Cum contești un act administrativ emis de către Fisc?

Contribuabilul îndreptățit, potrivit Codului de procedură fiscală, să facă contestație “[î]mpotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale” poate contesta baza de impozitare şi creanţa fiscală stabilite prin decizie de impunere numai împreună. În același mod pot fi contestate și deciziile de nemodificare a bazei de impozitare prin care nu sunt stabilite creanţe fiscale.

Contestația este, așadar, o cale administrativă de atac. Aceasta se referă la o încălcare a legii de către organele fiscale, printr-un act administrativ fiscal prin care au fost stabilite, în mod nelegal, în sarcina contribuabilului, care se consideră lezat în dreptul său, taxe, impozite sau alte obligații fiscale. Prin urmare, obiectul contestaţiei îl constituie, așa cum prevede și Codul de procedură fiscală, “numai sumele şi măsurile stabilite şi înscrise de organul fiscal în titlul de creanţă sau în actul administrativ fiscal atacat.”

Această contestație nu face referire la faza de punere în executare silită a titlului de creanţă, întrucât, în acest sens, există o procedură distinctă, denumită contestaţia la executare.

De asemenea, potrivit Codului de procedură fiscală, “[î]n cazul deciziilor referitoare la baza de impozitare, reglementate potrivit art. 99 alin. (1), contestaţia se poate depune de orice persoană care participă la realizarea venitului.” În plus, “[b]azele de impozitare constatate separat într-o decizie referitoare la baza de impozitare pot fi atacate numai prin contestarea acestei decizii.”

Ce trebuie să conțină contestația

Contestaţia se formulează în scris şi cuprinde, în mod obligatoriu:

• datele de identificare a contestatorului;
• obiectul contestaţiei;
• motivele de fapt şi de drept;
• dovezile pe care se întemeiază; și
• semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia.

Dovada calităţii de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

Contestaţia se depune, în termen de 45 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal, sub sancţiunea decăderii, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat şi nu este supusă taxelor extrajudiciare de timbru.

În situația în care contestaţia nu este depusă la organul fiscal emitent, aceasta se înaintează, în termen de cel mult 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat. De asemenea, dacă se constată că organul emitent nu este competent, acesta urmează a înainta contestația organului competent, în termen de 5 zile de la înregistrare.

“În contestaţiile care au ca obiect sume se specifică cuantumul sumei totale contestate, individualizată pe categorii de creanţe fiscale, precum şi accesorii ale acestora. În situaţia în care se constată nerespectarea acestei obligaţii, organul fiscal de soluţionare competent solicită contestatorului, în scris, ca acesta să precizeze, în termen de 5 zile de la comunicarea solicitării, cuantumul sumei contestate, individualizată”, mai prevede Codul de procedură fiscală. În situația în care contestatorul nu comunică suma, se consideră contestat întregul act administrativ fiscal atacat.

Mai mult, trebuie reținut că, “[d]acă actul administrativ fiscal nu conţine elementele prevăzute la art. 46 alin. (2) lit. i) (posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestaţiei şi organul fiscal la care se depune contestaţia -  n. red), contestaţia poate fi depusă, în termen de 3 luni de la data comunicării actului administrativ fiscal, la organul fiscal emitent al actului administrativ atacat.”

Până la soluționarea contestației, aceasta poate fi retrasă de către contestator, caz în care organul de soluţionare competent îi comunică acestuia decizia prin care se ia act de renunţarea la contestaţie.

Retragerea contestației nu afectează dreptul contribuabilului de a înainta o nouă contestaţie, în termenul de 45 de zile prevăzut de lege în acest sens.