Moartea pe dinăuntru nu se vede. Doar se simte

Constatarea zilei e că societățile în care s-a generalizat argumentul de genul "adevărul e, sigur, undeva la mijloc", au fost, în timp, scenele unor abuzuri greu de imaginat. Locuri în care oamenii au murit nevinovați, și-au ratat viața ori cariera. Genul de societăți in care oamenii buni din administrație, care ar putea face diferența, se ascund timorați, alegând să tacă. Până le vine rândul.

Am citit istoria celor pe care comuniștii i-au băgat în închisori în anii '50. Oamenii credeau că "sigur au făcut ei ceva, adevărul e la mijloc". Aberant, dar și germanii anilor '40 au considerat la fel în privința celor pe care naziștii îi transportau în lagăre.

Într-un fel, abuzurile nu se pot face de autorități. Ele n-au niciun fel de putere, deși ne mint mereu că au. Ele nu există, sunt doar abstracțiuni juridice. Abuzurile se fac de oamenii care tac, privesc și consideră că lucrurile pot merge mai departe așa.

Alegem, de multe ori, să ignorăm fapte ce bat la ochi, considerând că autoritățile nu pot face lucruri fundamental abuzive. Ne construim, în creierul nostru, un univers paralel în care adevărul de la mijlocul drumului ne salvează de angoase, frici și lupte inutile. Autoritățile sunt, fundamental, bune, spunem iar și iar, privind spre cerul albastru si zarea nesfârșită. Inspirăm și trece.

Apoi, ne vine rândul.