UPDATE: Bugetarii nu au un drept absolut la vouchere de vacanță, acordarea lor făcându-se doar în limita bugetelor. Decizia ICCJ, publicată

• Voucherele de vacanță pentru bugetari nu reprezintă un drept absolut, ci se acordă doar în limita sumelor prevăzute în bugetul de stat sau în bugetele locale.
• Deși OUG 8/2009 a fost modificată prin OUG 107/2018 eliminând mențiunea explicită a condiționării bugetare, aceasta nu înseamnă că obligația acordării voucherelor devine imperativă.
• Instanțele din România au avut interpretări divergente privind obligativitatea acordării voucherelor de vacanță în absența alocărilor bugetare specifice.
• ICCJ a clarificat că angajatorii publici trebuie să acorde vouchere doar în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în buget, conform art. 1 alin. (24) și (3) din OUG 8/2009.

„În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 1 alin. (2), (2⁴) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 privind acordarea voucherelor de vacanţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 94/2014, astfel cum a fost modificata si completata prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2018 privind modificarea şi completarea unor acte normative, precum şi pentru prorogarea unor termene, voucherele de vacanţă se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unităţile din sistemul bugetar”, potrivit deciziei pronunțate luna trecută de Înalta Curte în dosarul nr. 2143/1/2024. Decizia a apărut pe 17 februarie în Monitorul Oficial. 

La completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept civil a ajuns, de fapt, o dispută privind acordarea voucherelor de vacanță pentru anii 2019 și 2020 angajaților unei instituții publice. Angajații au cerut în instanță obligarea angajatorului la acordarea voucherele de vacanță pentru anii 2019 și 2020, susținând că aceste vouchere sunt un drept care le revine conform legislației în vigoare, dar care nu a fost respectat de către angajator.

Art. 1 alin. 2 din OUG nr. 8/2009, așa cum a fost modificat prin OUG nr. 107/2018, stabilea obligația instituțiilor publice de a acorda vouchere de vacanță în cuantum de 1.450 lei anual per salariat pentru perioada 2019-2020, fără a mai condiționa această obligație de disponibilitatea bugetară. Înainte de modificarea din 2018, textul de lege prevedea acordarea de vouchere doar „în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinaţie, în perioada 1 iulie 2017-30 noiembrie 2018”. Cu toate acestea, există mai multe prevederi în această ordonanță care stabilesc că acordarea voucherelor se face în limita resurselor disponibile/alocate.

În proces, angajatorul a susținut că lipsa alocării sumelor necesare în bugetul instituției a fost motivată de constrângeri financiare severe, care au prioritizat cheltuielile pentru salarii și alte costuri esențiale. În opinia angajatorului, dreptul la vouchere nu este unul absolut, ci depinde de disponibilitatea bugetară. Instanța de fond a admis parțial cererea reclamanților, obligând angajatorul să acorde voucherele de vacanță aferente anilor 2019-2020. Dar în apel, instanța a considerat necesar să sesizeze ICCJ pentru o clarificare privind interpretarea corectă a legislației aplicabile, în special în situațiile în care angajatorul nu a prevăzut sumele necesare pentru aceste vouchere în bugetul instituției. 

Întrebarea adresată ICCJ a vizat, practic, dacă angajatorii publici au obligația absolută de a acorda aceste vouchere, chiar și în lipsa fondurilor bugetare. 

Modificarea OUG 8/2009 a făcut unele instanţe să considere că obligaţia impusă angajatorului, instituţie publică, de a acorda voucherele de vacanţă a devenit imperativă, întrucât a fost înlăturată condiţionarea bugetară, iar lipsa disponibilităţilor financiare nu poate fi suportată de către salariaţi, în timp ce alte instanţe au apreciat că sunt neîntemeiate cererile de acordare a voucherelor de vacanţă, în condiţiile în care angajatorul nu a prevăzut sume în buget cu această destinaţie. 

„Faptul că, în prezent, în conţinutul dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009 nu mai există menţiunea «acordă, în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinaţie», ci doar «acordă anual vouchere de vacanţă», nu are semnificaţia existenţei unei obligaţii imperative a angajatorului de a acorda vouchere de vacanţă, independent de existenţa resurselor bugetare şi de prevederea în buget a sumelor cu această destinaţie.

Această interpretare este determinată de conţinutul dispoziţiilor art. 1 alin. (2⁴) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2009, care obligă angajatorul să acorde vouchere de vacanţă în limitele sumelor prevăzute cu această destinaţie în bugetul de stat sau în bugetele locale ori în bugetul de venituri şi cheltuieli aprobat, şi, de asemenea, în limita resurselor bugetare, se stabileşte şi momentul acordării voucherelor de vacanţă”, a spus Înalta Curte.