Pe avocatnet.ro găsești mii de consultanți, din diferite domenii, pe care îi poți contacta direct.
Află cum!
Pe avocatnet.ro se fac lunar mii de cereri de consultanță către consultanții înscriși.
Află detalii!
Vrei să afle și alții câte lucruri știi în domeniul tău de activitate?
Răspunde la întrebăriÎn spațiul public românesc au prins contur și persistă cu o surprinzătoare tenacitate diverse denumiri de „sporuri” salariale care stârnesc în rândul opiniei publice deopotrivă amuzament și confuzie: „sporul de antenă”, „sporul de ecran” sau chiar „sporul de suprasolicitare neuropsihică”. Acestea sunt adesea percepute ca un fel de bani în plus la salariu, o recunoaștere pecuniară a unor riscuri mai mult sau mai puțin definite de lege. Însă, dincolo de folclor sau de știrile care le popularizează ori de opiniile unor „diverși”, realitatea juridică și, mai ales, scopul fundamental al unor astfel de compensații e adesea ignorat sau înțeles greșit. Mai problematic însă e că la înțelegerea lor greșită contribuie chiar și instituțiile statului.
Articolul continuă mai jos
Este esențial să clarificăm un aspect fundamental: legislația muncii din România, aliniată principiilor europene și internaționale, nu recunoaște „sporuri” cu denumirile creative menționate anterior. Există, însă, conceptul de spor pentru condiții de muncă vătămătoare, periculoase sau nocive. Acesta nu este menit să fie o simplă bonificație, ci are un dublu rol crucial:
Oferă o compensație financiară lucrătorului pentru expunerea la factori de risc la locul de muncă ce îi pot afecta sănătatea pe termen scurt, mediu sau lung. Practic, acești bani reprezintă o plată pentru „scurtarea speranței de viață sănătoasă” sau pentru potențialele afecțiuni medicale declanșate de un mediu de lucru necorespunzător.
În lipsa unei astfel de măsuri, cel mai probabil, se va diminua semnificativ numărul celor care sunt dispuși să renunțe la sănătate pentru un loc de muncă plătit ca oricare altul care nu-i pune sănătatea în pericol, ceea ce va genera o presiune care, la rândul ei, va conduce la majorarea salariilor pentru acele funcții/meserii/ocupații/locuri de muncă, iar rezultatul va fi similar sau chiar mai accentuat pe termen mediu și lung.
Ideal ar fi ca pentru niciun loc de muncă să nu fie nevoie de un astfel de spor. Prezența sa ar trebui să semnaleze angajatorului necesitatea urgentă de a investi în măsuri tehnico-organizatorice care să elimine sau să diminueze factorii vătămători, făcând locul de muncă mai sigur și mai sănătos.
Acest principiu este profund înrădăcinat în dreptul fundamental la condiții de muncă juste și favorabile, care să asigure securitatea și sănătatea, așa cum este stipulat în Declarația Universală a Drepturilor Omului (Articolul 23) și în Constituția României (Articolul 41, alineatul 2).
Mai mult, Directiva 89/391/CEE privind introducerea de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă subliniază obligația primordială a angajatorului de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor sub toate aspectele legate de muncă.
Angajatorul trebuie să evalueze riscurile și să implementeze măsuri preventive, iar compensațiile financiare intervin abia acolo unde riscul nu poate fi eliminat complet, și nu ca o scuză pentru inacțiune.
Din nefericire, chiar și instituțiile statului par să contribuie la această confuzie pe tema sporurilor cu denumiri creative, iar Inspecția Muncii, prin menținerea în nomenclatorul aplicației Reges-Online, așa cum era și în Revisal, a unor denumiri de sporuri care nu au corespondent direct și clar în legislația actuală, amplifică speculațiile și interpretările eronate. Oamenii pot fi induși în eroare, crezând că aceste„sporuri” au o existență legală de sine stătătoare.
Notă: Am atașat acestui articol trei capturi de ecran din Reges-Online în care veți regăsi sporuri care nu ar mai trebui să fie listate din moment ce nu sunt recunoscute cu acele denumiri în legislație, cum e sporul de antenă.
În realitate, în prezent, acordarea unui spor pentru condiții de muncă deosebite (vătămătoare, periculoase etc.) este condiționată de existența unor buletine de determinare sau expertizare a locurilor de muncă, emise de organe abilitate.
Aceste documente trebuie să ateste prezența factorilor de risc și încadrarea condițiilor de muncă într-o categorie care justifică acordarea sporului, conform metodologiilor specifice (de exemplu, existența concomitentă a unui anumit număr de factori de risc dintre cei prevăzuți în anexa la regulamentul/metodologia aplicabilă).
Fără această fundamentare tehnică și legală, orice sumă acordată sub astfel de denumiri poate fi considerată fie o liberalitate a angajatorului (cu implicațiile fiscale aferente), fie o încercare de a masca alte realități.
Această discuție devine și mai problematică în contextul în care foarte mulți lucrători din România nu beneficiază de o supraveghere a sănătății corespunzătoare și conformă cu legislația în vigoare (Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă + normele sale metodologice și HG 355/2007).
Controalele medicale periodice, specifice riscurilor de la locul de muncă, sunt esențiale pentru a depista din timp eventualele afecțiuni profesionale sau legate de profesie.
Absența sau formalismul acestor controale face ca impactul real al condițiilor de muncă asupra sănătății să rămână necunoscut sau subestimat, transformând un subiect vital într-o temă de discuții contraproductive sau, mai grav, dusă în derizoriu.
Convențiile Organizației Internaționale a Muncii (OIM), precum Convenția nr. 155 privind securitatea și sănătatea lucrătorilor și Convenția nr. 161 privind serviciile de sănătate ocupațională, ratificate și de România, stabilesc standarde clare privind obligația de a asigura un mediu de muncă sigur și sănătos și de a oferi servicii de sănătate ocupațională care să aibă, în principal, funcții preventive.
Numeroase studii indică legături clare între expunerea prelungită la anumiți factori de risc și dezvoltarea unor afecțiuni specifice:
Este timpul să depășim faza „miturilor” și să abordăm cu maximă seriozitate problematica sănătății și securității la locul de muncă. „Sporurile” vehiculate în spațiul public, chiar dacă pleacă de la o percepție a riscului, nu trebuie să distragă atenția de la obligația primordială a angajatorului: aceea de a crea și menține un mediu de muncă sigur, care să nu pună în pericol sănătatea angajaților.
Compensațiile financiare pentru condiții vătămătoare trebuie să fie ultima redută, nu prima opțiune. Ele trebuie acordate transparent, în baza unor evaluări de risc riguroase și conform prevederilor legale, și trebuie să reprezinte un semnal de alarmă constant pentru investiții în prevenție.
Doar printr-un efort conjugat al angajatorilor, angajaților și autorităților, promovând echilibrul și buna-credință, putem asigura că dreptul la un mediu de muncă sănătos și sigur nu rămâne doar un deziderat, ci devine o realitate palpabilă pentru fiecare lucrător.
O discuție onestă și informată este primul pas către schimbarea de paradigmă necesară.
Citește mai mult despre spor de antena, sporuri bugetari, salarizare bugetari, editorial dan nastase, spor conditii penibile
Comentarii articol (6)