Activitatea de import-export în contextul Brexit: Cum scapă firmele de taxele vamale pentru operațiunile cu Marea Britanie

Logica acestei condiții, potrivit Acordului comercial și de cooperare (care se aplică, provizoriu, de la 1 ianuarie 2021 și în care a fost integrată condiția), e să se asigure accesul preferențial pe piața Marii Britanii, respectiv a Uniunii Europene, doar a produselor care provin, în principal, de pe teritoriul oricăreia din cele două părți la tratat.

Însă ce produse respectă această condiție și care nu o fac? Despre acest lucru a vorbit, în detaliu, Vladislav Dabija (manager taxe indirecte la Deloitte România), într-un comunicat trimis pe adresa redacției.

În primul rând, există două situații în care produsele exportate în Marea Britanie sau în UE, de pe teritoriul celeilalte, îndeplinesc condiția originii. În cazul produselor de tipul legumelor, fructelor, animalelor vii sau a resurselor naturale, comercianții trebuie să demonstreze că acestea au fost extrase, cultivate sau recoltate în UE, respectiv în Marea Britanie, pentru a se aplica regulile vamale privitoare la produse de origine preferențială.

După aceea, dacă produsele sunt fabricate sau prelucrate, contează dacă ele au fost transformate suficient în UE sau în Marea Britanie. Cum își poate da seama cineva dacă produsul pe care vrea să îl exporte a fost transformat în UE? Trebuie să îndeplinească două condiții:

• să depășească anumite operațiuni minime prin care se acționează asupra produsului (de exemplu, simpla asamblare a unui produs nu depășește acel prag) și 
• să fie îndeplinite regulile specifice de origine ale unui produs (unde, în esență, este precizat, în detaliu, când un produs anume provine din UE sau din Regat sau nu); acestea pot fi găsite în cea de-a doua anexă privitoare la produse ce trebuie să respecte regulile de origine.

Dacă îndeplinesc aceste condiții, comercianții vor trebui să demonstreze că respectă regulile de origine, pentru a se încadra pentru facilitatea vamală. Acest lucru se face fie pe baza atestatelor de origine ale produselor (care presupun o declarație a furnizorilor, ce va fi înscrisă pe factură), fie pe baza informațiilor pe care le deține importatorul. Indiferent de situație, va fi nevoie de documente suport. 

În acest context, cei de la Deloitte le recomandă comercianților „să ia în considerare întregul lanț de aprovizionare/procesele de fabricație: de unde provin materialele utilizate la fabricarea produsului, ce entitate din lanțul de aprovizionare cunoaște procesul de fabricație la care a fost supus produsul și poate face o declarație privind originea, care este responsabilul pentru vămuirea mărfurilor (acesta din urmă este, în general, responsabil cu dovedirea originii mărfurilor)”.

Nu în ultimul rând, comercianții ar trebui să verifice dacă nu cumva anumite produse beneficiază, oricum, de taxe vamale scăzute sau chiar zero, pentru a nu mai fi nevoiți să îndeplinească cerințele de origine. Această alternativă poate fi de un real folos mai ales celor care nu pot să își adapteze lanțul de aprovizionare imediat. În plus, Acordul comercial între Marea Britanie și UE mai le permite celor care nu pot să-și adapteze lanțurile de aprovizionare pe termen scurt să solicite aplicarea taxelor vamale zero, pentru produse ce îndeplinesc condițiile de origine preferențiale, și în trei ani de la import.

Mai multe detalii despre noul Acord comercial și despre impactul lor asupra firmelor care au relații cu Marea Britanie pot fi găsite aici.