avocatnet.ro 
Subiectul decontării ochelarilor ține, înainte de orice discuție fiscală, de zona de sănătate și securitate în muncă (SSM). Protecția vederii angajaților este un subiect important, mai ales pentru cei care lucrează frecvent cu ecrane de vizualizare, iar aici nu ne referim doar la cei a căror muncă presupune utilizarea unui laptop sau calculator 100% din timp. Angajatorii sunt obligați să evalueze riscurile specifice fiecărui loc de muncă, inclusiv riscurile legate de vedere. În urma evaluării, dacă se constată că munca la ecranul de vizualizare poate afecta vederea angajatului, angajatorul are responsabilitatea de a lua măsuri adecvate de prevenție, ce pot include și costul ochelarilor de corecție.
Acum mai bine de un an, o decizie a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a confirmat, într-o speță din România, că ochelarii necesari corectării problemelor de vedere legate de munca la ecran intră sub incidența echipamentelor de protecție pentru care angajatorul ar putea fi obligat să suporte costurile. Deși nu vorbim de norme noi, decizia Curții s-a viralizat la începutul anului trecut printre angajații din România și tot mai mulți angajatori s-au trezit cu cereri privind decontarea ochelarilor de atunci.
Cu toate acestea, nici HG nr. 1028/2006 (o normă oricum destul de învechită), nici interpretarea CJUE nu dau dreptul necondiționat la decontarea ochelarilor. Altfel spus, doar pentru că angajatul aduce o factură privind ochelarii săi de vedere noi nu înseamnă că angajatorul e obligat să o suporte.
Așa cum explicam anul trecut, este importantă în primul rând recomandarea medicului de medicina muncii pentru consultul oftalmologic (ies din discuție ochelarii făcuți după consultarea unui optometrist doar). În plus, măsurile preventive pot include și educarea angajaților privind tehnicile de protejare a vederii, cum ar fi pauzele regulate și exercițiile oculare. Lentilele de contact, care îndeplinesc același rol ca ochelarii, ar trebui, de asemenea, considerate în categoria echipamentelor de corecție, precum și simplele lentile ce oferă protecție pentru ecrane, fără dioptrii sau alte corecții.
Pentru a se asigura că respectă atât legislația în domeniul SSM, cât și pentru a-și optimiza bugetul, angajatorii ar trebui să dezvolte o politică internă clară referitoare la costurile ochelarilor pentru angajați. Această politică ar trebui să definească limitele de cheltuieli pentru rame și periodicitatea suportării costurilor, precum și să stabilească un buget rezonabil pentru acoperirea acestora. Este important ca angajatorii să documenteze riguros suportarea costurilor ochelarilor pentru a evita problemele în caz de inspecții fiscale, ținând cont de recomandările medicului oftalmolog și ale specialiștilor în SSM, precum și de necesitatea justificării acestor cheltuieli în raport cu activitatea profesională a angajaților.
Obligația angajatorilor de a suporta prețul ochelarilor ce servesc la prevenirea sau corecția problemelor oftalmologice în cazul celor ce lucrează preponderent în fața ecranelor se traduce printr-o cheltuială pe care angajatorii o pot deduce din impozit și care este neimpozabilă în sensul impozitului pe salarii. Ca în orice altă situație în care angajatorul are o obligație față de angajat ce presupune o anumită cheltuială, sunt consultate regulile fiscale pentru a vedea în ce măsură se potrivește vreun tratament fiscal anume. Numeroși contabili s-au plâns că inspectorii au considerat cheltuielile cu ochelarii pentru angajați ca fiind avantaje salariale, deși există o normă ce permite scutirea de impozit.
Radu Palu