Hărțuirea la locul de muncă este subraportată în instituțiile din România, arată ANES. Deși cadrul legal există, aplicarea sa rămâne deficitară

• Raportul ANES se bazează pe datele celor 120 de rapoarte primite pentru primul an de implementare a HG 970/2023.
• ANES propune organizarea de campanii naționale, crearea unei baze de date centralizate și implementarea unui sistem electronic standardizat de raportare, subliniind că hărțuirea generează costuri semnificative atât pentru angajatori cât și pentru stat.

HG nr. 970/2023 privind prevenirea şi combaterea hărţuirii pe criteriul de sex, precum şi a hărţuirii morale la locul de muncă obligă Agenţia Naţională pentru Egalitatea de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES) să întocmească anual un raport privind stadiul implementării prevederilor acesteia, pe baza raportărilor anuale ale instituţiilor şi autorităţilor publice. Raportul anual are la bază însă raportările pe care instituţiile şi autorităţile administraţiei publice centrale şi locale, civile şi militare, instituţiile de învăţământ superior, precum şi unităţile de învăţământ preuniversitar le fac în această materie - acestea sunt singurele entități care trebuie să transmită aceste date către ANES anual, nu și majoritatea companiilor private.

Publicat luna trecută, raportul ANES pentru 2024 arată că:

• doar 6% dintre instituții au declarat că au identificat cazuri concrete de hărțuire, care au fost „analizate riguros” și sancționate disciplinar;

• există suspiciunea unei subraportări a cazurilor de hărțuire, posibil din cauza lipsei informării sau temerii de represalii din partea angajaților și că

• este necesară standardizarea metodelor de colectare și raportare a datelor privind hărțuirea.

Această problemă a subraportării, spune ANES, este susținută și de experiența altor state și studii internaționale care indică adesea că incidentele de hărțuire sunt mult mai numeroase decât cele raportate oficial. Cu toate acestea, procentul de 6% este extrem de mic, în contextul în care raportul ANES a avut la bază datele din doar 120 de rapoarte de implementare trimise acesteia.

Raportul accentuează importanța creșterii gradului de conștientizare la nivelul instituțiilor, atât publice cât și private, privind ceea ce constituie comportamente de hărțuire. Instituțiile au semnalat nevoia unor campanii mai ample, cu scopul de a informa angajații despre definirea clară a comportamentelor care constituie hărțuire, drepturile angajaților afectați și modul în care pot fi sesizate incidentele, precum și consecințele acestor acte atât pentru victime cât și pentru agresori.

Practic, deși cadrul legislativ și metodologic există, el nu e pus în practică - eficiența reală depinde în mare măsură de conștientizarea și aplicarea acestuia în mod concret și uniform la nivelul tuturor organizațiilor.

„Direct proportional cu măsură în care lucrătorul este afectat, pentru angajatori aceste fenomene înseamnă costuri legate scăderea capacității de lucru, la care se adaugă fluctuatie de personal, risc crescut de erori, costuri juridice si de reputatie. Din perspectiva statului, costurile cresc prin apelarea la serviciile publice precum ajutor de șomaj, asistentd medicală, costuri juridice, dar și prin pierderea locurilor de muncă sau lipsa productivitatii”, scrie în raportul ANES.

ANES atrage atenția asupra lipsei uniformității în modul în care instituțiile colectează și raportează datele privind incidentele de hărțuire. Or, asta nu face decât să contribuie la dificultatea formării unei imagini clare asupra situației la nivel național. O abordare mai structurată, cu instrumente standardizate și uniforme de colectare a datelor, ar facilita analiza comparativă și identificarea rapidă a tendințelor generale sau specifice. Relația dintre instituțiile publice și ANES trebuie întărită și clarificată, arată raportul ANES, conform căreia implementarea unor mecanisme suplimentare de monitorizare pentru a putea evalua corect măsurile luate și efectele acestora pe termen lung.

Chiar dacă au existat situații în care instituțiile au aplicat sancțiuni disciplinare în cazurile raportate, ANES constată că lipsesc mecanisme clare de evaluare și monitorizare a impactului sancțiunilor asupra climatului organizațional și asupra prevenției pe termen lung. Din acest motiv, raportul subliniază necesitatea dezvoltării unui cadru mai robust care să includă evaluarea periodică a efectului sancțiunilor aplicate, monitorizarea pe termen lung a climatului organizațional și proceduri clare pentru remedierea situațiilor și prevenirea reapariției lor.

1. Organizarea de campanii naționale ample care să informeze despre prevederile HG 970/2023, să educe publicul și angajatorii în mod specific.

2. Crearea unei baze de date centralizate și transparente, publicată oficial și disponibilă publicului larg, ceea ce va crește responsabilizarea instituțiilor și transparența în aplicarea metodologiei.

3. Implementarea unui sistem electronic și standardizat de raportare a cazurilor de hărțuire, ceea ce ar facilita colectarea și analiza datelor, dar și intervenția promptă și eficientă în cazurile identificate.