Oameni care dăruiesc

După luni de fiere, de tensiune, anxietăți și tristeți aproape abisale, te întâlnești brusc cu înfățișarea unui sentiment pe care nu l-ai mai văzut - demult, în orice caz. Cineva își găsește timpul să-ți scrie în semn de recunoștință și apreciere; și, dintr-o dată, îți amintești că există oameni pe care munca ta, felul de a fi și sinceritatea îi atinge în mod direct; că nu-ncepi ziua cal și o termini mârțoagă, ci satisfăcut și împlinit. 

Sunt oamenii care știu să spună mulțumesc și cei care dăruiesc fără să ceară nimic înapoi cei care ne scot la capătul unei zile lungi, stresante, la capătul unei perioade cenușii. Adevăratul câștig al muncii noastre se măsoară în oamenii pe care i-am ajutat, în recunoștința spusă printr-un simplu „mulțumesc”. 

*

Am ajuns în Vale, în Mărginimea Sibiului, în toată generozitatea naturii și liniștea pe care, ca orice bucureștean, ți-o dorești din adâncuri, măcar din când în când, ca să poți să continui să faci față unui oraș care pare că nu se mai odihnește nici noaptea. 

„O să găsiți tot ce aveți nevoie”, mi s-a spus. O casă primitoare, un șemineu arzând, priveliști întinse de la balconul unui dormitor mansardat, grădina care se prelungește firesc, în poteci întinse, peste dealuri. Tind să cred că, dintre toate cabanele, mi-am ales-o pe cea mai potrivită: cocoțată optimist, așa cum îmi proiectez tot acest an să fie, pe un delușor pe care miniona mea mașină, pretențioasă la tot ce nu e asfalt, a reușit să-l urce lejer. 

Am stat mult să mă gândesc dacă oamenii ar vrea să primească recomandări turistice în această perioadă; nu e nici vară, termometrul încă se uită timid la primăvară, iar pentru mulți vacanța este o dorință dincolo de granițe sau mult, mult îndepărtată - în fond, nu trecem prin cea mai bună buclă a economiei. Pentru alții, reticența vizavi de pericolele pandemiei îi ține departe de ideea unei vacanțe.

Dacă, totuși, vă gândiți să fugiți de cotidianul vostru, într-un loc aproape de inima țării noastre, cazările din Vale - și, în particular, alegerea mea, Cabana Zollo - merită luate în considerare. Pentru atenția la detalii, pentru confortul ca acasă, pentru disponibilitatea celor care au grijă de nevoile turistului, la orice oră ar suna telefonul, pentru mâncarea bună, pentru impecabila curățenie, pentru liniște și priveliște; pentru Transalpina, la un pas doar, pentru drumurile care se pierd între casele multicolore.

Acum, când scriu aceste rânduri, mă gândesc că aș fi preferat să lucrez din balconul dormitorului de la cabană - unde, pentru cei care-și pot lua munca oriunde cu ei, internetul zboară suficient de bine ca treaba să fie finită după ceas. 

Așadar, pentru cei care nu vor Zanzibar, o variantă rămâne, oricând, o cabană din Vale!