Ar trebui interzisă complet publicitatea la farmacii? Ce spune CJUE referitor la legea poloneză extrem de restrictivă

• Deși Polonia a invocat protecția sănătății publice ca justificare, precum și independența farmaciștilor, Curtea a considerat măsura disproporționată, neexistând dovezi că o măsură ca asta ar reduce consumul excesiv de medicamente.
• CJUE a subliniat că statele membre pot impune condiții sau limite pentru publicitatea farmaciilor, dar nu pot interzice complet orice formă de publicitate în acest domeniu.
• Interdicția generală limitează accesul pe piață al farmaciștilor din alte state membre și posibilitatea acestora de a-și face cunoscute serviciile.

Cum s-a ajuns la CJUE

În ianuarie 2012 intrau în vigoare modificări importante la Legea privind dreptul farmaceutic în Polonia, printre care și interdicția publicității pentru farmacii punctele de vânzare farmaceutice și activitățile acestora - erau exceptate însă, nefiind considerate publicitate, comunicările referitoare la programul de funcționare și la amplasarea farmaciilor și a punctelor de vânzare farmaceutice. Pentru încălcarea acestei interdicții se stabilea atunci o amendă până la circa 12.000 de euro.

Comisia Europeană a trimis în 2019 o scrisoare de punere în întârziere republicii poloneze, considerând că prevederile legii respective, care interzice orice formă de publicitate pentru farmacii și puncte farmaceutice, încalcă art. 8 alin. (1) din Directiva 2000/31/CE privind comerțul electronic, dar și Tratatul de funcționare a UE (TFUE) în ceea ce privește libertatea de stabilire și de liberă prestare a serviciilor. Polonia a susținut, în răspuns, că domeniul de aplicare al restricției privind libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor ce rezultă din reglementarea poloneză criticată de Comisie privește numai mesajele al căror obiectiv explicit este creșterea vânzărilor de produse propuse în farmacie. Reglementarea criticată de Comisie, spuneau polonezii în 2019, urmărește obiectivul general de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății publice, iar o mare parte a serviciilor farmaceutice furnizate de farmaciști nu ar face parte din activitățile farmaciilor sau ale punctelor de vânzare farmaceutice și, prin urmare, nu ar fi vizate de interdicția în cauză.

Articolul 94a alin. (1) din Legea farmaceutică modificată prevede:

„Publicitatea pentru farmacii și puncte de vânzare farmaceutice și activitățile acestora este interzisă. Informațiile privind amplasarea și programul de funcționare al farmaciilor sau al punctelor de vânzare farmaceutice nu constituie publicitate.”

Întrucât a considerat nesatisfăcător răspunsul dat de polonezi, Comisia în 2020, un aviz motivat acestui stat membru, invitându‑l să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în termen de trei luni de la primirea acestui aviz, dar Polonia nu s-a conformat. Ca atare, Comisia a sesizat CJUE cu o acțiune în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva Poloniei.

Reglementarea poloneză este excesivă, spune CJUE

CJUE s-a pronunțat pe 19 iunie în cauza C‑200/24, stabilind că prin adoptarea acelei reglementări criticate de Comisie, Polonia nu și‑a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul art. 8 alin. (1) din Directiva 2000/31/CE și în temeiul articolelor 49 și 56 TFUE. Altfel spus, a dat dreptate Comisiei Europene.

Curtea a reamintit că Directiva privind comerțul electronic impune statelor membre să permită utilizarea comunicărilor comerciale (publicitate) de către membrii profesiilor reglementate, sub condiția respectării anumitor norme profesionale (independență, demnitate, secret profesional etc.). Or, o interdicție generală și absolută, cum este cea din Polonia, contravine acestei obligații. Curtea subliniază că reglementarea poate impune condiții sau limite, dar nu poate exclude complet orice formă de publicitate.

În ceea ce privește restricțiile privind libertatea de stabilire și libera prestare a serviciilor (art. 49 și 56 din TFUE), Curtea a constatat că o astfel de interdicție generală limitează atât accesul pe piață al farmaciștilor din alte state membre care doresc să deschidă farmacii în Polonia, posibilitatea acestora de a-și face cunoscute serviciile și de a concura efectiv cu operatorii existenți, cât și dreptul de a presta servicii transfrontaliere.

Deși protecția sănătății publice este un motiv legitim, potrivit CJUE, măsura poloneză este excesivă. Scopul urmărit poate fi atins prin măsuri mai puțin restrictive, cum ar fi reglementarea conținutului și formelor publicității, iar nu interzicerea sa totală. Până la urmă, mai utile ar fi reguli echilibrate care să nu afecteze libertatea de informare și de alegere a consumatorului.

„Nu există dovezi că limitarea publicității reduce consumul excesiv de medicamente”

Curtea a apreciat că nu există o legătură demonstrată între interdicția totală a publicității pentru farmacii și reducerea consumului excesiv de medicamente, cu atât mai mult cu cât unele medicamente fără prescripție pot fi vândute și în alte tipuri de magazine, fără restricții similare. Interdicția nu ține cont nici de serviciile farmaciilor care nu au legătură cu vânzarea de medicamente (de exemplu, campanii de prevenție).

Cât privește independența profesională a farmaciștilor, Curtea constată că această interdicție nu este de natură să garanteze independența profesională a farmaciștilor, întrucât presiunile economice asupra farmaciștilor pot exista indiferent de că se face sau nu publicitate.