Salariu minim în construcții: Creșterea de la 1 ianuarie trebuie acordată tuturor salariaților și indiferent cât de mari sunt veniturile firmei

„Art. XLI. - (1) Prin derogare de la prevederile art. 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2023 pentru domeniul construcţiilor, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată se stabileşte în bani, fără a include indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri, la suma de 4.000 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 165,333 ore pe lună, reprezentând în medie 24,194 lei/oră.

(2) În perioada 1 ianuarie 2023 - 31 decembrie 2028, pentru domeniul construcţiilor, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată va fi de minimum 4.000 lei lunar, fără a include indemnizaţiile, sporurile şi alte adaosuri, pentru un program normal de lucru în medie de 165,333 ore pe lună.

(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică exclusiv domeniilor de activitate prevăzute la art. 60 pct. 5 din Legea nr. 227/2015, cu modificările şi completările ulterioare”, scrie în OUG nr. 168/2022.

Practic, începând cu veniturile lunii ianuarie, salariul minim în sectorul construcțiilor, adică în cazul companiilor care au angajați care lucrează în cadrul vreuneia dintre activitățile enumerate prin codurile CAEN din art. 60 pct. 5 din Codul fiscal, este de 4.000 de lei. 

Creșterea salarială nu e deloc neglijabilă - o treime din salariul minim actual pentru domeniul construcțiilor, același minim valabil acum și pentru sectorul agro-alimentar (care nu va înregistra o creștere însă din 2023). Din acest motiv, unii angajatori își pun problema dacă au dreptul să nu aplice această majorare salarială atâta timp cât nu obțin venituri, chiar și temporar, pe CAEN-urile respective.

Ipoteza nu are însă niciun suport legal - atâta timp cât au angajați care lucreză în acele domenii de activitate listate în Codul fiscal, trebuie să le asigure salariul minim prevăzut de lege.

Din perspectiva reglementării, atât salariul minim din construcții, cât și cel din sectorul agro-alimentar sunt similare. Până la finele acestui an, chiar și valorile au fost aceleași - 3.000 de lei. Tocmai datorită similarităților de reglementare, merită să ne amintim aici de o clarificare făcută vara asta de cei de la Inspecția Muncii privind acordarea salariului minim de 3.000 de lei:

• acordarea salariului minim nu are legătură cu încadrarea pentru beneficiile fiscale din același sector - chiar dacă prima este o condiție pentru acordarea celei din urmă, acordarea salariului minim special e o obligație de sine stătătoare; ca atare, chiar dacă nu se încadrează pentru acordarea facilităților fiscale, firma tot trebuie să acorde salariul minim special;
• majorarea salariului e aplicabilă tuturor salariaților (indiferent de ocupația deținută în întreprindere) care prestează activitate în domeniile de activitate prevăzute de Codul fiscal.

Sancțiunea pentru neacordarea salariului minim special

OUG 168/2022 prevede chiar în mod expres că neacordarea minimului de 4.000 de lei se sancționează, conform Codului muncii, cu amendă de la 300 de lei la 2.000 de lei. Totodată, pentru diferenţele de obligaţii fiscale rezultate ca urmare a recalculării contribuţiilor sociale şi impozitului pe venit se percep dobânzi şi penalităţi de întârziere.

Așa cum spuneam, creșterea cu o treime a salariului minim în domeniul construcțiilor a ridicat multe nemulțumiri, în special pentru cei a căror activitate în acest domeniu nu este una continuă, dar au angajați cu contracte pe perioadă nedeterminată. Discuțiile cu privire la aplicarea acestui salariu minim special în cazul tuturor salariaților sau numai unora dintre ei nu sunt însă noi - sunt, de fapt, aceleași de când a apărut acest tip de salariu minim. În categoria celor nemulțumiți se află și cei care au declarate numeroase activități la Registrul Comerțului, construcțiile fiind printre acestea, dar ponderea veniturilor este una destul de mică în comparație cu celelalte.

„Sigur că aceste reglementări trebuie coroborate cu cele privind modul în care se stabilește sectorul de activitate din care face parte angajatorul, iar aici avem cadrul general, cel în care reperul principal este obiectul principal de activitate, însă din punct de vedere fiscal contează și ponderea veniturilor în cifra de afaceri, caz în care lucrurile se pot complica. În același timp, pentru desfășura o activitate, societățile comerciale au obligația de a autoriza (la Registrul Comerțului – declarație) activitatea respectivă, iar în certificatul constatator vor fi menționate toate activitățile autorizate și locul desfășurării lor. Sigur că niciun stat nu ar putea limita nejustificat numărul sau tipul activităților pe care le-ar putea desfășura un agent comercial (cu excepția celor desfășurate sub condiție), însă poate stabili reguli diferite pentru anumite activități, una dintre acestea fiind chiar stabilirea unor salarii minime diferențiate.

Orice agent comercial are dreptul de a stabili atât numărul, cât și natura activităților pe care le va desfășura, însă înainte de a lua o decizie trebuie să se informeze temeinic cu privire la «regulile speciale» pe care trebuie să le respecte în domeniile respective și să aleagă varianta pe care o consideră potrivită”, explică Dan Năstase, consilier juridic specializat în relații de muncă.