avocatnet.ro 
- ICCJ a clarificat o interpretare neunitară în cazul angajaților care declară participarea la grevă, dar continuă să lucreze, fiind pontați și plătiți.
- În motivare, Curtea a explicat de ce nu e necesară o manifestare expresă din partea angajaților care au aderat la grevă pentru ca raporturile lor să fie suspendate, dar și cum trebuie analizată situația de fapt din unitate.
- Greva reprezintă încetarea voluntară a lucrului, incompatibilă cu prestarea simultană a muncii, iar angajații în grevă nu au dreptul la salariu în această perioadă.
„În interpretarea și aplicarea unitară a art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările şi completările ulterioare, suspendarea contractului individual de muncă sau a raportului de serviciu la inițiativa angajatului intervine ca efect al aderării la grevă, doar pe durata participării la aceasta, fără a fi necesară o manifestare de voință suplimentară în acest sens din partea angajatului”, a decis Curtea în soluționarea unui recurs în interesul legii pronunțat la începutul lunii mai. Decizia ICCJ nr. 5 din 5 mai 2025 a fost publicată deja în Monitorul Oficial.
Legea dialogului social prevede, în articolul menționat, că pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu al angajatului se suspendă la inițiativa angajatului. Pe perioada suspendării se mențin doar drepturile de asigurări de sănătate. Totodată, în Codul muncii, participarea la grevă este listată în rândul situațiilor în care contractul individual se suspendă din iniţiativa salariatului.
Curtea de Apel Cluj a sesizat Înalta Curte cu soluționarea unei probleme juridice care a fost interpretată în mod neunitar de instanțele române: situația juridică a muncii prestate de lucrătorii (în speța de față, consilieri de probațiune) care au informat angajatorul despre intrarea în grevă, dar au continuat să lucreze și au fost pontați corespunzător. Sesizarea are ca punct de plecare conflictele juridice rezultate din participarea angajaților din serviciile de probațiune la o grevă desfășurată acum doi ani. Deși angajații respectivi au notificat participarea la grevă, ei au continuat să muncească, fiind pontați și plătiți integral pentru perioada respectivă.
Când angajatorul (Ministerul Justiției) a constatat o problemă aici, respectiv că nu poți fi în grevă și pretinde că muncești și trebuie să fii plătit în același timp, a emis un ordin prin care a constatat suspendarea retroactivă a raporturilor de muncă ale acestora pentru perioada grevei. Angajații afectați au contestat în instanță acest ordin și, astfel, s-a ajuns într-un final la necesitatea pronunțării RIL-ului de față.
Instanțele judecătorești au soluționat diferit aceste litigii, după cum reiese din actul de sesizare a ICCJ, formându-se astfel două opinii distincte:
- Unii judecători au considerat că munca prestată în contextul în care angajații au declarat participarea la grevă, dar au continuat activitatea obișnuită și au fost pontați corespunzător, trebuie considerată muncă efectiv prestată și nu poate fi calificată drept perioadă de suspendare a raporturilor de muncă. Argumentul principal este că suspendarea contractului individual de muncă presupune o inițiativă explicită din partea salariatului, iar simpla notificare privind participarea la grevă nu îndeplinește automat condițiile unei astfel de inițiative. În plus, s-a reținut că modificările legislative recente (OUG nr. 42/2023) favorizează formele de protest care nu implică sistarea activității, iar angajații au continuat activitatea integral, depășind chiar cerințele minime obligatorii privind serviciile esențiale din timpul grevei.
- Cea de-a doua abordare susține că simpla notificare a participării la grevă este suficientă pentru a suspenda raporturile de muncă, indiferent dacă angajații au continuat efectiv să lucreze și au fost pontați. Susținătorii acestei opinii argumentează că manifestarea explicită de voință (participarea declarată la grevă) substituie orice altă formalitate administrativă necesară pentru suspendarea contractului individual. În viziunea acestei opinii, faptul că angajații au lucrat efectiv pe durata grevei nu elimină efectele juridice ale suspendării inițiate prin simpla aderare la grevă, deoarece altfel s-ar permite angajaților să eludeze consecințele juridice ale participării declarate la protest.
În mai 2023, în contextul grevei din educație, Guvernul a adus o modificare Legii dialogului social, prin ordonanța menționată mai sus (OUG nr. 42/2023), care, spuneau inițiatorii atunci, avea scopul să alinieze prevederea din Legea dialogului social privind suspendarea cu cea din Codul muncii. Anterior modificării, Legea dialogului social prevedea suspendarea de drept a raporturilor de serviciu/de muncă. Deși la vremea respectivă s-a susținut că OUG 42 a fost dată ca să dezavantajeze angajații în grevă, chestiunea era complet falsă, întrucât modificarea fusese promovată înainte de demararea grevei, iar aceasta nu făcea decât să alinieze o prevedere cu alta, demult existentă.
„Greva reprezintă încetarea voluntară și colectivă a lucrului de către salariați”, prevede Codul muncii. Există prevederi exprese la nivel legal în ceea ce privește participarea la grevă și dreptul angajaților de a nu partipa la grevă dacă nu vor asta, chiar dacă restul colectivului a luat această decizie. Iată ce prevede, de pildă, Legea dialogului social:
- „Participarea la grevă este liberă. Nimeni nu poate fi constrâns să participe sau să nu participe la grevă”.
- „Angajații/lucrătorii care nu participă la grevă își vor continua activitatea”.
- „Angajații/lucrătorii aflați în grevă trebuie să se abțină de la orice acțiune de natură să împiedice continuarea activității de către cei care nu participă la grevă”.
Cum a motivat Înalta Curte decizia din mai
„Potrivit art. 234 alin. (1) din Codul muncii, «Greva reprezintă încetarea voluntară și colectivă a lucrului de către salariați». De aici rezultă că, în legislația română, încetarea lucrului de către salariat este de esența grevei. Singura excepție acceptată de lege, cea regăsită în fostul art. 185 al Legii dialogului social nr. 62/2011, potrivit cu care greva de avertisment nu putea avea o durată mai mare de două ore, «dacă se face cu încetarea lucrului», a fost eliminată odată cu abrogarea amintitei legi; în prezent, Legea nr. 367/2022 nu a mai preluat această distincție, ci s-a limitat a impune grevei de avertisment o durată maximă de două ore și nu mai admite posibilitatea unei greve de avertisment fără întreruperea lucrului. Prin urmare, de principiu, noțiunea de grevă exclude prestarea muncii, pe durata ei, de către salariat, ca obligație ce decurge din contractul individual de muncă”, a punctat Înalta Curte, pentru început.
Drept urmare, ceea ce prevede acum Legea 367/2022 - suspendarea contractului la inițiativa salariatului - , după modificarea din 2023 („Pe toată durata participării la grevă contractul individual de muncă sau raportul de serviciu al angajatului se suspendă la inițiativa angajatului“), nu pot fi interpretate în sensul că suspendarea CIM ar rămâne la alegerea angajatului, odată ce acesta a aderat la grevă, întrucât o astfel de interpretare, spune Curtea, ar accepta posibilitatea unei greve desfășurate fără încetarea lucrului, în cazul în care salariatul nu optează pentru suspendare, ceea ce legea nu admite.
„În realitate, prin modificarea prevederilor art. 160 alin. (1) teza I din Legea nr. 367/2022 nu s-a urmărit, cum consideră instanțele care au exprimat prima orientare jurisprudențială, să se ceară salariatului o manifestare de voință expresă în sensul suspendării contractului individual de muncă - distinctă de adeziunea la grevă -, în lipsa căreia drepturile și obligațiile din contract s-ar menține în continuare pe durata grevei în mod integral, iar nu limitat la cele privitoare la asigurările de sănătate, cum prevede teza a II-a a textului de lege.
Scopul modificării art. 160 alin. (1) din Legea nr. 367/2022 a fost acela de a clarifica natura juridică a suspendării contractului individual de muncă pe durata grevei, respectiv suspendare la inițiativa angajatului, iar nu de drept, pentru că această suspendare nu se produce din cauze obiective și independente de voința angajatului, ci tocmai ca urmare a voinței lui de a participa la grevă (...)
Participarea angajatului la grevă și durata acestei participări sunt chestiuni ce țin de situația de fapt; în vederea stabilirii acesteia, împrejurări cum ar fi: prezența la locul de muncă potrivit fișelor de pontaj, activitatea efectiv desfășurată în perioada de interes, momentul renunțării sau încetării grevei trebuie evaluate prin filtrul prevederilor art. 153 alin. (5) din Legea nr. 367/2022, conform cu care «greva se desfășoară cu prezența greviștilor în incinta unității», celor ale art. 153 alin. (1) din Legea nr. 367/2022, din care rezultă că renunțarea la grevă se face în scris, și al dispozițiilor art. 173 alin. (2) din aceeași lege, potrivit cu care organizatorii grevei au obligația să notifice angajatorul și inspectoratul teritorial de muncă sau, după caz, ministerul responsabil cu dialogul social, cu minimum 24 de ore anterior declanșării grevei, cu privire la modalitățile stabilite pentru îndeplinirea obligațiilor referitoare la asigurarea serviciilor esențiale”, a mai precizat Înalta Curte.
Curtea atrage atenția că nici Codul muncii, nici Legea dialogului social nu conțin reglementări procedurale cu privire la suspendarea CIM și nu impun vreo asemenea formalitate din partea angajatului.
dana manea