părinţii sunt primii responsabili pentru creşterea, îngrijirea şi dezvoltarea copilului. Responsabilitatea colectivităţii locale este subsidiară, iar statul intervine complementar, fără a se putea substitui părinţilor. Fiecare copil va fi tratat ca un caz particular, iar autorităţile vor identifica cele mai bune soluţii pentru a răspunde nevoilor acestuia, încercând să îl menţină în propria familie.

Pachetul legislativ favorizează în mod explicit adopţia naţională şi stabileşte distinct condiţiile necesare pentru adopţia internaţională.

1. Proiectul de Lege privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului
§ Se înfiinţează Autoritatea pentru Protecţia Drepturilor Copilului care  va conduce şi coordona activitatea de protecţie a drepturilor copilului, Oficiul Român pentru Adopţii care va gestiona problema adopţiilor şi Avocatul Copilului care va promova condiţia copilului în România.
§ Se diversifică serviciile acordate copilului şi familiei pentru menţinerea unei familii unite şi responsabilizarea acesteia faţă de creşterea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor.
§ Se prevede că exercitarea drepturilor şi obligaţiilor părinteşti se realizează, în mod egal, de către ambii părinţi, inclusiv după divorţul acestora. Divorţul nu trebuie să afecteze raporturile copilului cu fiecare părinte, decât dacă acest lucru este în interesul său superior.

2. Proiectul de Lege privind regimul juridic al adopţiei
Proiectul conţine dispoziţii privind condiţiile de fond ale adopţiei, situaţiile în care un copil devine adoptabil, procedura adopţiei interne şi internaţionale, efectele încetării adopţiei, precum şi organizarea Registrului Naţional pentru Adopţii. Principiile care stau la baza adopţiei sunt:
§ principiul interesului superior al copilului;
§ principiul creşterii şi educării copilului într-un mediu familial;
§ principiul continuităţii în educarea copilului, ţinând seama de originea sa etnică, culturală şi lingvistică;
§ principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate.
În textul proiectului de lege sunt reglementate condiţiile de adopţie între membri de familie, criteriile de acceptare a familiei adoptive şi protecţia copiilor declaraţi abandonaţi.

3. Proiectul de Lege privind Oficiul Român pentru Adopţii
Ca organ  de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, Oficiul preia atribuţiile Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Copilului şi Adopţie şi ale Comitetului Român pentru Adopţii.
Noua instituţie va îndeplini obligaţiile asumate de statul român în materia adopţiei prin convenţiile şi tratatele internaţionale la care România este parte şi va asigura aplicarea unitară a legislaţiei în domeniul adopţiei.
Oficiul are următoarele atribuţii principale:
§ ţine evidenţa copiilor propuşi spre adopţie şi a familiilor care doresc şi sunt apte să adopte copii;
§ în cazul unei adopţii internaţionale, urmăreşte evoluţia copilului şi a relaţiilor acestuia cu familia de adopţie;
§ stabileşte măsurile necesare pentru evitarea traficului de copii sau de obţinerea unor foloase materiale necuvenite prin adopţia unui copil.

4. Proiect de Lege privind modificarea OUG nr. 12/2001 privind înfiinţarea ANPCA
Se propune schimbarea denumirii ANPCA în Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Atribuţiile în domeniul protecţiei copilului prin adopţie vor fi preluate de către Oficiul Român pentru Adopţii.
Proiectul reglementează reforma în domeniul protecţiei copilului şi promovării drepturilor acestuia, asigurând totodată alinierea legislaţiei interne la acquis-ul comunitar. Modificarea legislaţiei reprezintă o cerinţă esenţială în vederea adaptării instituţiilor competente la atribuţiile specifice, pentru asigurarea unei protecţii efective a drepturilor copilului sau a unei protecţii alternative adecvate, în situaţia în care copilul este separat temporar sau definitiv de părinţii săi.