Dividendele si problemele practice ridicate de acestea (II)

 Nivelul dividendelor este stabilit de Adunarea Generala a Actionarilor, care aproba bilantul contabil, contul de profit si pierderi si constata existenta sumelor ce urmeaza a fi distribuite. Profitul net realizat de societate se imparte astfel: o parte se repartizeaza actionarilor sub forma de dividende, iar alta parte este prelevata la dispozitia societatii pentru constituirea anumitor fonduri.
 Pentru societatile cu capital integral privat, legea nu prevede niciun fel de restrictii cu privire la modul de repartizare a profitului contabil net; ca urmare, acesta poate fi distribuit in totalitate pentru dividende. In cazul societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, repartizarea profitului este prevazuta de OG nr. 64/2001.
 Conditia esentiala pentru a se putea imparti dividendele este existenta profitului, stabilita la sfarsitul exercitiului financiar, prin intocmirea situatiei financiare anuale. Daca nu exista profit, nu pot fi distribuite dividende actionarilor, in caz contrar dividendele fiind fictive. Potrivit art. 73 din Legea nr. 31/1990, administratorii sunt solidar raspunzatori fata de societate pentru existenta reala a dividendelor platite.
 Dividendele se distribuie din profitul net realizat de societatea comerciala. Profitul net este determinat prin deducerea din profitul brut a cheltuielilor utile ale societatii (de exemplu, beneficiile cuvenite administratorilor, personalului societatii etc.), a cotei destinate fondului de rezerva si a impozitului pe profit.
 
 Abuzuri ale actionarilor majoritari
 Un aspect ingrijorator, mai ales in cazul societatilor listate la Bursa (societati deschise), se refera la comportamentul abuziv al actionarilor majoritari fata de cei minoritari in ceea ce priveste politica de distribuire a dividendelor. Atunci cand Adunarea Generala a Actionarilor hotaraste sa nu se distribuie in totalitate profitul net, o parte a actionariatului este privata de dreptul sau de a realiza un venit imediat in schimbul sperantei realizarii unui venit viitor.
 Vreme indelungata, dat fiind faptul ca legislatia oferea o slaba protectie actionarilor minoritari in raport cu deciziile actionarilor majoritari, in numeroase situatii, acestia din urma au ales nedistribuirea dividendelor catre actionari si reinvestirea profitului net in proiecte lipsite de profitabilitate pentru firma, insa care le aduceau importante beneficii personale. Profiturile nedistribuite actionarilor si neinvestite in proiecte profitabile pentru companie pot conduce la fraude, inselaciuni sau la pierderi, cu prejudicie-rea intereselor actionarilor minoritari.
 Un aspect imbucurator il constituie faptul ca, in ultimul timp, legiuitorul roman manifesta un tot mai mare interes pentru reglementarea unor mijloace de protectie a intereselor actionarilor minoritari. De la reglementarea acestor mijloace si pana la aplicarea lor in practica insa este cale lunga. Atat timp cat managerii companiilor cotate ignora interesele actionarilor minoritari, iar acestia din urma nu-si exercita drepturile prevazute de lege, nu putem vorbi despre o functionare reala a normelor de protectie a actionarilor minoritari.
 Decizia de distribuire a dividendelor trebuie luata avandu-se in vedere asigurarea unui optim intre partea din profitul net distribuita sub forma de dividende si partea ramasa pentru autofinantare (sursa cea mai ieftina de capital) care asigura cresterea viitoare a firmei, imbunatatind structura financiara a acesteia.
 
 Criteriul de distribuire
 O problema referitoare la dividende care a primit in cele din urma o solutionare legislativa se refera la criteriul de distribuire a acestora. Conform art. 67 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, dividendele se platesc actionarilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat, daca prin actul constitutiv nu s-a prevazut altfel. Legea distinge intre capitalul social subscris, la care asociatii s-au obligat, si capitalul varsat, care reprezinta valoarea totala a aporturilor efectuate si care au intrat in patrimoniul societatii comerciale.
 Forma actuala a Legii nr. 31/1990 permite expres actionarilor sa stabileasca in actul constitutiv modalitatea de impartire a dividendelor intre actionari. In forma initiala a textului legal, aceasta permisiune expresa lipsea, ceea ce a generat o serie de discutii contradictorii referitoare la posibilitatea actionarilor de a deroga de la regula generala a platii proportionale cu cota de participare la capitalul social.
 Aceasta posibilitate a actionarilor se traduce prin faptul ca acestia pot conveni pentru o impartire inegala a profitului, astfel incat unii dintre actionari sa se bucure de o participare la profit mai mare in raport cu contributia lor la capitalul social al societatii, iar altii sa aiba o participare mai mica raportat la investitia initiala.
 Posibilitatea actionarilor de a decide in aceasta privinta nu este insa discretionara, ci este limitata de prevederile Codului Civil (art. 1513), conform caruia contractele prin care un actionar isi stipuleaza totalitatea castigurilor este nul si, de asemenea, este nula conventia prin care unul sau mai multi actionari sunt scutiti a participa la pierdere. Aceste clauze sunt denumite in mod curent clauze "leonine".
 In practica, clauzele leonine nu se intalnesc in aceasta formulare, ele fiind deghizate in formule mai discrete. Ingeniozitatea actionarilor in aceasta privinta s-a dovedit prolifica. Un exemplu de astfel de clauza este cea prin care se asigura unui actionar un minim de profit, ceea ce echivaleaza cu scutirea sa indirecta de a participa la pierderi.
 Sanctiunea convenirii unor astfel de clauze intre actionari este nulitatea absoluta a acestora, ceea ce rezulta in ignorarea lor, astfel incat dividendele trebuie distribuite proportional cu cota de participare la capitalul social.
 
 Ridicarea de avansuri din dividende
 Pana la aparitia OUG 32/1997, care a modificat si completat Legea nr. 31/1990, in practica societatilor comerciale existau mai multe modalitati de a apela la avansul din dividende: incasarea avansului cu plata impozitului de 10% la sfarsitul anului, in functie de rezultatele bilantului anual; incasarea avansului cu plata impozitului de 10% la momentul incasarii, urmand ca regularizarea sa se faca la finele anului, pe baza bilantului contabil.
 Justificarea acestei practici se baza pe ideea ca, daca in contractul de societate se stipula ca asociatii pot lua din casa societatii anumite sume pentru cheltuielile lor particulare, acestia puteau ridica astfel de sume cu titlu de avans din dividende.
 Controversele in aceasta privinta au fost generate de art. 272 pct. 5 (fostul art. 266 pct. 5) din Legea nr. 31/ 1990, conform caruia se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul, directorul executiv sau reprezentantul legal al societatii care incaseaza sau plateste dividende, sub orice forma, din profituri fictive sau care nu puteau fi distribuite, in lipsa de situatie financiaraori contrarii celor rezultate din aceasta.
 In practica, se considera ca distribuirea de dividende in avans nu este reglementata expres de lege, dar nici nu este interzisa, putandu-se realiza pe baza unui bilant contabil special, intocmit in cursul anului si aprobat de Adunarea Generala a Actionarilor, solutie considerata insa si atunci la limita legii.
 In urma mentionarii exprese in cuprinsul art. 67 din Legea nr. 31/1990 a platii dividendelor din profitul determinat pe baza situatiei financiare anuale aferente exercitiului financiar incheiat, a devenit clar ca incasarea de dividende se poate face numai dupa incheierea exercitiului financiar si aprobarea situatiei financiare anuale de catre Adunarea Generala a Actionarilor (de regula, in primele patru luni ale anului urmator celui pentru care se platesc dividendele), numai atunci putandu-se determina existenta profitului, respectiv inregistrarea de pierderi.
 Consider ca solutia legiuitorului, de a obliga un proprietar sa astepte 12 luni pentru a-si incasa drepturi banesti sub forma de dividende, nu este morala si nici logica din punct de vedere economic, tinand cont de faptul ca acesta plateste trimestrial impozitul pe profit. Practic, dividendele se tin in conturi bancare si se devalorizeaza, in timp ce ele reprezinta venitul actionarului. Nu exista nicio logica pentru care se interzice accesul actionarului la dividende daca firma nu este in pericol de faliment.
 Mecanismul de incasare de avansuri din dividende ar fi relativ simplu: la incasarea avansului din dividende se plateste impozitul pe dividende; dividendele cuvenite fiecarui actionar, la sfarsitul anului, se reduc cu suma avansurilor ridicate in cursul anului; la sfarsitul exercitiului financiar, impozitul platit pentru avansuri se deduce din impozitul datorat pentru dividendele pe intregul an.
 Pana la modificarea prevederilor legale insa, trebuie retinut ca, in timpul anului, nu se pot plati avansuri din dividende, in nicio conditie si sub nicio forma, sanctiunea fiind inchisoarea de la 1 la 3 ani.
 
 Probleme privind impozitarea
 Pentru ratiuni de impozitare, Codul Fiscal defineste notiunea de dividend ca fiind o distribuire in bani sau in natura, efectuata de societatea comerciala unui actionar, drept consecinta a detinerii de actiuni la respectiva societate comerciala, cu unele exceptii reglementate expres (ex,: o distribuire efectuata in legatura cu lichidarea unei persoane juridice). Din punctul de vedere al Codului Fiscal, daca suma platita de o societate comerciala pentru bunurile sau serviciile furnizate catre un actionar depaseste pretul pietei pentru astfel de bunuri sau servicii sau este efectuata in scopul personal al acestuia, atunci diferenta sau, dupa caz, intreaga suma se trateaza drept dividend.
 Impozitul pe dividende se plateste la bugetul de stat pana la data de 25 inclusiv a lunii urmatoare celei in care se plateste dividendul. In cazul in care dividendele distribuite nu au fost platite pana la sfarsitul anului in care s-au aprobat situatiile financiare anuale, impozitul pe dividende se plateste pana la data de 31 decembrie a anului respectiv.
 Dividendele sunt supuse impozitarii prin retinere la sursa. Aceasta inseamna ca impozitul este datorat de actionarul caruia i se platesc dividendele, insa calcularea, retinerea si plata acestuia se fac de catre societatea comerciala care plateste dividendele acestui actionar.
 Conform art. 6 din Legea nr. 241/ 2005 privind prevenirea si combaterea evaziunii fiscale, constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la un an la 3 ani sau cu amenda retinerea si nevarsarea, cu intentie, in cel mult 30 de zile de la scadenta, a sumelor reprezentand impozite sau contributii cu retinere la sursa (inclusiv impozitul pe dividende).
 Dividendele nete distribuite catre un actionar societate comerciala nu mai intra in veniturile supuse impozitarii la aceasta din urma, fiind deci venituri neimpozabile; aceasta ca urmare a faptului ca aceste venituri au trecut deja printr-un sistem complet de impozitare (pe profit, pe dividende).
 Dupa data aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, dividendele platite de o societate comerciala romana unei alte persoane juridice romane sau unei persoane juridice dintr-un stat membru al Uniunii Europene sunt scutite de impozit, daca beneficiarul dividendelor detine minimum 15% (10% incepand cu anul 2009) din actiuni la societatea romana, pe o perioada neintrerupta anterioara platii dividendelor de cel putin 2 ani.