Unii condamnați își pierd dreptul la vot pentru X ani. Ar trebui să le fie interzis și dreptul de a scrie în platforme de social media?

Brian Thompson, CEO-ul de la UnitedHealthcare, o companie de asigurări medicale de pe piața SUA, a fost ucis cu sânge rece, în fața unui hotel din Manhattan, de către Luigi Mangione, un tânăr de 26 de ani (cum nu e condamnat încă, să-i zicem suspectat că a ucis).

Mangione a lăsat în urmă o declarație manifest, în care spune că lucrul pe care urmează să îl facă trebuia făcut. Și amintește o statistică: ”the US has the # 1 most expensive healthcare system in the world, yet we rank roughly # 42 in life expectancy”.

Ulterior crimei, o postare a companiei mamă a UnitedHealthcare, prin care își manifesta tristețea cu privire la incident, a fost întâmpinată pe Facebook de 62.000 de reacții, din care 57,000 de emoji care râd. Pe Reddit, utilizatorii aproape că au dat petrecere. Peste tot, în social media americană, oamenii și-au descris experiențele întâmpinate cu refuzul unor plăți de către companiile de asigurare de sănătate.

Pentru mulți, Mangione a devenit un martir, iar situația sa a descătușat frustrări și furii evidente. E un trend atât de ciudat, încât unele companii de asigurare au scos fotografiile managerilor de pe site-uri. Altele au început să-și regândească pașii, de acum înainte.

Și, în contextul mult mai larg și imposibil de anticipat azi, lumea pare că se învârte și mai rapid, într-o spirală a unor frustrări descătușate, aprinse ca un fitil de apariția unor ființe deloc extraordinare, ignorabile într-un alt timp și loc, dar aflate, prin voia sorții sau a unor alte forțe, la locul și momentul potrivit.

Ura pe care o văd, citind știri de la americani, se aprinde peste tot, în lumea noastră. Și, diferența majoră dintre ea și ura pe care am cunoscut-o ca societate, în anii trecuți, e dată de violența acțiunilor unor oameni. De radicalizarea acestor acțiuni.

Filme de acțiune, social media, fragmentarea gândirii societății, care a devenit o mlaștină ce lasă loc, din când în când, unor petece de uscat pe care oamenii pot, încă, discuta normal unii cu alții, toate lucrurile astea ne-au transformat din societatea cel mai puțin expusă ororilor războiului din istoria omenirii (probabil), în societatea care a dus războiul în alte planuri, transformându-l într-o luptă personală cu toți și toate.

În acest context, m-am gândit să vă întreb ceva: ”Unii condamnați își pierd dreptul la vot pentru X ani. Ar trebui să le fie interzis și dreptul de a scrie în platforme de social media?”. Nu discutăm acum, tehnic, cum și în ce context se poate face asta. Discutăm despre principiu în sine. 

Ce părere aveți?


--