Ce riscă persoanele fizice dacă n-au depus declarația unică până la 26 mai 2025

Ca o regulă fiscală generală, ținând seama de dispozițiile art. 122 din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, persoanele fizice care realizează, individual sau într-o formă de asociere, venituri/pierderi din activități independente, drepturi de proprietate intelectuală, cedarea folosinței bunurilor, investiții, activități agricole, silvicultură și piscicultură, determinate în sistem real, precum și din alte surse, au obligația de a depune declarația unică privind impozitul pe venit și contribuțiile sociale la organul fiscal competent, pentru fiecare an fiscal, până la data de 25 mai, inclusiv, a anului următor celui de realizare a veniturilor, în vederea definitivării taxelor pe venituri.

Astfel, pentru anul 2025, termenul-limită pentru depunerea declarației unice a fost data de 26 mai.

În ipoteza în care persoanele fizice n-au depus declarația unică până la data de 26 mai 2025, organele fiscale pot aplica sancțiuni contravenționale. Prin urmare, în conformitate cu reglementările art. 336 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în situația în care persoanele fizice n-au depus, la termenul prevăzut de lege, declaraţia unică privind impozitul pe venit şi contribuţiile sociale datorate de persoanele fizice, atunci acestora li se pot aplica amenzi de la 50 lei la 500 lei. Acestea trebuie achitate în cuantumul integral prevăzut de procesul-verbal de contravenție.

Un aspect fiscal important de reținut constă în faptul că, la nivelul Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF), sunt reglementate două proceduri aplicabile în cazul nedepunerii declarației unice 212 sau depunerii cu date inexacte, respectiv:

• prima procedură, reglementată prin Ordinul ANAF nr. 2.862/2019 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a impozitului anual pe veniturile persoanelor fizice, precum și a modelului și conținutului unor formulare, vizează persoanele care n-au depus declarația unică și despre care organele fiscale centrale află că au obținut venituri, permițându-le să recurgă la impunerea din oficiu pentru impozitul pe venit;
  
  
• a doua procedură, reglementată prin Ordinul ANAF nr. 2547/2019 pentru aprobarea Procedurii privind stabilirea din oficiu a contribuţiei de asigurări sociale şi a contribuţiei de asigurări sociale de sănătate datorate, precum şi a modelului şi conţinutului unor formulare, se referă la persoanele care, deși au depus declarația unică, au precizat că nu vor datora CAS și CASS și, ulterior, au depășit pragul de venituri ce obligă la plata contribuțiilor, dar n-au plătit conform situației reale. Aceasta le pemite să recurgă la impunerea din oficiu pentru CAS și CASS.

Prima procedură menționată anterior (impozit pe venit) vizează următoarele categorii de venituri:

• activități independente pentru care venitul net se stabilește în sistem real, pe baza datelor din contabilitate;
• drepturi de proprietate intelectuală pentru care venitul net se stabilește în sistem real sau pe baza cotelor forfetare de cheltuieli, altele decât cele pentru care impozitul se reține la sursă;
• cedarea folosinței bunurilor pentru care venitul net se stabilește în sistem real, pe baza datelor din contabilitate;
• cedarea folosinței bunurilor pentru care venitul net se stabilește pe baza cotelor forfetare de cheltuieli, cu excepția veniturilor din cedarea folosinței bunurilor pentru care chiria este exprimată în lei și pentru care nu s-a exercitat opțiunea pentru stabilirea venitului net anual în sistem real;
• activități agricole pentru care venitul net se stabilește în sistem real, pe baza datelor din contabilitate;
• silvicultură și/sau piscicultură;
• cedarea folosinței bunurilor pentru care venitul net se stabilește pe baza cotelor forfetare de cheltuieli, pentru care chiria este exprimată în lei, în condițiile derulării contractului de închiriere în anul de impunere;
• activități independente pentru care venitul net se determină pe bază de norme de venit, în condițiile continuării activității în anul de impunere;
• cedarea folosinței bunurilor calificată în categoria venituri din activități independente, impuse pe baza normelor de venit, în condițiile continuării activității în anul de impunere;
• transferul titlurilor de valoare și orice alte operațiuni cu instrumente financiare, inclusiv instrumente financiare derivate, precum și din transferul aurului financiar;
• venituri din activități agricole pentru care venitul net se determină pe baza normelor de venit;
• venituri din străinatate pentru care există obligația depunerii declarației de impunere, potrivit legii.

În baza informațiilor avute de organul fiscal central, în termen de 15 zile de la expirarea termenului legal pentru depunerea declarației unice se vor întocmi listele cu persoanele fizice care nu au îndeplinit obligația depunerii declarației unice. Astfel, în termen de 15 zile de la momentul în care listele cu persoanele fizice ce nu și-au depus declarația sunt finalizate, vor fi notificate acele persoane în scopul depunerii acesteia.

În cazul în care au trecut alte 15 zile de la notificarea contribuabilului, iar acesta nu a depus declarația unică privind veniturile realizate, organul fiscal central va trece la stabilirea din oficiu a obligațiilor de plată prin estimarea bazei de impozitare. Estimarea bazei de impozitare se efectuează de către organul fiscal pe baza informaţiilor cuprinse în următoarele documente existente la dosarul fiscal al contribuabilului sau a informaţiilor existente în evidenţa fiscală, după caz, referitoare la anul de impunere sau anii anteriori, după caz, din cadrul perioadei de prescripţie a dreptului de a stabili creanţe fiscale:

• declaraţii fiscale: declaraţii de impunere, declaraţii anuale de venit pentru asocieri fără personalitate juridică şi entităţi supuse regimului transparenţei fiscale, deconturile privind taxa pe valoarea adăugată;
• decizii emise de inspecţia fiscală pentru anii anteriori;
• decizii de impunere din oficiu emise în anii anteriori;
• informaţii de la terţi, obţinute pe baza declaraţiilor fiscale sau în baza schimbului de informaţii între ANAF şi alte instituţii;
• informaţii primite de la Agenţia Naţională pentru Plăţi şi Inspecţie Socială;
• informaţii obţinute în baza schimbului de informaţii între ANAF şi autorităţi fiscale din străinătate;
• informaţii despre contribuabilii cu activităţi şi condiţii de desfăşurare a activităţii similare;
• nivelul normei de venit de la locul desfăşurării activităţii, aprobată pentru anul de impunere, corespunzătoare activităţii desfăşurate;
• contracte privind cedarea folosinţei bunurilor;
• alte informaţii care au relevanţă în procesul de stabilire din oficiu a impozitului pe venit.

În baza acestor informații, organul fiscal central va emite decizia de impunere din oficiu, pe care o va comunica contribuabilului. În cazul în care contribuabilul nu-și exercită dreptul de depunere al declarației unice, decizia de impunere din oficiu devine titlu executoriu.

Reguli similare privind impunerea din oficiu pentru CAS și CASS se aplică și în cazul celeilalte proceduri a ANAF.