avocatnet.ro 
- Sistemul "Pay or Okay" forțează utilizatorii să aleagă între a accepta urmărirea online sau a plăti o taxă, rezultând o rată artificială de consimțământ de aproximativ 99,9% pentru colectarea datelor.
- Costurile pentru refuzul consimțământului sunt disproporționate, fiind de până la 54 de ori mai mari decât veniturile reale obținute de editori din publicitatea bazată pe urmărire pentru un utilizator.
- Beneficiile economice pentru editorii de presă sunt marginale (doar 0,82% din veniturile totale), principalii câștigători fiind marile platforme digitale și furnizorii de publicitate programatică.
- Sistemul transformă protecția datelor într-un privilegiu accesibil doar celor cu resurse financiare, contravine principiului consimțământului liber exprimat și discriminează utilizatorii cu venituri reduse.
„Pay or Okay” („plătește sau acceptă”) este o metodă folosită de numeroase site-uri online din Uniunea Europeană, în special cele de știri, prin care utilizatorilor li se cere să aleagă între două opțiuni: fie își dau consimțământul pentru colectarea și utilizarea datelor lor personale în scopuri publicitare și de tracking (urmărire online), fie plătesc o taxă („reject fee”) care le permite accesul la conținut fără prelucrarea datelor. Concret, dacă utilizatorul refuză să permită tracking-ul, el trebuie să achite, în majoritatea cazurilor, un abonament lunar, care continuă până când este anulat explicit (Atenție! nu vorbim de un abonament pentru conținutul publicat, care în general este mult mai ridicat ca preț, ci de un abonament pentru a evita prelucrarea datelor în scopuri publicitare).
Acest model de consimțământ este construit astfel încât să crească rata de consimțământ până aproape de 100% (în practică, 99% până la 99,9% din utilizatori acceptă tracking-ul), întrucât alternativa presupune costuri și pași suplimentari complicați, cum ar fi abonarea și efectuarea unei plăți.
Printr-un raport publicat recent, NOYB (Centrul European pentru Drepturile Digitale) analizează aplicarea sistemului „Pay or Okay” în Austria, Germania, Franța, Italia și Spania. Sistemul este utilizat mai ales de mari publicații media online din aceste țări, precum Le Monde, El País, Der Standard, Corriere della Sera etc. Motivul principal pentru care NOYB s-a concentrat pe presa online îm raportul său este faptul că această industrie folosește cel mai frecvent această practică - numai în Spania, de pildă, fiind peste 100 de site-uri care o aplică la acest moment (nu toate sunt site-uri media însă).
În realitate, motivul economic invocat de publisheri, conform raportului, este exagerat și nu se bazează pe date financiare reale. Editorii de presă online justifică utilizarea „Pay or Okay” prin faptul că, pentru a asigura calitatea jurnalismului, au nevoie de o finanțare adecvată. Ei susțin că modelul clasic bazat exclusiv pe venituri din publicitatea digitală este insuficient, iar utilizarea datelor personale pentru reclame personalizate este prezentată drept esențială pentru supraviețuirea lor financiară.
În plus, multe site-uri media folosesc bannerele de consimțământ drept promovare indirectă a abonamentelor lor premium. Astfel, utilizatorul este pus în situația să prefere acceptarea consimțământului pentru reclame personalizate în loc să plătească pentru conținutul care i se pare gratuit.
Raportul arată însă și înspre un motiv interesant: unele publicații văd acest sistem ca pe un instrument politic, o formă de opoziție față de GDPR și legislația europeană privind protecția datelor, percepută ca un obstacol în calea monetizării eficiente.
Dezavantaje evidente pentru consumatori
Refuzarea consimțământului și alegerea abonamentului pentru a scăpa de cookies implică costuri foarte mari pentru utilizatorii obișnuiți. În țările analizate, costul anual mediu pentru refuzul consimțământului doar pe un singur site media variază între aproximativ 12 euro (Italia) și 119 euro (Franța), arată raportul NOYB. Aceste costuri sunt disproporționate, fiind de până la 54 de ori mai mari decât venitul pe care editorii îl obțin din publicitatea bazată pe tracking pentru un utilizator.
Procedura de a refuza tracking-ul este intenționat complicată (abonament, înregistrare, date personale suplimentare) - în schimb, cu un singur click se realizează acceptarea tracking-ului. Această complexitate încalcă principiul consimțământului „liber exprimat” prevăzut de GDPR. Rata artificială a consimțământului generată de „Pay or Okay” (99,9%) nu reflectă deloc preferințele reale ale utilizatorilor, care arată că doar între 0,16% și 7% ar accepta tracking-ul dacă li s-ar oferi o alegere reală, clară și simplă.
Utilizatorii cu venituri mici sau aflați în situații vulnerabile sunt forțați practic să accepte tracking-ul deoarece alternativa costisitoare nu reprezintă pentru ei o alegere reală. Astfel, dreptul la protecția datelor devine accesibil doar celor care își permit să plătească, arată centrul european.
Raportul estimează că venitul suplimentar obținut de editorii de presă prin implementarea „Pay or Okay” este marginal – doar aproximativ 0,82% din veniturile totale ale editorilor – insuficient pentru a justifica economic folosirea sistemului. Altfel spus, NOYB concluzionează, simplu, „Pay or Okay” nu va salva presa europeană.
Dacă sistemul va fi acceptat legal la modul general, mari platforme digitale (precum Meta, Google sau TikTok) vor beneficia în mod disproporționat, iar practica se va extinde rapid și dincolo de media online.
Implementarea generală a „Pay or Okay” va duce la costuri uriașe pentru majoritatea utilizatorilor europeni, transformând protecția datelor într-un privilegiu al celor înstăriți, fapt ce contravine spiritului GDPR și principiilor fundamentale ale UE privind accesibilitatea drepturilor fundamentale.
vladmaria04