În Italia, amenințarea cu moartea poate aduce chiar și o condamnare la închisoare

Amenințarea cu moartea a unei persoane prin folosirea unor expresii de tipul “te omor” sau “te voi ucide” se încadrează, conform legislației italiene, în categoria amenințări, dar vinovatul poate să nu fie pedepsit dacă nu a mai făcut acest gest și în trecut. Acest lucru este  posibil deoarece, în urma reformei justiției, toate delictele care sunt sancționate cu amendă sau cu închisoarea de până la cinci ani sunt automat “arhivate” și, astfel, nu se mai procedează la pedepsirea vinovatului. Arhivarea, în dreptul procesual penal italian, reprezintă un proces prin se dispune renunțarea la un proces penal. Arhivarea are două componente: cererea de arhivare și decizia de arhivare.

Pedepsele pentru amenințări

Potrivit art. 612 din Codul penal italian, amenințarea este pedepsită cu o amendă de până la 1.032 de euro, iar în cazul în care amenințările sunt grave sau repetate, pedeapsa se transformă în pedeapsă cu închisoarea de până la un an. Astfel, amenințările sunt considerate fapte cu factor redus de risc și, potrivit clarificărilor aduse de Curtea de Casație din Italia, intră în competența judecătorilor de pace. Un judecător de pace, în Italia, este acel judecător care dă decizii în cauze minore, indiferent de natura lor: civile sau penale.

Un judecător de pace, luând în calcul factorul redus de risc al amenințărilor, poate decide să închidă cazul doar dacă inculpatul nu dorește să-și demonstreze nevinovăția. Dacă dosarul se arhivează, nu se execută pedeapsa, dar aceasta apare în cazierul judiciar.

Nu se poate ține seama de gradul redus de risc al unei fapte atunci când inculpatul:

• a comis și alte fapte similare ca scop, obiect sau metodă;
• a comis un delict care vizează comportamentele cotidiene sau repetate. De exemplu, în cazurile de hărțuire sau urmărire (stalking) a unei persoane nu se poate închide dosarul, nici măcar prima oară;
• este declarat delicvent cu multe infracțiuni la activ.

Așadar, amenințarea cu moartea sau chiar îmbrâncirea cuiva se pot clasifica ca acțiuni cu un grad scăzut de risc pentru o persoană și care nu generează consecințe grave asupra părții vătămate și în cazul cărora, dacă victima nu este interesată de intentarea unui proces, nu se impune aplicarea unei pedepse.