Radiografia pieței muncii din România - lumini și umbre în raportul OCDE. Care sunt urgențele pe care decidenții ar trebui să le abordeze

Raportul recunoaște progresele semnificative ale României, în special în deceniul de dinaintea pandemiei de COVID-19, când piața muncii a fost efervescentă. Cu toate acestea, la o privire mai atentă, cifrele ascund realități îngrijorătoare. 

Rata de ocupare, deși în creștere, rămâne considerabil sub media țărilor OCDE – 63% în România, în 2023, față de 70% media celorlalte state membre ale organizației. Această diferență nu este conjuncturală, ci este cauzată de o rată scăzută de participare pe piața muncii.

Cine sunt cei rămași în urmă? Raportul îi identifică fără echivoc:

1. Tinerii: Cu o rată de ocupare de doar 19% (jumătate din media OCDE), România se confruntă cu cel mai mare procent de tineri care nu sunt încadrați profesional și nici nu urmează o formă de învățământ sau formare (NEET) dintre țările europene ale OCDE, adică unul din cinci tineri între 15 și 29 de ani.
   
   
2. Femeile: Discrepanța de gen în ceea ce privește ocuparea forței de muncă este, de asemenea, foarte mare și, în mod alarmant, a crescut în ultimele decenii, ajungând la 17 puncte procentuale. Încadrarea în muncă este deosebit de redusă în rândul mamelor și al femeilor din mediul rural.
   
   
3. Lucrătorii vârstnici și cei cu educație redusă: Ratele de ocupare pentru aceste categorii sunt semnificativ inferioare mediilor OCDE, semnalând dificultăți de reintegrare și o nevoie acută de politici de reconversie profesională. Aici, rata de ocupare este puțin peste 50%, în comparație cu 66%, în restul statelor din OCDE.

La aceste vulnerabilități se adaugă o problemă endemică: munca nedeclarată. Cu o estimare de 27,1% din valoarea adăugată brută în 2019, România înregistrează cea mai mare valoare din Uniune, aproape dublu față de media UE. Munca nedeclarată nu doar că erodează bugetul de stat și finanțarea sistemelor de protecție socială, dar subminează și principiul concurenței loiale și lasă o masă uriașă de lucrători fără protecție reală și care vor avea de suferit atunci când se vor pensiona. 

România are, de asemenea, o mare problemă în a reuși să re/aducă în câmpul muncii persoanele cu dizabilități. De asemenea, din rândul celor fără studii doar 46% sunt în câmpul muncii, față de media OCDE de 60%.

În ceea ce privește diferențele de gen, Romania se distinge în mod negativ față de celelalte state OCDE și în ceea ce privește participarea femeilor în poziții de management atât în mediul public, cât și în mediul privat. 

Provocarea demografică și problema migrației

Raportul subliniază o realitate demografică cruntă: populația activă a României se diminuează rapid, sub efectul combinat al fertilității în declin și al unei emigrații masive. 

Cifrele sunt șocante: aproape una din cinci persoane apte de muncă, născute în România, locuiește în străinătate. Acest exod a contribuit la un deficit de forță de muncă și a accelerat presiunile îmbătrânirii demografice.

În fața acestei realități, politicile pentru diaspora par insuficient orientate spre aducerea înapoi a emigranților. Accentul este pus, conform raportului, mai mult pe identitatea culturală și asistența socială, în loc de a crea punți reale de comunicare privind oportunitățile de angajare sau antreprenoriat în țară.

Simultan, România se confruntă cu un fenomen nou și în creștere rapidă: migrația forței de muncă, în special din țări asiatice, pentru locuri de muncă cu calificare redusă și salarii mici. 

În mod concret, România a adoptat un sistem de migrație deschis, fără cerințe stricte de calificare și cu puține bariere pentru angajatori. Totuși, această deschidere poate duce la abuzuri și exploatarea muncitorilor, în special în condițiile unei piețe a muncii strânse și a personalului insuficient în serviciile de imigrație din România, arată raportul OCDE.

Pentru a aborda aceste riscuri, România ar trebui să îmbunătățească urgent capacitatea de inspecție prin creșterea numărului de angajați și prin îmbunătățirea mecanismelor de sesizare. De asemenea, este necesară o reglementare mai strictă a agențiilor de plasare și a costurilor impuse muncitorilor. Sistemul de cote pentru admiterea anuală a muncitorilor migranți ar trebui să se bazeze pe datele reale de emitere a vizelor și nu doar pe autorizațiile de muncă. În plus, România trebuie să își adapteze capacitatea de procesare a cererilor de viză în funcție de cererea în continuă schimbare și să îmbunătățească raportarea statisticilor privind migrația, conform standardelor OCDE.

Dialogul social și protecția socială au fundații încă șubrede

Un pilon fundamental al oricărei economii mature este dialogul social funcțional. Deși România dispune de un cadru instituțional solid, acesta rămâne, în practică, „slab și ineficient”. Fragmentarea partenerilor sociali și o istorie marcată de neîncredere au dus la un dialog descris de Comisia Europeană drept „formalist”. Consecința directă este o acoperire redusă a negocierilor colective, care s-a prăbușit după controversata reformă legislativă din 2011. Totuși, raportul notează ca un pas pozitiv noua Lege a dialogului social nr. 367/2022, care a eliminat o parte din barierele anterioare. 

Implementarea acesteia, alături de transpunerea Directivei europene privind salariul minim adecvat, care încurajează promovarea negocierilor colective, va fi un test decisiv - ne amintim că directiva impune atingerea unui prag extrem de ridicat de negocieri colective.

În sfera protecției sociale, cheltuielile României sunt printre cele mai scăzute din UE. Sistemul de prestații sociale are cel mai mic impact în reducerea sărăciei dintre țările europene ale OCDE. Deși s-au făcut pași importanți, precum reforma venitului minim de incluziune, din 2024, care a majorat nivelul prestațiilor, acestea rămân substanțial sub media OCDE.

O altă problemă majoră este paradoxul dintre concediile parentale generoase și o infrastructură de îngrijire a copiilor subdezvoltată. România oferă printre cele mai lungi și bine plătite concedii de creștere a copilului din OCDE, dar ratele de înscriere în creșe sunt extrem de scăzute. Acest dezechilibru limitează participarea femeilor pe piața muncii și perpetuează disparitățile de gen, un aspect ce contravine inclusiv Directivei UE privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată.

O foaie de parcurs pentru viitor

Raportul OCDE este un apel la acțiune, nu doar o listă de constatări. Progresele României sunt reale, nu le contestă nimeni, dar pentru a construi o societate cu adevărat prosperă, echitabilă și rezilientă, este nevoie de reforme structurale profunde, implementate cu viziune și perseverență. Atingerea standardelor OCDE nu este un scop în sine, ci mijlocul prin care se poate asigura un viitor mai bun, bazat pe echilibru și bună-credință în relațiile sociale și de muncă. Iată, mai jos, câteva dintre recomandările importante pe care OCDE le-a făcut României în cadrul acestui raport:

1. Stimularea ocupării: Este necesară susținerea angajării femeilor prin îmbunătățirea accesului la servicii calitative de îngrijire a copiilor, reducerea barierelor impuse în cazul muncii cu timp parțial și promovarea unei împărțiri mai echitabile a responsabilităților de îngrijire, inclusiv prin extinderea concediului paternal. OCDE recomandă, de asemenea, luarea de măsuri pentru creșterea gradului de ocupare în rândul persoanelor cu dizabilități.
   
   
2. Creșterea vârstei de pensionare și eliminarea excepțiilor: OECD propune creșterea vârstei de pensionare pentru majoritatea lucrătorilor, dar și eliminarea pe cât posibil a excepțiilor legale ce permit unor categorii de angajați să iasă la pensie mai devreme, alături de promovarea unor mecanisme care să încurajeze ocuparea adulților în vârstă. 
   
   
3. Creșterea competențelor: Prioritatea absolută trebuie să fie combaterea abandonului școlar timpuriu, modernizarea sistemului de învățământ profesional și tehnic și, esențial, stimularea învățării pe tot parcursul vieții pentru adulți, unde România are rate de participare extrem de scăzute.
   
   
4. Consolidarea dialogului social: Impactul noii legi trebuie monitorizat atent, iar instituțiile de dialog tripartit trebuie să devină cu adevărat funcționale, asigurând consultări reale și regulate, nu să existe doar de formă.
   
   
5. Gestionarea migrației: Este necesară o strategie coerentă pentru atragerea diasporei, dar și o reglementare mai strictă a migrației forței de muncă, prin supravegherea intermediarilor și protejarea lucrătorilor străini care vin să muncească în România.
   
   
6. Combaterea sărăciei și a discriminării: Eforturile pentru integrarea socio-economică a comunității rrome trebuie intensificate și finanțate corespunzător. De asemenea, este necesară aplicarea fermă a legislației anti-discriminare, inclusiv față de persoanele LGBTIQ+.