Studiu CE: Până în 2060, îmbătrânirea populației va afecta serios angajările. Ce opțiuni au angajatorii?

La nivelul UE există griji cu privire la cum vor fi capabili salariații (din ce în ce mai puțini) să susțină o populație din ce în ce mai mare de pensionari. Există implicații profunde asupra nevoilor pe care societățile din viitor le vor avea relativ la populația activă, iar studiul desfășurat de CE tocmai asta și-a propus să afle: cât de profunde sunt, de fapt, implicațiile și care ar fi niște potențiale soluții la această problemă.

Studiul arată că, în următorii 40 de ani, UE se va confrunta cu o populație de pensionari mult mai mare decât numărul muncitorilor care să îi susțină. Acest efect este produs de o îmbătrânire constantă a populației, combinată cu un nivel redus al natalității în toate țările UE.

Pentru a putea ajunge la niște soluții, cercetătorii au simulat mai multe direcții în care ar putea merge societatea europeană în următorii ani. Astfel, au simulat o creștere mai mare a nivelului de imigranți, integrarea pe piața muncii a tuturor persoanelor apte și o educație mai adaptată și mai sănătoasă, în special pentru femei.

Migrația în spațiul UE și angajarea celor în vârstă

În ceea ce privește numărul de imigranți, este important de precizat că există imigranți din interiorul spațiului UE și din afara lui. Imigranții din spațiul UE sunt acei oameni care pleacă dintr-un stat membru și se stabilesc într-un alt stat membru, iar cei din afara spațiului UE sunt oamenii care vin din afara Uniunii (fie din motive de război, fie din cauza lipsurilor pe care le au în propria țară etc.) și se stabilesc în țările din Uniune, în general în țările vestice și nordice.

Studiul a demonstrat că, deși numărul populației active ar crește, până în 2060 imigranții vor ajunge și ei la vârsta pensionării, drept pentru care migrația populației atât în interiorul spațiului european, cât și din afara lui nu reprezintă o soluție pe termen lung. Cu toate că imigranții tind să fie mai tineri, în medie, decât nativii țării în care se stabilesc, efectul pozitiv asupra pieței muncii ar fi unul de scurtă durată, în parte pentru că rata de participare în câmpul muncii a imigranților este mai scăzută decât cea a nativilor (acest lucru este adevărat în special în ceea ce privește femeile imigrante).

O altă variabilă socio-economică măsurată de cercetătorii CE a fost aceea a integrării pe piața muncii a tuturor persoanelor apte. Teoria spune că dacă vor munci toți cei care pot, atunci numărul de persoane active ajunge mai apropiat de cel al persoanelor pensionate. Un exemplu concret folosit de autorii studiului a fost Suedia, unde deja s-a implementat un sistem care oferă multe beneficii angajaților, stimulând astfel ocuparea forței de muncă.

Printre altele, Suedia a implementat numeroase politici axate pe familie și susține un echilibru sănătos între viața profesională și cea privată și, de altfel, acestea sunt și propunerile autorilor studiului pentru restul țărilor din spațiul european.

Totodată, speranța de viață în UE a crescut la 81 de ani (cu nouă ani mai mare decât la nivel global) și se preconizează că vârsta va crește cu doi ani în următorul deceniu. Acest trend înseamnă că, până în 2060, mai mult de 30% din populația UE (față de 19%, cum este cazul în prezent) se va situa peste vârsta de 65 de ani. Din acest motiv, cercetătorii propun ca legiuitorii să ia în calcul, în viitor, și o creștere a vârstei de pensionare.

Educația este un factor important pentru piața muncii din UE

Pe lângă aceste soluții însă, ar trebui ca statele membre să implementeze și un sistem de educație care să răspundă mai bine la nevoile pieței muncii, astfel încât tinerii să poată contribui la economia țărilor în care trăiesc. De altfel, educația este un factor extrem de important, atât în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, cât și în ceea ce privește natalitatea.

În primul caz, al ocupării forței de muncă, influența educației este destul de evidentă, în sensul că din sistemul educațional vin viitorii muncitori. Sistemul trebuie să le ofere tinerilor posibilitatea de a-și actualiza potențialul la necesitățile și cererile societății actuale și viitoare. În același timp, tot prin această cercetare s-a observat că tinerii sunt din ce în ce mai bine educați decât predecesorii lor, iar trendul acesta va continua și în următorii 40 de ani.

Cu toate că muncitorii mai educați tind să primească salarii mai mari și, prin urmare, să plătească taxe mai mari la stat, un efect negativ al acestui lucru este faptul că, în timp, vor fi din ce în ce mai puțini muncitori cu studii de bază și medii. Desigur, este posibil ca avansul tehnologic din următorii ani să facă în așa fel încât să nici nu mai fie nevoie de muncitori necalificați, dar cercetătorii au folosit doar variabile care deja există concret în societatea actuală, nu variabile teoretice care ar putea sau nu să existe la un moment dat.

Totodată, așa cum am menționat și mai sus, educația și, în special, educația femeilor influențează major natalitatea. Datele statistice arată că femeile cu un nivel mai mare de educație își doresc și nasc, în medie, mai puțini copii și folosesc metode contraceptive pentru a opri o eventuală sarcină nedorită. Acest lucru nu s-a observat doar în interiorul UE, ci și în Africa.

Totuși, chiar și dacă până în anul 2060 fiecare femeie din UE ar naște măcar un copil, problema îmbătrânirii populației și a efectului pe care îl va avea acest lucru asupra pieței muncii nu se va rezolva. Mai degrabă, ar fi nevoie de politici reglementate atât la nivelul Uniunii, cât și la nivel local, în fiecare stat membru, care să satisfacă toate aceste variabile, respectiv numărul de imigranți, ocuparea forței de muncă și natalitatea.

În loc de concluzie. Așadar, analizând studiul CE, reiese că varianta cea mai la îndemână pentru angajatori este, pe termen lung, să încadreze în muncă inclusiv cetățeni aflați aproape de vârsta de pensioare, nu doar tineri.