Detașările transfrontaliere - cum analizăm criteriul privind legătura suficientă cu statul gazdă

• Existența legăturii suficiente se analizează prin evaluarea globală a activității, luând în considerare caracteristicile prestării serviciilor și natura activităților din statul gazdă.
• Lucrătorii care desfășoară o parte importantă din muncă în statul de origine sau efectuează prestații cu caracter foarte limitat în statul gazdă nu îndeplinesc criteriul.
• Pentru șoferii din transportul internațional, simpla primire de instrucțiuni sau începerea/încheierea misiunilor în alt stat membru nu este suficientă pentru a fi considerați detașați.

Detașarea transnațională, spre deosebire de delegarea sau detașarea reglementată de Codul muncii, este guvernată de o lege specială - Legea nr. 16/2017 privind detașarea salariaților în cadrul prestării de servicii transnaționale: 

„salariat detașat de pe teritoriul României - salariatul unui angajator stabilit pe teritoriul României, care, pe o perioadă limitată de timp, dar nu mai mult de 24 de luni, conform art. 12 din Regulamentul (CE) nr. 883/2004 din 29 aprilie 2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială, desfășoară muncă pe teritoriul unui stat membru, altul decât cel în care își are sediul angajatorul prevăzut la art. 3 lit. b), sau pe teritoriul Confederației Elvețiene, pe perioada executării contractului încheiat cu angajatorul din celălalt stat membru, astfel cum este prevăzut la art. 5 alin. (2), în cadrul prestării de servicii transnaționale”.

Unul dintre aspectele esențiale ale detașării transnaționale este caracterul temporar al deplasării salariatului. Pe lângă îndeplinirea condițiilor faptice prevăzute de lege, cum ar fi deplasarea salariatului în numele și sub coordonarea angajatorului român, în cadrul unui contract încheiat între angajatorul român și beneficiarul din statul gazdă sau la o unitate a grupului din statul gazdă, există și anumite criterii calitative care trebuie îndeplinite, explica recent Adriana Radu - Avocat Partener, Radu Opriș SPARL - în cadrul unui eveniment marca avocatnet.ro pe tema „diurnelor”.

Un astfel de criteriu calitativ, deși nu este prevăzut explicit în lege, a fost dezvoltat pe cale jurisprudențială de Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și este direct aplicabil, respectiv va fi aplicat de instanțele din România, care sunt obligate să țină cont de deciziile CJUE. Acesta este criteriul „legăturii suficiente cu teritoriul statului gazdă”. Cum se analizează acest criteriu? Conform jurisprudenței CJUE, un lucrător nu poate fi considerat detașat transnațional dacă desfășurarea muncii sale nu prezintă o legătură suficientă cu teritoriul statului gazdă. Pentru a determina existența acestei legături, a spus Curtea în cauza C-16/18, este necesară efectuarea unei aprecieri globale a tuturor elementelor ce caracterizează activitatea lucrătorului în cauză. Existența unei astfel de legături poate fi demonstrată, în special, prin: 

• caracteristicile prestării de servicii la furnizarea căreia este repartizat lucrătorul;
  
• natura activităților care sunt îndeplinite de acest lucrător pe teritoriul statului gazdă.

Anumite situații nu indică o legătură suficientă cu teritoriul statului gazdă și, prin urmare, lucrătorii nu ar putea fi considerați detașați transnațional în aceste contexte:

• Lucrătorii care își desfășoară o parte importantă din muncă în statul de origine (în cazul nostru, România) sau care încep/termină serviciul în acest stat nu au o legătură suficientă cu teritoriul statului/statelor pe care le traversează.  Un exemplu ar fi o firmă de lângă granița cu Ungaria și care trimite lucrători zilnic în această țară; aceștia ar putea fi considerați mai degrabă delegați.
• Lucrătorii care efectuează prestații cu caracter foarte limitat pe teritoriul statului membru în care sunt trimiși. Vorbim de situații unde, deși există interesul angajatorului și caracterul temporar, nu există o legătură suficientă, cum ar fi un angajat de la contabilitate trimis la un audit la grupul din Ungaria pentru trei zile sau în Franța pentru zece zile, explica Adriana Radu în cadrul evenimentului organizat de avocatnet.ro. Un alt exemplu ar fi participarea la o ședință de management în Germania.
• Faptul că un șofer de transport internațional primește instrucțiuni sau își începe/încheie misiunile la sediul unei întreprinderi din alt stat membru nu este suficient în sine pentru a considera că șoferul a fost detașat pe teritoriul acelui stat, dacă desfășurarea muncii nu prezintă o legătură suficientă pe baza altor factori.

Așadar, chiar dacă o situație îndeplinește criteriile de bază ale detașării transnaționale (cum ar fi caracterul temporar, interesul angajatorului etc.), analiza existenței unei legături suficiente cu statul gazdă, conform jurisprudenței CJUE, este esențială pentru o încadrare juridică corectă. 

Dificultățile în obținerea formularelor A1

Formularul A1 este un document extrem de important, care atestă asigurarea unei persoane în sistemul de securitate socială din țara de origine, precum România, și faptul că legislația de securitate socială a acestei țări i se aplică în timp ce lucrează temporar în alte state membre ale Uniunii Europene. A1 este relevant atât pentru angajații detașați, cât și pentru cei care lucrează pe cont propriu, fiind valabil pentru o perioadă maximă de 24 de luni. 

Despre formularul A1 s-a spus, în ultima perioadă, prin vocea mai multor specialiști, inclusiv în presa centrală, că este obținut adesea cu mari dificultăți, cererile primind răspuns și după jumătate de an sau mai mult, în contextul în care în alte state obținerea formularului A1 se face chiar și într-o săptămână. 

Asupra acestor dificultăți a atras atenția, în cadrul evenimentului despre „diurne” și Mirela Păunescu, consultant fiscal, auditor financiar, expert contabil și conf. univ. dr. la ASE București: „Este o situație foarte frecventă, anume aceea ce vizează modul în care se analizează de către autoritățile statului datele pentru a decide dacă se impune eliberarea sau nu a formularului A1. Am înțeles că de foarte multe ori se folosesc deconturile de TVA în condițiile în care locul prestării serviciilor e cu totul și cu totul altă poveste, spre deosebire de ceea ce avem reglementat pe Legea 16 (...) din câte știu, prin discuții și prin clarificări lucrurile se reglează până la urmă. Atâta timp cât oamenii dumneavoastră sunt în România, probabilitatea este mai degrabă mare să se considere că aveți activitate semnificativă aici”.