Clauza de neconcurență nu acoperă situațiile în care un fost salariat “fură” angajați sau clienți ai angajatorului. Ce altă clauză poate folosi?

Clauza de neconcurență este reglementată în Codul muncii ca fiind clauza “prin care salariatul să fie obligat ca după încetarea contractului să nu presteze, în interes propriu sau al unui terț, o activitate care se află în concurență cu cea prestată la angajatorul său, în schimbul unei indemnizații de neconcurență lunare pe care angajatorul se obligă să o plătească pe toată perioada de neconcurență”.

Citește și: Două clauze de care ai nevoie în contractele de muncă: neconcurența și confidențialitatea. Asemănări, deosebiri și aspecte practice

Însă chiar dacă există o astfel de clauză de neconcurență încheiată în mod legal, angajatorul nu este acoperit de situațiile în care un fost salariat începe să atragă, după un anumit timp de la plecare, o parte din angajați sau din fosta echipă sau chiar furnizori, clienți sau colaboratori ai societății.

Pentru a preîntâmpina astfel de situații, ar fi utilă o clauză de nedeturnare asumată de cele două părți, care ar avea scopul de atenționa salariații și ar reprezenta o încercare a angajatorului de a stopa plecarea personalului "în grup", a explicat Roxana Abrașu, Partener, Coordonator la practicii de Dreptul Muncii în cadrul NNDKP, într-un webinar.

“Clauza de nedeturnare a salariaților vizează interdicția fostului salariat de a racola salariați, clienți, furnizori, colaboratori ai societății și nu este același lucru cu clauza de neconcurență”, a afirmat Roxana Abrașu într-un webinar organizat de NNDKP.

Ea subliniază faptul că acest tip de clauză nu este reglementată expres de Codul muncii, neavând un conținut minim și nici nu implică plata vreunei indemnizații de către angajator fostului salariat, așa cum se întâmplă în cazul clauzei de neconcurență.

În acest sens, clauza de nedeturnare nu are natura juridică a unei clauze de neconcurență, pentru că nu face referire la o interzicere a salariatului de a presta o anumită activitate, ci vizează faptul că angajatul nu trebuie, după plecarea sa din cadrul companiei, să întreprindă acțiuni prin care ar afecta activitatea fostului angajator, respectiv să racoleze salariați, clienți sau colaboratori, a mai afirmat specialista NNDKP.

Util: Clauze mai puţin întâlnite, dar permise în CIM: Obligaţia de discreţie sau cea legată de exprimarea opiniilor proprii