Taxa pe stâlp: Problemele legate de amenajări au rămas în continuare, chiar dacă regulile au fost corectate

Forma actuală a taxei pe stâlp (cote: 0,5% și 0,25%, după caz), în urma corecturilor recente, prevede doar că nu sunt considerate construcții investițiile făcute la construcțiile care sunt utilizate în baza unor contracte/acorduri de administrare/concesiune/folosință sau, după caz, în baza unor contracte de închiriere/locație de gestiune/asociere în participațiune și altele asemenea. Însă asta numai dacă, până la sfârșitul anului fiscal anterior (calendaristic sau modificat) celui pentru care se datorează taxa pe stâlp, aceste investiții nu se concretizează în construcții prevăzute în grupa 1 din Catalogul privind clasificarea și duratele normale de funcționare ale mijloacelor fixe.

Practic, autoritățile n-au rezolvat toate problemele semnalate de mediul de afaceri. În acest context, Valentin Alangiu, Accounting & Tax Partner la Nowium, a vorbit recent, la o întâlnire a Tax Group, despre chestiunea amenajărilor (investițiilor). Citatele de mai jos sunt extrase din discuțiile de la întâlnire.

1. Cum tratăm practic aceste amenajări sau investiții pe care le facem la spații închiriate?

Valentin Alangiu: „Ce înțelegem noi din modul în care este formulat acel paragraf cu dublă negație: dacă o amenajare nu este construcție, în sensul articolului 497 din Codul fiscal (adică nu este construcție în sensul în care nu se înscrie în grupa 1 din Catalogul mijloacelor fixe), la data de 31 decembrie a anului anterior, atunci aceasta nu este supusă imozitului pe construcții; dacă o amenajare este construcție, în sensul articolului 497, la data de 31 decembrie a anului anterior, aceasta este supusă imozitului pe construcții. Investițiile în curs nu intră în sfera impozitului pe construcții. În general, trebuie să avem în vedere investițiile recepționate și date în folosință (și, ca atare, înregistrate în conturile specifice - 211, 212).”

2. Ce înseamnă ca o amenajare să fie identificabilă în grupa 1 a Catalogului mijloacelor fixe?

Valentin Alangiu: „Prima dificultate este să încadrăm o investiție în acest catalog, iar această încadrare nu este suficient să fie făcută de contabil - sub nicio formă. Pe lângă faptul că acest catalog este sumar, nu se precizează niște criterii concrete [de încadrare]. În general, această încadrare ar trebui făcută împreună cu o comisie tehnică. (...) În cazul de față, pe anumite chestiuni, stricta încadrare depășește clar expertiza unui contabil sau a unui fiscalist. Evident, chiar dacă găsim aici o poziție care ni se pare apropiată de investiția pe care o avem, la absolut toate grupele din catalog, inclusiv la construcții, avem poziția «altele». Și, atunci, ne punem problema următoare: dacă nu am încadrat la primele nouă categorii de construcții, n-ar putea să vină Fiscul și să spună că se încadrează la «alte construcții neregăsite mai sus»? Cine ar putea să conteste o asemenea abordare?”

3. Ce se întâmplă dacă, pentru o anumită amenajare, e nevoie de o autorizație de construire și de recepție?

Valentin Alangiu: „Aceste reglementări ne scot iarăși din sfera fiscalului și ne duc într-o zonă care n-are legătură cu Codul fiscal, ci are legătură cu autorizarea lucrărilor de construire. Normal ar fi fost ca aceste condiții să fi fost menționate la impozitul pe construcții. (...) Având o autorizație de construire [pentru partiționarea unei clădiri sau a unui spațiu ori pentru altele], se poate spune că avem un element de natura unei construcții (adică la grupa 1 din Catalog)? Este o întrebare pe care o consider pertinentă.”

4. Ce putem face în prezent?

Valentin Alangiu: „Noi zicem că o abordare practică ar fi așa: o investiție la un spațiu închiriat, dacă este în curs (cont 231), nu intră în sfera impozitului pe construcții. Dar atenționăm cu privire la recepțiile neefectuate și la lucrările terminate, dar pentru care «împingem» recepția sau momentul punerii în funcțiune, în mod special, în următorul an - aceasta numai pentru a scoate investiția din sfera impozitului pe construcții, deși, în mod real, acel activ este pus în funcțiune încă din anul precedent (acestea pot fi elemente de risc). Dacă investiția este recepționată (cont 212) și se poate încadra la grupa 1 din catalog, plătim impozitul pe construcții. Dacă aceasta nu se poate încadra, nu se plătește impozitul pe construcții, însă atenție la potențiala încadrare la categoria «altele».”

5. Dacă valoarea unei investiții (amenajări) la un spațiu închiriat e declarată proprietarului și acesta o declară la direcția locală de taxe și impozite a primăriei, nu se plătește impozitul pe construcții?

Valentin Alangiu: „Am primit foarte des această întrebare, iar răspunsul este negativ. În sensul în care proprietarul nu are obligația de a comunica chiriașului că a declarat sau nu la direcția locală sau că plătește impozit pe clădire la direcția locală pentru acea amenajare. Iar în Codul fiscal nu există excluderea explicită a lucrărilor de reconstruire, modernizare, consolidare, modificare sau extindere la construcții închiriate, luate în administrare sau în folosință. Această categorie era exclusă în mod explicit în vechile prevederi ale Codului fiscal (mă refer la vechea reglementare a impozitului pe construcții). (...) O explicație pentru neexcluderea acestor amenajări ar putea fi faptul că o amenajare la un spațiu închiriat poate, într-adevăr, să genereze o construcție în mod real. Nu vorbim de vopsit pereții, ci de amenajări care pot genera o construcție din grupa 1 a catalogului.”

Context: Impozitul pe construcțiile speciale, care s-a aplicat cel mai recent în anul 2016, a fost „reactivat” de Guvern prin OUG 156/2024, fiind corectat ulterior prin OUG 21/2025. Contribuabilii trebuie să calculeze și să declare impozitul până la data de 25 mai a anului pentru care se datorează impozitul. Acesta se plătește în două rate egale - până la data de 30 iunie și până la data de 31 octombrie. Plata integrală până la data de 25 mai asigură o bonificație de 10%.

• Citește și: Taxa pe stâlp: E neclar cum s-ar restitui parțial impozitul achitat integral anticipat de firmele care se desființează în timpul anului.