avocatnet.ro 
- Angajatul trebuie să fie informat despre metoda de plată înainte de semnarea contractului pentru a decide în cunoștință de cauză.
- Angajatorul nu poate obliga legal un angajat să-și deschidă cont la o anumită bancă preferată de companie dacă acesta are deja cont la altă bancă.
Salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe lună, la data stabilită în contractul individual de muncă, în contractul colectiv de muncă aplicabil sau în regulamentul intern, după caz. Plata salariului se poate efectua prin virament într-un cont bancar. Acestea sunt aspectele prevăzute de Codul muncii, tot acolo unde se arată că în contractele individuale trebuie să fie specificată, în mod obligatoriu, în cadrul clauzei privind salariul, modalitatea prin care se va face plata salariului.
Dacă un angajat nu dorește să primească salariul într-un cont bancar, ci numerar, iar angajatorul nu folosește această metodă de plată a salariilor de obicei, această informație trebuie oferită dinaintea semnării contractului de muncă, astfel încât angajatul să decidă în cunoștință de cauză. Altfel spus, orice angajat, cel târziu la data semnării contractului de muncă, va afla care e metoda de plată - numerar sau virament bancar.
O discuție recentă pe care am întâlnit-o în forumul avocatnet.ro pornea de la refuzul personalului de la salarizare de a vira salariul angajatului în contul bancar al unei bănci cu care compania nu avea, chipurile, colaborări de vreun fel. Întrebarea era: poate angajatorul să mă oblige să-mi încasez salariul la o anumită bancă, nu la cea unde am cont deschis?
De reținut că discuția nu era despre numerar vs. cont bancar, ci despre forțarea unei opțiuni în interiorul opțiunii de virament bancar. Motivul invocat de personalul de la salarizare era relativ banal, în economia unui raport de muncă, dar și profund independent de interesele angajatului și angajatorului, ca persoană juridică: viramentul în contul deschis la o altă bancă decât cea cu care lucrează compania presupunea un efort în plus pentru personalul de la salarizare - un motiv strict subiectiv, practic, fără legătură cu ceva prevăzut fie și superficial la nivelul legii în rândul intereselor angajatorului.
În ce măsură este un atare refuz abuziv? În mare măsură. Explicația este una la îndemână: pe de o parte, dacă în companie există o preferință și chiar o insistență de a colabora în mod special cu o anumită instituție financiar bancară, acest aspect ar trebui precizat angajatului încă de dinainte de semnarea contractului de muncă, iar, pe de altă parte, legea nu stabilește nici măcar în privința alegerii între plata în numerar și plata prin virament bancar că vreo parte a raportului de muncă este îndreptățită să forțeze mâna celeilalte să opteze pentru o variantă sau alta.
Stabilirea metodei de plată ține de subiectele - e adevărat, mai mult „tehnice” - ce ar trebui atinse în discuțiile preliminare semnării contractului individual de muncă. Despre imposiblitatea angajatorului de a forța un angajat să accepte plata prin virament bancar am mai discutat, de altfel, și cu alte ocazii, în diverse articole publicate de avocatnet.ro de-a lungul anilor - de pildă, aici.
În concluzie, atâta timp când în contract este prevăzut că salariul se plătește prin virament bancar, obligarea angajatului să-și deschidă cont la o bancă cu care compania are raporturi în mod uzual poate fi considerată exagerată și în afara legii.
Merită să citești și: Angajatul mi-a cerut schimbarea modalității și datei de plată a salariului - sunt obligat să accept?