avocatnet.ro 
Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor a înaintat Guvernului luna aceasta Programul național de achiziții ecologice 2025-2030, care a fost aprobat și publicat recent în Monitorul Oficial prin HG nr. 427/2025. Ce reprezintă o achiziție publică ecologică? Procesul prin care entitatea achizitoare achiziționează produse, servicii și lucrări care au un impact redus asupra mediului, pe durata întregului ciclu de viață al acestora, care îndeplinesc cel puțin un criteriu ecologic - adică orice specificație tehnică a produsului, serviciului sau lucrării, orice factor de evaluare sau clauză contractuală ce presupune un impact redus asupra mediului al produsului, serviciului sau lucrării achiziționate. Acestea sunt definiții prevăzute de recenta hotărâre. Care e contextul în care a venit aceasta?
Decizia de implementare a acestui cadru legal nu vine în mod izolat, ci reprezintă o consecință directă a unor obligații asumate, dar și a unor tendințe și presiuni socio-economice și politice globale și europene. Deși multe afirmații făcute în spațiul public în ultimele luni de către membri ai Guvernului ori chiar de către unii prezidențiabili și de cei care-i sprijină arată că România nu are de ce să-și piardă timpul cu „dezideratele verzi”, programul de față arată fix contrariul: o aliniere necesară și strategică la politicile europene și internaționale privind dezvoltarea durabilă, protecția mediului și tranziția către o economie circulară. Țara noastră e singura care nu avea un astfel de program specific până acum.
În cadrul european, achizițiile publice ecologice reprezintă deja o prioritate stabilită prin diverse directive, comunicări și ghiduri elaborate de Comisia Europeană. Conform acestor documente, achizițiile publice au un potențial strategic semnificativ, reprezentând în medie aproximativ 14% din PIB-ul Uniunii Europene, în timp ce în România reprezintă aproximativ 11% din PIB (conform datelor din 2022). Mai mult, România își asumă astfel o aliniere cu standardele și recomandările OCDE (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), care încurajează explicit folosirea achizițiilor publice ca instrument de promovare a dezvoltării durabile și inovării ecologice.
Totodată, programul recent oficializat a fost conturat și ca o consecință directă a implementării unor alte strategii deja aprobate de Guvern, una dintre ele fiind Strategia Națională în Domeniul Achizițiilor Publice 2023-2027, care impunea tocmai elaborarea și implementarea unui plan național dedicat achizițiilor publice ecologice. De asemenea, programul de achiziții ecologice contribuie direct la implementarea unor puncte din PNRR.
Țintele anuale de achiziții ecologice
Prin introducerea criteriilor ecologice în procesele de achiziție publică, instituțiile publice vor fi obligate să integreze criterii sustenabile în documentațiile de atribuire. Astfel, fiecare autoritate contractantă va trebui să respecte ținte anuale specifice pentru categoriile de produse, servicii și lucrări indicate explicit în program. Aceste ținte sunt progresive, începând cu procente mai mici în 2026 și crescând treptat până în 2030 (ex: 20-30-40% pentru multe categorii, ajungând chiar la 50% pentru altele precum echipamente IT sau autovehicule).
Programul stabilește obiective și ținte anuale clare pentru, printre altele: computere și electronice, hârtie și consumabile, mobilier, alimente și servicii de catering, produse textile și servicii aferente, autovehicule și servicii de transport rutier, sisteme de iluminat și centrale termice, servicii cloud și echipamente medicale, vopsele, lacuri și produse de întreținere sau lucrări de infrastructură rutieră și clădiri publice. Lista completă și procentele aferente sunt atașate acestui articol, mai jos.
Va fi nevoie însă de o serie de îmbunătățiri la platforma SEAP astfel încât aceasta să faciliteze raportarea și monitorizarea acestor achiziții ecologice. De asemenea, e necesară modificarea procedurilor interne ale autorităților contractante pentru a încorpora criterii ecologice clare și, totodată, va fi nevoie de formarea profesională a personalului responsabil cu achizițiile publice astfel încât să înțeleagă noile concepte cu care trebuie să lucreze.
- Aplicat concret, acest program poate stimula și consolida apariția unei noi „piețe verzi” în România, ducând la creșterea competitivității firmelor românești pe piața unică europeană. Pentru autoritățile și instituțiile publice, programul va însemna economisirea pe termen lung a resurselor financiare, în contextul în care costurile de întreținere și utilizare ale produselor ecologice sunt, în general, mai mici.
- De asemenea, există perspectiva creării unor locuri de muncă verzi în sectoare conexe precum reciclarea, managementul resurselor, transportul verde și construcțiile durabile.
- Prin includerea explicită a criteriilor ecologice în procesele de achiziții publice, impactul pozitiv asupra mediului este semnificativ, incluzând reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și diminuarea amprentei de carbon a administrației publice, conservarea resurselor naturale și reducerea generării deșeurilor, protejarea biodiversității și a ecosistemelor prin reducerea poluării și prin promovarea produselor și serviciilor ecologice.
- Pentru cetățeni, aplicarea concretă a acestui program va însemna că beneficiază indirect de creșterea accesului la produse și servicii durabile și inovatoare, printre altele.
Desigur, toate aceste lucruri arată formidabil pe hârtie, dar întrebarea este următoare:
În contextul actual al României este, oare, posibilă respectarea celor asumate în acest program?
Programul vizează perioada 2025 - 2030, doar că actualmente contextul României este marcat de un deficit bugetar semnificativ și de constrângeri fiscale accentuate, ceea ce ne pune în fața următoarei întrebări: este fezabilă implementarea integrală a acestui program?
Implementarea programului de achiziții verzi implică costuri inițiale semnificative pentru achiziționarea de produse și servicii ecologice, care, deși pot genera economii pe termen lung, necesită alocări bugetare suplimentare pe termen scurt. Iar aici nu vorbim doar de prețurile de achiziție - e nevoie, cum spuneam mai sus, de formarea personalului responsabil sau de aducerea altor oameni, de adaptarea procedurilor, ceea ce poate fi dificil în contextul actual al resurselor administrative limitate.
Totodată, pentru a respeccta țintele de deficit poate fi necesară reducerea unor investiții publice, inclusiv a celor pentru implementarea acestui program, care vor fi văzute, așa cum se arată deja în spațiul public, ca aspecte cu care România nu are momentan timp ori bani de pierdut.
Cu toate acestea, succesul va depinde de capacitatea Guvernului de a mobiliza resurse externe (fonduri prin PNRR, de exemplu), de a eficientiza administrația publică și de a colabora cu sectorul privat pentru a atinge obiectivele de sustenabilitate fără a compromite stabilitatea fiscală.
Daniela Bolog 
emil51