avocatnet.ro 
- Executarea unei hotărâri judecătorești nedefintive se face pe riscul creditorului, iar în cazul modificării acesteia în apel, sumele încasate pot deveni nedatorate și trebuie restituite.
- Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată poate fi obligat să o restituie, chiar dacă inițial a primit-o în baza unei sentințe.
- Refuzul de a restitui o plată nedatorată după ce caracterul acesteia a fost clarificat printr-o decizie judecătorească poate atrage obligarea la plata dobânzilor penalizatoare.
- În litigiile de muncă, este esențială înțelegerea stadiului procesual și a caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești pentru a evita consecințe financiare negative.
Disputa își are originile într-un proces anterior, soluționat în 2020, în care angajatul a dat în judecată angajatorul, iar prin sentința civilă pronunțată de Tribunal în 2022, instanța a obligat societatea la plata către angajat a sumei de 10.518,04 lei.
Această sumă reprezenta contravaloarea sporului pentru orele lucrate în zilele de sâmbătă, duminică și de sărbători legale în perioada aprilie 2017 - aprilie 2020, sume ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală la data plății efective.
În temeiul caracterului executoriu al acestei sentințe, angajatorul s-a conformat și a achitat angajatului suma totală de 10.772,77 lei (10.518 lei plus 254,77 lei).
Ambele părți au formulat însă apel împotriva sentinței primei instanțe, iar prin decizia din februarie 2024, Curtea de Apel București a adus o schimbare totală de optică: a respins apelul formulat de angajat și a admis apelul declarat de angajator. Curtea de Apel a schimbat în parte hotărârea atacată, înlăturând dispoziția primei instanțe privind obligarea societății la plata sporului pentru munca prestată în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale. Mai mult, angajatul a fost obligat la plata sumei de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către societate.
Acțiune în răspundere patrimonială: angajatorul cere banii înapoi
Ca urmare a deciziei Curții de Apel, care a stabilit că sporurile nu erau datorate, angajatorul a inițiat un nou demers judiciar și printr-o, acțiune în răspundere patrimonială, a solicitat obligarea fostului angajat la restituirea sumei de 10.772,77 lei, reprezentând plățile efectuate în baza primei sentințe, acum considerată nedatorată. Angajatorul a cerut, de asemenea, actualizarea sumei cu rata inflației, dobânda legală penalizatoare și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea sa, angajatorul a invocat art. 256 alin. 1 din Codul muncii, care stipulează că „Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie”, precum și dispozițiile art. 637 din Codul de procedură civilă referitoare la efectele modificării unui titlu executoriu.
Fostul angajat s-a apărat, susținând, printre altele, inadmisibilitatea acțiunii, faptul că a încasat suma înainte de soluția definitivă din apel și, prin urmare, fără rea-credință, și că drepturile salariale plătite erau legale pentru perioada lucrată.
De asemenea, a argumentat că instanța nu ar fi trebuit să dispună restituirea în lipsa unei cereri de întoarcere a executării silite în apel.
În acest nou proces, Tribunalul București a reținut că suma de 10.772,77 lei a fost într-adevăr achitată de reclamantă în executarea unei sentințe judecătorești executorii la acel moment. Însă, citând art. 637 din Codul de procedură civilă, instanța a subliniat că „punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care constituie titlu executoriu se poate face numai pe riscul creditorului dacă hotărârea poate fi atacată (...); dacă titlul este ulterior modificat ori desființat, creditorul va fi ținut să îl repună pe debitor în drepturile sale”.
Astfel, instanța a concluzionat că, deși suma nu a fost achitată din eroare la momentul inițial, efectul admiterii apelului și al modificării titlului executoriu a fost transformarea acesteia într-o „sumă nedatorată”. Prin urmare, în temeiul art. 256 alin. (1) din Codul muncii și art. 637 din Codul de procedură civilă pârâtul avea obligația de a o restitui.
Referitor la solicitarea de obligare la plata dobânzii legale penalizatoare, Tribunalul a reținut dispozițiile art. 1535 alin. (1) din Codul Civil. Considerând că pârâtul a avut cunoștință de caracterul nedatorat al sumelor încasate încă de la data pronunțării deciziei Curții de Apel și nu a procedat la restituire, instanța a constatat reaua-credință a acestuia și a dispus obligarea sa la plata dobânzii legale aferente debitului principal, calculată de la 12.02.2024 și până la data plății efective, conform OG nr. 13/2011.
Prin hotărârea pronunțată, Tribunalul a admis acțiunea formulată de fostul angajator și a obligat fostul angajat la restituirea către reclamantă a sumei de 10.772,77 lei, reprezentând drepturi de natură salarială achitate nedatorat, dar și la plata către reclamantă a dobânzii legale penalizatoare aferente debitului principal, calculată de la data de 12.02.2024 până la data plății efective.
De reținut
Acest caz subliniază un principiu juridic important: executarea unei hotărâri judecătorești care nu este definitivă se face pe riscul creditorului, iar dacă hotărârea este ulterior modificată sau anulată într-o cale de atac, sumele încasate în baza ei pot deveni nedatorate și trebuie restituite.
De asemenea, decizia instanței de a acorda dobânzi penalizatoare evidențiază consecințele întârzierii sau refuzului de a restitui de bunăvoie o plată nedatorată, odată ce caracterul acesteia a fost clarificat printr-o decizie judecătorească superioară.
Pentru angajatori și angajați, speța reamintește importanța înțelegerii depline a stadiului procesual și a caracterului executoriu al hotărârilor judecătorești în litigiile de muncă.
tushu