Valurile de căldură extremă au devenit un risc profesional major - e nevoie de o schimbare de legislație?

• Valurile de căldură extremă au devenit un risc profesional major, cu consecințe grave pentru sănătatea și viața lucrătorilor, necesitând reglementări mai stricte la nivel european.
• Confederația Europeană a Sindicatelor solicită o Directivă UE pentru stabilirea unor temperaturi maxime legale la locul de muncă, diferențiate după specificul activității și condițiile individuale.
• În România, OUG 99/2000 reglementează protecția angajaților în caz de caniculă (peste 37°C), obligând angajatorii să asigure apă, ventilație și să reducă intensitatea muncii.

Confederația Europeană a Sindicatelor (ETUC), trage un semnal de alarmă puternic și solicită Comisiei Europene adoptarea unei Directive dedicate protecției lucrătorilor împotriva riscurilor legate de temperaturile ridicate. Argumentul central al ETUC este că vremea nu respectă granițele naționale și, prin urmare, este necesară o abordare legislativă unitară la nivelul întregii Uniuni.

Din păcate, în lipsa unor date oficiale, la nivel național nu avem o imagine clară a acestui fenomen.

Presiunea europeană pentru temperaturi maxime la locul de muncă

Propunerea sindicatelor europene nu este nouă, însă a căpătat o nouă urgență și, în esență, se cere stabilirea unor temperaturi maxime legale pentru prestarea muncii, diferențiate în funcție de specificul activității (sedentară, efort fizic redus, mediu sau intens), dar și de condițiile individuale ale lucrătorilor (vârstă, stare de sănătate, gen).

Această inițiativă se ancorează în principiile deja consacrate de Directiva-cadru 89/391/CEE privind securitatea și sănătatea în muncă, aceasta fiind piatra de temelie a legislației europene în domeniu, care obligă angajatorii să evalueze toate riscurile la locul de muncă și să implementeze măsuri preventive pentru a asigura sănătatea și securitatea angajaților. Stresul termic, cauzat de caniculă, este, fără îndoială, un astfel de risc.

ETUC susține că o directivă specifică ar oferi un cadru clar și armonizat, eliminând disparitățile actuale între statele membre, unde unele țări au reglementări (precum Belgia sau Ungaria), iar altele nu au limite clare. O astfel de directivă ar promova abordarea "STOP" (Substituție, măsuri Tehnice, măsuri Organizatorice, Echipamente de protecție Personală), prioritizând eliminarea riscului și măsurile colective înaintea celor individuale.

Cadrul legal din România: Ce prevede „Ordonanța caniculei”?

În România, protecția salariaților pe timp de caniculă este reglementată de OUG 99/2000, iar actul normativ devine aplicabil atunci când se înregistrează temperaturi de peste 37°C sau când acestea scad sub -20°C sau, corelate cu condiții de vânt intens ori indicele temperatură-umezeală (ITU) depășește pragul valoric de 80 de unități.

Conform OUG 99/2000, angajatorii au obligații clare, care pot fi împărțite în două categorii:

• Reducerea intensității și a ritmului activităților fizice.
• Asigurarea ventilației corespunzătoare la locul de muncă.
• Alternarea efortului dinamic cu cel static.
• Alternarea perioadelor de lucru cu perioade de repaus în locuri umbrite și ventilate.

• Asigurarea a 2-4 litri de apă minerală pentru fiecare salariat, pe schimb.
• Furnizarea echipamentului individual de protecție adecvat.
• Asigurarea accesului la dușuri.

În situația în care angajatorul nu poate asigura aceste condiții minimale, acesta are obligația, de comun acord cu reprezentanții sindicatelor sau ai salariaților, să ia măsuri suplimentare, precum reducerea duratei zilei de lucru sau eșalonarea programului de lucru (de regulă, între orele 11:00 și 17:00). Nerespectarea acestor dispoziții legale este sancționată contravențional cu amendă de către Inspecția Muncii.

O perspectivă mai largă: drepturile fundamentale și buna-credință

Dincolo de aceste reglementări specifice, discuția trebuie purtată și la nivel de principii. Constituția României garantează dreptul la ocrotirea sănătății și dreptul la muncă în condiții de igienă și securitate. Acestea nu sunt simple deziderate, ci obligații fundamentale ale statului și, prin extensie, ale angajatorilor, ca actori pe piața muncii.

La nivel internațional, Organizația Internațională a Muncii promovează securitatea și sănătatea în muncă drept unul dintre principiile și drepturile fundamentale la locul de muncă. 

Asigurarea unui mediu de lucru care nu pune în pericol viața sau sănătatea angajatului, inclusiv prin expunerea la temperaturi extreme, este o componentă esențială a conceptului de „muncă decentă”.

În relațiile de muncă, principiul bunei-credințe ar trebui să ghideze ambele părți. Pentru angajator, a lua măsuri preventive nu este doar o obligație legală, ci și o investiție pe termen lung. Un angajat sănătos, care lucrează în condiții de siguranță, este un angajat productiv și loial. 

Costurile asociate accidentelor de muncă, concediilor medicale sau fluctuației de personal depășesc cu mult efortul financiar necesar pentru asigurarea apei, instalarea unui sistem de ventilație sau ajustarea corespunzătoare a programului de lucru.

De la obligație legală la cultură a prevenției

În concluzie, deși România dispune de un cadru legal pentru gestionarea muncii pe timp de caniculă, presiunile la nivel european pentru o directivă specifică evidențiază o nevoie de standarde mai înalte și mai concrete. 

O astfel de directivă ar aduce claritate, ar stabili praguri numerice pentru temperaturi și ar consolida drepturile lucrătorilor în fața unui risc climatic tot mai accentuat.

Până atunci, este esențial ca angajatorii și angajații din România să cunoască și să aplice legislația în vigoare. Dialogul social în cadrul companiilor este esențial pentru a găsi cele mai bune soluții adaptate fiecărui loc de muncă. 

În ultimă instanță, protejarea oamenilor în fața caniculei nu este doar despre respectarea legii, ci și despre recunoașterea valorii fundamentale a sănătății și a vieții umane în lumea muncii. 

Trecerea de la o abordare reactivă la o cultură solidă a prevenției este semnul de maturitate al unor relații de muncă echilibrate și responsabile.