Raport: Deficitul forței de muncă și provocările pieței muncii în UE în 2023. Paradoxul României

Factorii care contribuie la această situație sunt variati și reflectă natura dinamică a economiei actuale. Transformările structurale, impulsionate de digitalizare și necesitatea tranziției către practici mai durabile, reconfigurează cerințele de competențe. Schimbările demografice și evoluția normelor sociale joacă, de asemenea, roluri esențiale. Condițiile de muncă neatractive și discrepanțele între preferințele candidaților și ofertele angajatorilor amplifică și mai mult aceste provocări.

Printre ocupațiile care se confruntă cu cele mai acute penurii se numără cea de conducător auto de camioane grele, ocupațiile din zona asistenței medicale (inclusiv specialiștii), inclusiv medicii, precum și electricienii, țiglarii sau cei care montează acoperișuri și alți muncitori în construcții și, nu în ultimul rând, ospătarii. Vorbim de penurii răspândite și severe, ce pun presiuni semnificative asupra industriilor și economiilor europene, potrivit raportului EURES pe 2023 privind deficitul de forță de muncă în Europa. 

Ediția recentă a raportului pune un accent deosebit pe deficitul de muncă din sectorul construcțiilor, oferind o perspectivă detaliată asupra unei componente critice a peisajului pieței muncii. În acest sector, creșterea cererii de muncă, volatilitatea angajării, structura ocupării forței de muncă și atractivitatea scăzută a domeniului sunt câteva dintre principalele cauze ale penuriei de muncitori calificați.

Cum abordează sau ce inițiative iau statele membre UE pentru a aborda aceste deficite?

Campanii de conștientizare și îmbunătățirea condițiilor de muncă, arată raportul. De exemplu, Spania a adoptat mai multe inițiative pentru a aborda deficitul de forță de muncă: în sectorul construcțiilor, de exemplu, a fost creată Fundația Laboral de la Construcción, care a dezvoltat programe de formare orientate spre îmbunătățirea calificărilor lucrătorilor și atragerea de noi talente în industrie. Fundația oferă o gamă variată de cursuri de formare profesională și certificări care acoperă competențe tehnice specifice, precum și competențe digitale, pentru a se alinia cu transformările tehnologice din sector. Programele sunt deschise atât lucrătorilor existenți care doresc să-și actualizeze competențele, cât și tinerilor care intră în forța de muncă. De asemenea, aceste programe se concentrează pe promovarea sustenabilității și a practicilor de construcție ecologică, răspunzând astfel nevoii de a reduce impactul ecologic al sectorului.

Pe lângă formare, Fundația se implică și în campanii de conștientizare și în promovarea diversității în cadrul industriei construcțiilor. Aceasta include inițiative de promovare a incluziunii femeilor în construcții, un sector tradițional dominat de bărbați, încurajând astfel egalitatea de gen și diversificarea forței de muncă. 

Un exemplu notabil este Pactul pentru competențe în construcții, adoptat de partenerii sociali sectoriali din UE pentru industria construcțiilor — FIEC (Federația Europeană a Industriei de Construcții) și EFBWW (Federația Europeană a Lucrătorilor din Construcții și Lemn), în cooperare cu EBC (Confederația Constructorilor Europeni). Acest pact își propune să îmbunătățească și să actualizeze competențele a cel puțin 25% din forța de muncă a sectorului construcțiilor în următorii cinci ani, vizând un total de trei milioane de lucrători .

De asemenea, Blueprint-ul pentru Competențe în Construcții reprezintă o altă inițiativă semnificativă. Lansată de FIEC, aceasta este un proiect finanțat de UE care a avut ca scop identificarea competențelor existente și emergente necesare în sector, pentru a le traduce în programe educaționale și de formare profesională. Proiectul a pus un accent deosebit pe digitalizare, eficiență energetică și economie circulară.

În plus, mobilizarea forței de muncă în cadrul UE este văzută ca o soluție pentru a atenua dezechilibrele pieței muncii. Aproximativ 250 de potențiale potriviri au fost identificate prin programele EURES, deși aceasta aduce și riscuri, cum ar fi creșterea deficitelor de muncă în țările de origine și condițiile de muncă precare în țările de destinație.

România: multe ocupații deficitare, dar puține posturi figurează vacante

România a identificat un număr foarte mare de ocupații cu deficite, situându-se printre țările cu cele mai multe ocupații deficitare raportate, ceea ce indică o cerere semnificativă de forță de muncă calificată care nu este satisfăcută de oferta existentă pe piața internă. 

Cu toate acestea, România prezintă o rată a posturilor vacante relativ scăzută, ceea ce sugerează că, deși există multe ocupații deficitare, nu se creează suficiente noi locuri de muncă, sau că posturile vacante nu sunt comunicate eficient pe piața muncii (ne amintim că angajatorii privați au obligația de a declara posturile vacante la agențiile de ocupare a forței de muncă).

Paradoxal, în timp ce România raportează un număr mare de ocupații deficitare, se confruntă și cu surplusuri în anumite domenii, aflându-se tot în top și cu aceste cifre, ceea ce indică dezechilibre semnificative pe piața muncii. Aceste surplusuri pot sugera că anumite sectoare sunt supra-saturate, în timp ce altele suferă de lipsă acută de personal. Ce ar putea să facă țara noastră? Să recalibreze politicile de formare profesională și educațională pentru a alinia cererea și oferta de muncă pe piața internă. 

Să facem o comparație însă cu vecinii de la sud: țara noastră se clasează pe locul patru în UE cu 154 de ocupații cu deficit identificate. ​Cu toate acestea, România are cea mai scăzută rată a posturilor vacante împreună cu Bulgaria, care a raportat doar 11 ocupații cu deficit​. Pe de altă parte, Bulgaria, având un număr semnificativ mai mic de ocupații cu deficit, pare să aibă o piață a muncii mai echilibrată în ceea ce privește cererea și oferta de muncă, deși și aici rata posturilor vacante este scăzută, indicând, la fel ca la noi, posibile probleme în crearea de noi locuri de muncă sau în comunicarea acestora.

Pentru a reduce dezechilibrele de pe piața muncii în UE, Comisia Europeană a lansat un plan de acțiune care include îmbunătățirea condițiilor de muncă, sprijinirea mobilității intra-UE pentru lucrători și învățăcei, și atragerea talentelor din afara UE. Planul subliniază importanța colaborării între statele membre, partenerii sociali și instituțiile UE pentru a implementa și monitoriza aceste acțiuni.