Geamurile de care ne înconjurăm sunt închisoarea simțurilor noastre

Apoi, am crescut. Am învățat să conduc. O mașină, la început. Era confortabil să nu mai mergi pe jos. Să alergi apăsând pe o pedală. Geamul mașinii mergea cu mine, oriunde m-aș fi dus.

Apoi, computerul m-a învățat să călătoresc cu mintea. Internetul era un mijloc de deplasare cu mult mai comod. M-a scutit, deci, de drumuri. Mi-a adăugat kilograme și mi-a adus un geam în plus.

Curând, lucrurile astea nu-mi mai ajungeau. Căutam un monitor cu cristale lichide, o mașină cu aer conditionat și multe, multe altele. Și vedeam, mereu, lumea prin geamuri noi. Învățasem să mă iau în serios. Geamurile erau zidurile castelului meu.

Mulți am trăit asta. Evoluăm și ne împresurăm de ziduri. Ne rupem de lume. Doar că geamurile astea, simboluri ale unei prosperități pe care toți oamenii moderni și-o doresc, sunt adevărata boală a vremurilor moderne.

Ele, geamurile înalte și sigure de care ne înconjurăm, sunt închisoarea simțurilor noastre.

Nu crezi?

***

Săptămâna viitoare vom reveni cu subiecte noi de dezbătut. Până atunci, te așteptăm cu comentarii la subiectul de azi :) Între timp, ți-am pregătit și o listă cu recomandări de învățat | citit | ascultat.

Lumea Inteligo. Săptămânal, poți primi gratuit, în emailul tău, newsletter-ul Lumea Inteligo. Pentru oameni care vor să evolueze. Dezbatem subiecte legate de noi, oamenii, și de mecanismele care ne ajută să evoluăm constant în viață și carieră. În plus, vei regăsi recomandări de lectură, podcasturi și multe altele.
Abonează-te gratuit aici.