Reminder: Anul acesta ar trebui să avem în dezbatere o reglementare a stresului profesional și cerințele de SSM pentru prevenirea acestuia

În calendarul ce privește acțiunile Inspecției Muncii pentru anul 2022 regăsim, în capitolul privind SSM-ul, inclusiv o acțiune privind prevenirea bolilor profesionale determinate de stresul profesional. Printre altele, Inspecția Muncii punctează aici că va elabora o propunere de act normativ „care să recunoască stresul profesional și să stipuleze un minim de cerințe pentru prevenirea acestuia și protecția lucrătorilor”.

Inspecția Muncii va lucra aici la adaptarea unei metode de evaluare a stresului la muncă „la specificul național”. Dacă ne uităm în calendarul de acțiuni pe anul 2020, vom vedea că Inspecția punea atunci printre priorități „identificarea unei metode de evaluare a factorilor psihosociali de risc și a măsurilor de combatere a stresului la locul de muncă”, după ce, mai mulți ani la rând, inspectorii au încercat să contureze, prin diverse acțiuni și discuții cu mediul de business și nu numai, care e „specificul național” al problemei. 

Acțiunile Inspecției Muncii se înscriu în liniile unor preocupări existente la nivel european, Agenția Europeană de SSM (EU-OSHO) venind în 2018 cu un ghid util pentru angajatori în ideea prevenirii stresului la locul de muncă. Potrivit Agenției, planul gestionării stresului la locul de muncă începe cu informarea și se încheie cu o evaluare a efectelor măsurilor implementate, să facă politici interne și să evalueze cauzele stresului la locul de muncă. Desigur, elementul central ce reiese din economia ghidului EU-OSHO e că ar trebui să există cineva în firmă căreia să îi revină și astfel de sarcini, în materia gestionării factorilor de stres, prevenirii acestuia ș.a.m.d.

Merită amintit aici că, la finele lunii mai 2019, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a recunoscut burnout-ul ca boală și l-a adăugat în noua clasificare internațională a bolilor, care va intra în vigoare în anul 2022. Potrivit OMS, burnout-ul, adică epuizarea prin muncă, are trei „simptome” cu ajutorul cărora poate fi recunoscut de angajatori, respectiv sentimentul de epuizare fizică și psihică, detașarea mentală vizavi de slujbă și performanțele slabe la locul de muncă. Actualmente, burnout-ul a devenit un subiect central al discuțiilor despre condițiile de muncă, specialiștii în resurse umane de peste tot subliniind că pandemia și „migrația” spre telemuncă au pus și mai multă presiune pe unii angajați, care găsesc tot mai greu granița dintre viața profesională și cea personală. Doar că burnout-ul nu este reglementat în niciun fel în legislația de muncă de la noi.

În august 2020, stresul și epuizarea fizică au apărut, la nivel legislativ, ca forme ale hărțuirii morale la locul de muncă. Dacă identifică fapte de hărțuire morală, autoritățile pot obliga angajatorul la plata consilierii psihologice a salariaților, însă se poate ajunge și la amenzi de până la 200.000 de lei, dacă firma refuză să dea banii.

Notă: Conform Legii nr. 167/2020, hărțuirea morală reprezintă, în esență, orice comportament legat de muncă (conduită ostilă sau nedorită, comentarii verbale, acțiuni sau gesturi) ce duce la deteriorarea condițiilor de muncă prin lezarea drepturilor sau demnității, prin afectarea sănătății fizice sau mentale ori prin compromiterea viitorului profesional.

Cert este că, la momentul actual, în Legea SSM (Legea nr. 319/2006) nu regăsim nicio referire la stres, cu atât mai puțin în normele sale de aplicare. Chiar dacă regăsim referirea la stres ca formă de hărțuire morală în Legea privind egalitatea de șanse între femei și bărbați, ca urmare a modificării din 2020, stresul profesional, factor de risc în materia SSM, nu este detaliat la nivel legislativ.