Opt recomandări de la ANAF privind contestațiile fiscale

Deși odată cu trecerea, de la ANAF la MF, a activității de soluţionare a contestaţiilor fiscale, aplicarea unitară a legislației fiscale se va putea face mai ușor, până atunci, pentru a preîntâmpina eventuale situații de aplicare neunitară a legii, contribuabilii trebuie să aibă în vedere cum formulează și cum își susțin contestațiile fiscale, pentru ca solicitările lor să fie cât mai clare pentru organele fiscale, iar soluțiile să fie pe măsură, potrivit lui Alin Ghiurca, Director General al Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF, care a participat recent la o conferință organizată de specialiștii de la EY Romania.

Cum pot face firmele, mai exact, acest lucru și de ce aspecte trebuie să țină cont, în opinia reprezentanților ANAF?

1. Firmele trebuie să sesizeze ANAF dacă identifică situații în care inspectorii fiscali nu și-au motivat rapoartele de control întocmite în urma unei inspecții, întrucât lipsa motivării acestora poate duce la anularea lor.  

Motivarea unui raport de inspecție fiscală este esențială, în conformitate cu prevederile legislației fiscale, iar, în lipsa acesteia, respectivul act administrativ fiscal poate fi anulat, potrivit reprezentanților Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF. Însă contribuabilul trebuie să precizeze clar acest lucru în cadrul contestației fiscale, pentru a aduce situația la cunoștința Fiscului, care nu poate acționa decât în limitele sesizării pe care contribuabilii le-o înaintează.

2. În cadrul contestațiilor fiscale, firmele trebuie să conteste cuantumul dobânzii, atunci când există o greșeală, nu modul de calcul, pentru a obține soluția pe care o urmăresc.   

Contribuabilii trebuie să țină cont de faptul că e important să menționeze concret ceea ce contestă. Mai exact, dacă se are în vedere cuantumul dobânzii, de exemplu, acest lucru trebuie specificat în mod clar, nefiind suficientă mențiunea conform căreia modul de calcul aplicat inițial nu a fost corect. Așadar, ține de fiecare contribuabil în parte să fie diligent și să învestească organele fiscale ca, prin contestație, să verifice punctual ceea ce doresc. Fără această mențiune clară privind cuantumul dobânzii, se poate constata că modul de calcul e corect, deși cuantumul a fost eronat.

3. Refacerea inspecției fiscale trebuie să se limiteze strict la ceea ce s-a identificat inițial, la prima inspecție, dar se pot administra mijloace suplimentare de probă. 

În lumina recentelor modificări ale legislației fiscale, în cazul desființării unui act administrativ fiscal, refacerea inspecției fiscale poate fi realizată, în mod excepțional, de către aceeași echipă care l-a încheiat, în cazul în care nu este posibil ca o altă echipă să facă acest lucru. În acest context, este de reținut că inspecția refăcută trebuie să se limiteze la situația inițială de fapt, fără a face noi impuneri, potrivit explicațiilor reprezentanților Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul ANAF. Totuși, pot fi administrate mijloace suplimentare de probă, care nu au fost prezentate la prima inspecție, dacă autoritățile consideră necesar un astfel de demers.

4. La susținerea orală a unei contestații fiscale, o sintetizare a aspectelor principale din contestații și o structurare clară a acestora ar fi un lucru benefic, recomandă reprezentanții ANAF.

Recomandarea vine în scopul creșterii eficacității susținerilor orale ale contestațiilor, astfel încât ele să fie mai relevante pentru contribuabili, în contextul în care, potrivit reprezentanților ANAF, în cele mai multe cazuri, reprezentanții contestatarilor, care vin să susțină oral contestația, tind să reia și să reproducă întocmai cele trecute în contestație. Astfel, cum la contestație participă, de obicei, fie șeful de serviciu din cadrul ANAF, fie fix persoana care lucrează contestația, un asemenea demers de sintetizare nu poate fi decât unul benefic. În plus, ar fi de evitat situațiile în care contestatarii pun diverse filmulețe, aduc mostre de produse sau intră prea mult în chestii tehnice. O explicare mai clară e suficientă pentru că, de multe ori, nu se înțelege situația de fapt ca să poată fi aplicată legislația fiscală.

5. Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul ANAF nu trece niciodată peste deciziile Comisiei fiscale centrale.  

Prin urmare, ori de câte ori organele de inspecție fiscală emit acte de impunere care vin în contradicție cu deciziile Comisiei Fiscale Centrale, situația se soluționează prin contestații.

6. La inspecțiile fiscale privind prețurile de transfer, dacă se efectuează o a doua inspecție intrinsec legată de prima, până la soluționarea primei inspecții, contribuabilul trebuie să ceară suspendarea celei de-a doua inspecții. Și, în practică, această suspendare se și admite.

În cazul inspecțiilor fiscale ulterioare privind prețurile de transfer, legate intrinsec de prima și efectuate la scurt timp după aceasta, aflată încă în desfășurare, o suspendare a celei de-a doua inspecții privind ajustările suplimentare, până la soluționarea primei inspecții este oportună, în viziunea autorităților și se și admite, fiind constatată printr-o decizie de suspendare. Motivul îl reprezintă faptul că, înainte de toate, trebuie lămurită prima chestiune, pentru a putea fi analizată cea de-a doua, mai ales atunci când este strâns legată de prima. Totuși, și în acest caz, depinde de contribuabili să solicite suspendarea celei de-a doua inspecții fiscale pentru ca ANAF să poată lua o decizie în acest sens.

7. Reexaminarea deciziilor de soluționare a contestațiilor fiscale se aplică doar celor pronunțate începând cu luna decembrie 2020, adică de la momentul la care această posibilitate a fost introdusă în legislație.

Codul de procedură fiscală prevede, în acest sens, cauzele și condițiile în care se pot reexamina deciziile de soluționare a contestațiilor fiscale, iar, dacă există un recurs în interesul legii sau o hotărâre prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin noua decizie dată în urma reexaminării unei contestații fiscale se va corecta situația.

8. În ceea ce privește ordinea de soluționare a contestațiilor fiscale, decizia de impunere și dispoziția de diminuare a bazei de calcul se soluționează mai întâi, iar organul competent să soluționeze dispoziția de măsuri ar trebui să țină cont de soluția dată în primele două cazuri și să aibă o abordare unitară în acest sens.