Perfectionare profesionala in administratia publica pentru absolventii de masterate sau de doctorate

Valorificarea dreptului la perfecþionare profesionalã în administraþia publicã pentru absolvenþii de masterate sau de doctorate

1. Perfecþionarea profesionalã - drept ºi obligaþie

Dacã dreptul salariaþilor din sectorul privat la perfecþionarea profesionalã comportã anumite limitãri pentru aceºtia ºi presupune acordul de voinþã a ambelor pãrþi, ceea ce, în practicã, conduce la creºterea puterii discreþionare a angajatorilor, funcþionarii publici au un rol activ în asigurarea managementului carierei "prin aplicarea consecventã a principiilor competenþei ºi al profesionalismului, în vederea dezvoltãrii profesionale individuale", aºa cum se aratã în prevederea art. 4 lit. c din H.G. 1209/2003 , deoarece perfecþionarea profesionalã constituie drept ºi obligaþie corelativã pentru funcþionarii publici, dar ºi obligaþie instituitã în sarcina autoritãþilor sau instituþiilor publice în cadrul cãrora aceºtia îºi desfãºoarã activitatea.
Având în vedere caracterul sui generis al raportului de serviciu, nu se va putea renunþa la acest drept care e ºi obligaþie, mai ales de cãtre funcþionarii publici de carierã, dar ºi de cãtre personalul contractual care îºi desfãºoarã activitatea în cadrul autoritãþilor sau instituþiilor publice, pentru cã importanþa respectãrii se referã tocmai la importanþa respectãrii interesului public.
Dreptul la promovare a cãrui respectare o invocãm constituie expresia unora din principiile ce stau la baza organizãrii ºi dezvoltãrii carierei – egalitatea de ºanse ºi motivarea – obligatorii a fi aplicate de cãtre autoritãþile ºi instituþiile publice, în conformitate cu prevederea art. 4 lit b. din H.G. nr. 1209/203, în condiþiile dispoziþiei art. 5 din acelaºi act normativ.
Pentru determinarea posibilitãþilor de carierã ale funcþionarilor publici ºi a personalului contractual, vom corobora prevederile imperative ale art. 23 din O.G. nr. 81/2001 , conform cãrora „diplomele ºi certificatele de absolvire ale programelor organizate de Institutului Naþional de Administraþie, respectiv de centrele regionale, vor fi luate în considerare la evaluarea performanþelor profesionale ºi la promovarea funcþionarilor publici ºi a personalului contractual”, cu dispoziþia art. 31 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 188/1999 ºi cu dispoziþia art. 1 din Ordinul ministrului de stat, ministrului administraþiei ºi internelor nr. 418/2004 , ºi ne va fi absolut clar sã înþelegem cã ºi diplomele ºi certificatele eliberate funcþionarilor publici ºi personalului contractual de alte instituþii de învãþãmânt superior specializate, acreditate din þarã ºi din strãinãtate, similare Institutului Naþional de Administraþie vor trebui sã fie luate în considerare la evaluarea performanþelor profesionale.
Raþiunea are la bazã importanþa reglementarii profesionalizãrii administraþiei publice care trebuie privitã atât stricto sensu - pentru funcþionarii publici dar ºi lato sensu – pentru personalul contractual, idee ce se desprinde din prevederile Legii nr. 7/2004 ºi ale Legii nr. 477/2004 , cât ºi din dispoziþiile H.G. nr. 775/1998 .
Motivarea ºi recompensarea îndeplinirii dreptului ºi obligaþiei perfecþionãrii profesionale pentru funcþionarii publici ºi personalul contractual a început a fi reglementatã pentru anul 2004, în prevederile art. 28 alin. 4 ºi 5, respectiv prevederile art. 7 alin. 2 ºi art. 8 din O.U.G. nr. 123/2003 ºi este continuatã similar în anii 2005 ºi 2006 de prevederile art. 12 alin. 2 ºi 3 din O.U.G. nr. 92/2004 , ºi prevederile art. 9 alin. 2 ºi 3 din O.G. nr. 2/2006 , respectiv art. 6 alin. 2 ºi 7 din O.G. nr. 9/2005 ºi prevederile art. 7 alin. 2 ºi art. 8 din O.G. nr. 3/2006 .
Precizãm cã datoritã acestei similitudini, argumentarea soluþiei noastre, fundamentatã pe legislaþia aplicabilã funcþionarilor publici este valabilã ºi pentru personalul contractual din cadrul autoritãþilor sau instituþiilor publice.
Întãrim aceastã idee prin susþinerea faptului cã legiuitorul a avut în vedere, prin reglementarea codurilor deontologice atât pentru personalul contractual cât ºi pentru funcþionarii publici din autoritãþile ºi instituþiile publice, potrivit legii, acelaºi obiectiv - creºterea calitãþii serviciului public, o bunã administrare în realizarea interesului public, precum ºi contribuirea la eliminarea birocraþiei ºi a faptelor de corupþie din administraþia publicã – ºi a înþeles sã stipuleze aceleaºi principii destinate guvernãrii conduitei profesionale pentru personalul contractual ºi funcþionarii publici, deoarece ambele categorii profesionale au ca principalã obligaþie asigurarea un serviciu public de calitate în beneficiul cetãþenilor, prin participarea activã la luarea deciziilor ºi la transpunerea lor în practicã, în scopul realizãrii competenþelor autoritãþilor ºi ale instituþiilor publice.
De aceea punerea în aplicare a soluþiei noastre ar asigura mobilitatea în carierã ºi prin promovare, alãturi de transfer, atât de necesarã stabilitãþii ºi continuitãþii serviciului public deopotrivã pentru funcþionarii publici ºi pentru personalul contractual din autoritãþile ºi instituþiile publice înlãturând deosebirile existente pe linia perfecþionãrii - drept ºi obligaþie - a ultimilor în raport cu cei dintâi.

2. Locul distinct al promovãrii în cadrul modalitãþilor de ocupare a funcþiilor din cadrul autoritãþilor ºi instituþiilor publice

Întrucât doar diplomele reprezintã atestãri a unor forme de învãþãmânt de nivel superior, nu ºi certificatele, prevederea de mai sus va trebui înþeleasã prin coroborare cu dispoziþia ce reglementeazã situaþia de la lit. c) a alin. 3 din art. 3 a Anexei 3 din H.G. nr. 1209/2003, situaþie enumeratã printre cazurile excepþionale pentru evaluarea performanþelor profesionale individuale, în cursul perioadei evaluate. Aceastã situaþie are drept consecinþã fireascã promovarea, dupã cum rezultã din prevederea care o reglementeazã: „atunci când, pe parcursul perioadei evaluate, funcþionarul public dobândeºte o diplomã de studii de nivel superior ºi urmeazã sã fie promovat, în condiþiile legii, într-o funcþie publicã corespunzãtoare studiilor absolvite”.
Recurgând la metoda sistematicã de interpretare a normelor juridice, observãm cã promovarea nu este deloc întâmplãtor aºezatã pe primul loc de cãtre legiuitor, cum reiese din dispoziþia art. 51 alin. 1 din Legea nr. 188/1999: „ocuparea funcþiilor vacante se poate face prin promovare, transfer, redistribuire ºi concurs”.
Cum excepþiile sunt de strictã interpretare, dovada intenþiei leguitorului de a ordona modalitãþile de ocupare a funcþiilor publice vacante, în funcþie de importanþa situaþiilor ce determinã prioritatea acestora, o constituie organizarea executãrii acestei legi ºi prin H.G nr. 1209/2003, care aratã, expres, în prevederea art. 6 alin. 2: „concursul se organizeazã dupã promovarea, transferarea ºi redistribuirea funcþionarilor publici, în condiþiile legii”, instituindu-se, astfel, ca regulã promovarea ºi ca excepþie concursul, numai pentru ocuparea posturilor care se vacanteazã în cursul anului ºi nu au fost prevãzute ca funcþii publice vacante în planul de ocupare a funcþiilor publice. Este absolut de bun simþ cã logica imposibilitãþii prevederii acestor funcþii publice se datoreazã unor situaþii pentru care nu existã certitudine, cum ar fi ºi situaþia finalizãrii unor studii începute...
Întâietatea promovãrii, în categoria celorlalte modalitãþi de ocupare a funcþiilor publice, se observã ºi din analiza art. 21 din Statut, numãrul locurilor ocupate prin concurs (lit. c) fiind stabilite în urma locurilor rãmase dupã rezervarea pentru cei ce îndeplinesc condiþiile legale pentru a fi promovaþi (lit. a), respectiv dupã rezervarea pentru absolvenþii programelor de formare specializatã în administraþia publicã organizate de Institutului Naþional de Administraþie sau de instituþii similare din strãinãtate (lit. b)
Pentru a nu mai exista nici un dubiu în aceastã privinþã, prin prevederea art. 5 din H.G. nr. 95/2006 ca ºi prin prevederea art. 35 din O.G. nr. 2/2006, se aºeazã promovarea pe primul loc în categoria modalitãþilor de ocupare a posturilor, cu precizarea cã în anul 2006 este suspendatã ocuparea posturilor prin concurs - cu unele excepþii - însã nu ºi prin celelalte modalitãþi - promovare, transfer, redistribuire - potrivit prevederii art. 3 alin. 1 din O.U.G. nr. 1/2006 , coroborate cu prevederile art. 51 alin. 1 din Statut.

În afarã de excepþiile prevãzute expres în ordonanþa amintitã, menþionãm ºi situaþia în care posturile se vacanteaza dupa 31 ianuarie 2006 ºi pot fi ocupate prin concurs, organizat dupã ce au fost valorificate celelalte modalitaþi de ocupare, potrivit aceloraºi prevederi la care ne-am referit mai sus.

3. Analiza celor trei ipoteze ale normei juridice potrivit tehnicii legislative

Întrucât cuprinsul dispoziþiilor art. 6 alin. 2 din H.G nr. 1209/2003 conþin expresia „în condiþiile legii”, ne aflãm în prezenþa unor norme de „trimitere în orb” ºi, deci trebuie sã gãsim în demersul nostru care sunt acele condiþii ale legii în care se face promovarea ºi dacã acestea se referã la una sau mai multe ipoteze juridice.
Astfel, putem determina, logic, douã modalitãþi de promovare: 1. prin concurs (examen) ºi 2. prin transformarea postului deþinut într-un post de nivel superior. Promovarea prin transformarea postului este excepþia de la regula concursului, instituitã prin dispoziþia art. 56 alin. 2 din Statut, fiind reglementatã ca excepþie prin norme de aplicabilitate limitatã în timp ºi e determinatã de douã situaþii pe care legiuitorul le distinge diferit ºi pe care nu avem voie sã le confundãm, interdicþie dictatã de respectarea principiului de drept dacã legiuitorul distinge ºi noi trebuie sã distingem!
Excepþia promovãrii prin transformarea postului, pe care legiuitorul o instituie începând cu anul 2004 prin dispoziþiile art. 28 alin. 4 ºi 5 respectiv prevederile art. 7 alin. 2 ºi art. 8 din O.U.G. nr. 123/2003 s-a menþinut ºi pentru 2005 ºi 2006 atât pentru personalul contractual, cât ºi pentru funcþionarii publici.
In primul rând, pentru anii 2005 ºi 2006, se face referire în aceeaºi normã la obþinerea, în mod obligatoriu, a avizului Agenþiei Naþionale a Funcþionarilor Publici, referire care pentru anul 2004 o gãseam, prin trimitere, în dispoziþia art. XVI alin. 6 din Legea nr. 161/2003 .
În al doilea rând, pentru anii 2005 ºi 2006, îmbunãtãþirea are, implicit, scopul de a se elimina confuziile ce s-au fãcut în aceastã perioadã de tranziþie pentru reforma administraþiei publice, deoarece se respectã, adecvat, prevederea art. 46 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 : „în cazul în care din dispoziþia normativã primarã a unui articol decurg, în mod organic, mai multe ipoteze juridice, acestea vor fi prezentate în alineate distincte, asigurându-se articolului o succesiune logicã a ideilor ºi o coerenþã a reglementãrii”.
Astfel dacã pentru anul 2004, în ceea ce priveºte funcþionarii publici ºi personalul contractual, douã ipoteze sunt reglementate în acelaºi alineat iar cea de-a treia într-un alineat distinct, pentru anii 2005 ºi 2006, în ceea ce priveºte numai funcþionarii publici, cele trei ipoteze sunt reglementate în alineate distincte, toate trei referindu-se la promovare, dar primele douã (distincte din punctul de vedere al cauzei) prin transformarea postului iar cea de-a treia prin examen, organizat de autoritatea sau instituþia publicã, pe baza regulamentului cadru aprobat prin ordinul preºedintelui Agenþiei Naþionale a Funcþionarilor Publici :
1. ipoteza promovãrii prin transformarea postului a persoanelor încadrate pe funcþia de debutant;
2. ipoteza promovãrii prin transformarea postului a persoanelor care au absolvit studii de nivel superior în specialitatea în care-ºi desfãºoarã activitatea;
3. ipoteza încadrãrii, prin numire, în urma examenului, într-o funcþie publicã de execuþie, superioarã, a funcþionarilor publici care au absolvit o formã de învãþãmânt superior de lungã sau de scurtã duratã în specialitatea în care-ºi desfãºoarã activitatea.
În perioada ianuarie 2004 ºi pânã în ianuarie 2005 chiar ºi persoanele cuprinse în cea de-a treia ipotezã nu susþineau examen sau concurs, la sfârºitul ei reintroducându-se regula examenului, nu ºi a concursului însã...

4. Evoluþia reglementãrii

În ceea ce priveºte a treia ipotezã, observãm o reglementare diferitã, îmbunãtãþitã pentru anii 2005 ºi 2006 prin faptul cã în aceeaºi normã se face referire la examen. Pentru anul 2004, referirea la examen, o gãseam, prin trimitere, în prevederea art. 45 (în vigoare doar douã luni) din H.G. nr. 1209/2003: „funcþionarii publici care dobândesc o diplomã de studii de nivel superior în specialitatea în care îºi desfãºoarã activitatea pot participa la concursul sau examenul pentru promovarea într-o funcþie publicã de execuþie vacantã de nivel superior.”
Faptul cã doar la persoanele din cea de-a treia ipotezã se referã aceastã prevedere, reiese din îmbunãtãþirea reglementãrii situaþiei juridice pentru anul 2005 care alãturã noþiunea examenului doar de persoanele din a treia ipotezã!
Mai mult, þinând seama de acþiunea normelor juridice în timp, precum ºi de faptul cã ordonanþa de urgenþã e superioarã, din punctul de vedere al forþei juridice, hotãrârii care doar organizeazã executarea legii, aceastã prevedere organiza executarea Legii nr. 188/1999, care stipula regula concursului (examenului) pentru promovare, pânã la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 123/2003, care introduce excepþia de la aceastã regulã.

5. Importanþa practicã a distincþiei între absolvenþii de studii superioare

Absolut de bun simþ ºi extrem de important, este argumentul cã legiuitorul cuprinde, generic, în ceea de-a doua ipotezã, persoanele ºi situaþiile de absolvire a unor studii de nivel superior, care se pot identifica prin eliminarea celor expres prevãzute în prima ºi a treia ipotezã, dar în nici un caz (atenþie) nu se pot identifica prin confundarea (asimilarea) cu cele prevãzute în cadrul acestor ipoteze strict determinate.
Iatã de ce e atât de sigur cã nu le putem asimila:
- Ad absurdum, o soluþie contrarã ar contraveni sensului dorit de legiuitor pentru cã ar insinua cã legiuitorul, deºi avea douã ipoteze a reglementat trei, ceea ce ar însemna cã legiuitorul ar fi fost ilogic deoarece nu ar fi respectat dispoziþia art. 46 alin. 1 din Legea nr. 24/2000, iar legiuitorul în nici un caz, nu este ilogic!...
- În conformitate cu prevederea art. 35 alin. 1 din acelaºi act normativ, „în limbajul normativ aceleaºi noþiuni se exprimã numai prin aceiaºi termeni”. Per a contrario, dacã avem termeni diferiþi, avem noþiuni diferite!
- Legiuitorul a cuprins prin cele trei ipoteze, exhaustiv, situaþiile pe care le avem în vedere, deoarece orice proiect de act normativ este adoptat, respectiv emis, numai dacã se respectã dispoziþiile art. 23 din Legea nr. 24/2000, în care se stipuleazã:
- „Soluþiile legislative preconizate prin proiectul de act normativ trebuie sã acopere întreaga problematicã a relaþiilor sociale ce reprezintã obiectul de reglementare pentru a se evita lacunele legislative.” (alin. 1) ºi
- „Pentru ca soluþiile sã fie pe deplin acoperitoare se vor lua în considerare diferitele ipoteze ce se pot ivi în activitatea de aplicare a actului normativ, folosindu-se fie enumerarea soluþiilor avute în vedere, fie formulãri sintetice sau formulãri cadru de principiu, aplicabile oricãror situaþii posibile” (alin. 2).
Recurgând, astfel, la metoda teleologicã de interpretare a normelor juridice, pentru care am folosit dispoziþiile legale ale Legii nr. 24/2000, putem, în sfârºit, sã concluzionãm cã: persoanele care au absolvit studii de nivel superior, în specialitatea în care îºi desfãºoarã activitatea, la care se referã cea de-a doua ipotezã în nici un caz nu se pot confunda, asimila cu cele la care se referã cea de-a treia ipotezã – absolvenþii de învãþãmânt superior de scurtã sau lungã duratã – adicã cele pentru care atestarea absolvirii acestor forme de învãþãmânt se face prin examen de diplomã sau de licenþã, deoarece dacã legiuitorul distinge ºi noi trebuie sã distingem!
Astfel, prin eliminare, în cea de-a doua ipotezã, care ne intereseazã, vom putea determina, cu uºurinþã persoanele la care se face referire: absolvenþii de masterate sau doctorate!
Desigur cã aceºti absolvenþi, conform dispoziþiilor Statutului, pot participa la concursurile pentru ocuparea posturilor de conducere sau îndeplinesc condiþia necesarã, începând cu iulie 2003, de a pãstra aceste funcþii, dar nici o normã nu interzice sã fie promovaþi prin transformarea postului deþinut într-un post de nivel superior, în cazul în care nu opteazã sau nu au vechimea necesarã pentru ocuparea funcþiilor prin concurs, interdicþia unor drepturi subiective, fiind posibilã numai în condiþiile art. 53 alin. 1 din Constituþia României .
Libertatea aceasta care nu poate fi îngrãditã, deoarece nu se referã la situaþiile reglementate la art. 53 alin. 1 din Constituþia României, desigur cã trebuie înþeleasã în raport cu condiþiile specifice de accedere la funcþia publicã, prevãzute în art. 15, art. 50 ºi art. 56 din Statut, de la ultimul derogându-se, cum am mai subliniat, pentru anul 2004, prin dispoziþia art. 28 ºi 7 din O.U.G. nr. 123/2003, ºi similar în 2005 ºi 2006, atât pentru personalul contractual ºi funcþionarii publici, prin prevederile art. 12 alin. 2 ºi 3 din O.G. nr. 92/2004 ºi prevederile art. 9 alin. 2 ºi 3 din O.G. nr. 2/2006, respectiv art. 6 alin. 2 ºi 7 din O.G. nr. 9/2005 ºi prevederile art. 7 alin. 2 ºi art. 8 din O.G. nr. 3/2006, aplicându-se, pentru persoanele cuprinse în primele douã ipoteze prezentate, astfel, principiul de drept: norma specialã derogã de la norma generalã!

6. Cine poate mai mult, poate ºi mai puþin

Dacã legea nu interzice înseamnã cã permite, dar permite însã doar în cazurile ºi modalitãþile reglementate distinct. Iatã douã principii de drept care stau la baza sistemului permisiv ºi restrictiv în cadrul cãrora valorificarea drepturilor subiective opereazã diferit. Vom demonstra cã soluþionarea dreptului invocat îºi gãseºte valorificarea în ambele sisteme.
Deci, de ce ar permite tocmai absolvenþilor de studii de nivel superior care au dobândit titlul de master sau doctor? ªi de ce ar fi sigurã o asemenea permisiune? Pentru cã, apreciem, legiuitorul impune, implicit, respectarea principiului de drept Cine poate mai mult poate ºi mai puþin!
Amintind cã principiile de drept, analogia juris, sunt unanim recunoscute a desemna “spiritul legii”, de care cel ce vrea sã soluþioneze un caz, trebuie sã facã uz, alãturi de aplicarea “literei legii”, pentru a soluþiona în mod adecvat un caz concret, subliniem cã, pentru un asemenea demers nu este voie sã se uite prevederea expresã ºi imperativã a art. 1 alin. 2 din Legea nr. 24/2000: “actele normative se iniþiazã, se elaboreazã, se adoptã ºi se aplicã în conformitate cu prevederile Constituþiei României, cu dispoziþiile prezentei legi, precum ºi cu principiile ordinii de drept” – ceea ce tocmai demonstrãm prin argumentarea de faþã.
Interpretarea pe cale de analogie, este impusã deci prin lege, mai expresivã în acest sens fiind una din prevederile Codului civil . Astfel, judecãtorul este obligat sã se pronunþe ºi când legea este neclarã sau tace: “Judecãtorul care va refuza de a judeca, sub cuvânt cã legea nu prevede, sau cã este întunecatã sau neîndestulãtoare, va putea fi urmãrit ca culpabil de derogare de dreptate” (art. 3 Cod civil).

7. Caracterul superior al diplomei de master si de doctorat

Din analiza simplã a Legii nr. 288/2004 , reiese, fãrã nici o îndoialã, caracterul superior al diplomei de master ºi doctorat. Coroborând prevederile art. 10 din acest act normativ (în care se precizeazã, de exemplu, cunoºtinþele ºi competenþele generale cât ºi de specialitate, precum ºi abilitãþile cognitive specifice, atestate de diplomele de master pentru titularii acestora - menþiuni în sfârºit fãcute de legiuitor pentru a întãri forþa mai micã a doctrinei pe care ne puteam baza pânã la o astfel de recunoaºtere, expresã, prin lege) cu dispoziþia art. 1 ºi cu cele ale art. 8 alin. 5 ºi art. 9 alin. 2 din aceeaºi lege, ar fi absurd sã nu se asigure respectarea dreptului, în speþã, la promovare prin transformarea postului, conform principiului de drept Cine poate mai mult, poate ºi mai puþin.
Opinãm cã mai mult înseamnã ocuparea posturilor de conducere prin concurs, iar mai puþin înseamnã respectarea dreptului invocat.

8. Nivelul maxim al gradului ºi treptei funcþiei transformate prin promovare

Argumentarea nivelului maxim al gradului ºi treptei funcþiei – superior, treapta 1, respectiv IA, limitã maximã de salarizare – e absolut necesar a fi întregitã pentru eliminarea posibilelor contraargumente, în continuare:
În ceea ce priveºte funcþionarul public, având în vedere faptul cã legiuitorul nu face referire, în mod expres, la categoria funcþiei publice aferentã postului transformat, pentru a interpreta aºa cum trebuie normele juridice, adicã considerându-le ca un sistem unitar, coerent, va trebui sã gãsim, în mod corect, acea categorie. Astfel, gãsim, implicit, în cuprinsul prevederii art. 59 din Statut cã acea categorie cuprinde funcþiile publice dintr-o clasã superioarã ºi nu funcþiile publice corespunzãtoare unui post de execuþie dintr-un grad superior.
Acestea fiind precizate, având în vedere cã, logic, nu existã clasã superioarã clasei I, per a contrario avansarea în gradul de salarizare, prin transformarea postului se va face, în cadrul aceleaºi clase iar în privinþa gradului, restricþie avem doar pentru persoanele din cea de-a treia ipotezã, la care ne-am referit, care nu puteau avansa decât în gradul maxim principal, conform prevederii alin. 5 a art. 28 din O.U.G. nr. 123/2003, prevedere pãstratã pentru anul 2005 conform dispoziþiei art. 7 din O.G. nr. 9/2005, care sã le permitã o majorare de salariu pânã la 20%; din prevederea art. 12 alin. 3 din O.U.G. nr. 92/2004, reieºind, implicit, o restricþie de acest gen din faptul cã avansarea trebuie sã permitã majorarea salariului cu pânã la 15%, deci mai puþin.
În anul 2006, fãrã a exista restricþie în privinþa gradului maxim pentru funcþionarii publici ºi pentru personalul contractual, majorarea e permisã, nediferenþiat, cu 20% aplicatã la salariu, cu precizarea cã se menþine regula din ceilalþi ani, a promovãrii prin examen, doar în ceea ce-i priveºte pe primii.
Însã, analizând ºi situaþia aplicabilã personalului contractual, restricþia nu se referã la persoanele în speþã - funcþionari publici ºi personal contractual absolvenþi de masterate sau de doctorate!
De asemenea, nu “opereazã” nici restricþia vechimii! În ceea ce priveºte vechimea, din analiza secþiunii a 4-a – “Promovarea funcþionarilor publici ºi evaluarea performanþelor superioare” a Capitolului VI – “Cariera funcþionarilor publici” – din Statut, se observã cã vechimea e cerutã ca o condiþie a promovãrii, doar în douã situaþii, exhaustiv reglementate: 1. pentru participarea la concurs în vederea avansãrii pentru posturile superioare în grade profesionale, aºa-numita “avansare pe orizontalã”, ºi 2. pentru participarea la concurs în vederea avansãrii în funcþiile de conducere, aºa-numita “avansare pe verticalã.”

9. Necesitatea sprijinului Agenþiei Naþionale a Funcþionarilor Publici ºi a Sindicatului Naþional al Funcþionarilor Publici

În ceea ce priveºte avizul Agenþiei Naþionale a Funcþionarilor Publici cerut de lege în legãturã cu promovarea prin transformarea postului pentru absolvenþii de masterate sau de doctorate, opinãm cã acesta ar trebui sã fie favorabil, dacã studiile absolvite sunt în domeniul în care îºi desfãºoarã activitatea cei în cauzã, având în vedere misiunea acestei autoritãþi de crea ºi dezvolta un corp de funcþionari publici profesionist, deci de a veni astfel nu numai în sprijinul perfecþionãrii funcþionarilor publici ºi a valorificãrii perfecþionãrii acestora – drept ºi obligaþie - ci ºi în sprijinul autoritãþii sau instituþiei publice care poate oferi un serviciu public mai eficient prin „utilizarea” capitalului uman de aceeasi calitate ºi motivat in activitate.
Considerãm cã interpretarea legalã a textelor de lege care dau naºtere în prezent la interpretãri deopotrivã favorabile sau nefavorabile, nu este necesarã într-un act normativ superior sau egal celor care reglementeazã dreptul la promovare prin transformarea postului, deoarece aceasta se poate face chiar prin Legea nr. 24/2000, deoarece sensul avut în vedere de legiuitor, decurge logic ºi sigur din actele normative în vigoare, printr-o interpretare corectã, bazatã, în special pe acest act normativ deoarece, repetãm - conform prevederii art. 1 alin. 2 din acesta - “actele normative se iniþiazã, se elaboreazã, se adoptã ºi se aplicã în conformitate cu prevederile Constituþiei României, cu dispoziþiile prezentei legi, precum ºi cu principiile ordinii de drept”.
Util ar fi însã, pentru eliminarea confuziilor în aceastã problemã, sã fie stipulatã expres promovarea prin transformarea postului pentru absolvenþii de masterate sau de doctorate, pentru personalul contractual din autoritãþile ºi instituþiile publice în urmãtorul Contract colectiv de muncã încheiat la nivel naþional, care intrã de drept în orice contract individual de muncã încheiat cu o autoritate sau instituþie publicã, potrivit dispoziþiei art. 247 coroborate cu prevederea art. 1 alin. 2 din Legea 53/2003 - Codul muncii, în cazul în care la nivelul angajatorului nu existã încheiat un contract colectiv, precum ºi pentru funcþionarii publici într-un Acord colectiv încheiat la nivel naþional, potrivit art. 61 alin. lit.d din Statut.
Sindicatului Naþional al Funcþionarilor Publici i-ar reveni rolul de a crea acest precedent în managementul carierei din administraþia publicã prin susþinerea ºi negocierea soluþiei cã masteratul ºi doctoratul dau dreptul la promovare prin transformarea postului în gradul ºi treapta maximã a funcþiei de execuþie.

Ionel Petrea
Ana Cioriciu