Interviu: Eliminarea gestiunii colective extinse în materia operelor muzicale și numirea unui colector unic în numele OGC-urilor. Consecințe pentru titulari și pentru utilizatorii comerciali

• Proiectul de OG propune abrogarea gestiunii colective extinse a drepturilor de autor, transferând comunicarea publică a operelor muzicale în zona gestiunii colective facultative.
• Se introduce conceptul de colector unic pentru toate organismele de gestiune colectivă, acestea trebuind să creeze o metodologie unică și să desemneze un colector comun.
• ORDA urmează să fie desființat, atribuțiile sale fiind preluate de Ministerul Culturii, măsură motivată de eficientizarea administrativă și reducerea costurilor.
• În practică, gestiunea colectivă extinsă a fost aplicată incorect în România, fiind transformată într-un mecanism de colectare obligatorie, fără respectarea dreptului de retragere.

Pe 14 august a apărut în dezbatere la Ministerul Culturii un proiect de OG pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, proiect care aduce o schimbare de paradigmă în ceea ce privește gestiunea colectivă în materia drepturilor de autor în România.

În momentul de față, legea stabilește trei tipuri de gestiune colectivă: cea obligatorie, care vizează, de exemplu, dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale sau cel de retransmisie prin cablu, cea facultativă/opțională (ex: drepturile online asupra operelor muzicale) și cea extinsă (ex:  dreptul de comunicare publică a operelor muzicale). Prin proiectul în discuție se propune abrogarea gestiunii colective extinse a comunicării publice a operelor muzicale și transformarea acesteia în gestiune colectivă facultativă. 

Pe scurt, conform notei care însoțește proiectul, Comisia Europeană a constatat vara aceasta că aplicarea automată a licențelor colective extinse în toate formele de comunicare publică depășește cadrul permis de art. 12 alin. (2) din Directiva (UE) 2019/790 și contravine art. 3 din Directiva 2001/29/CE, care garantează autorului dreptul exclusiv de a autoriza sau interzice utilizarea operelor sale. În forma actuală, autorii nu au o opțiune reală între gestiune individuală și gestiune colectivă, iar licențele acoperă și repertoriile titularilor neafiliați, fără delimitarea clară a domeniilor unde o asemenea soluție ar fi justificată. Pentru a evita procedura de infringement și sancțiuni financiare, precum și pentru a respecta principiul libertății de alegere al autorilor, comunicarea publică a operelor muzicale este transferată, astfel, în zona gestiunii colective facultative.

Pe lângă extinderea și redefinirea listei de drepturi ce pot fi gestionate colectiv (gestiunea facultativă), proiectul stabilește că pentru aceste categorii de drepturi, printre care și cele pentru operele muzicale (vizate acum de gestiunea extinsă) organismele de gestiune colectivă (OGC) îi vor reprezenta numai pe titularii de drepturi care le-au acordat mandat.

O altă propunere importantă însă din acest proiect e introducerea în Legea drepturilor de autor a unui colector unic în numele OGC-urilor, „în cazul dreptului la remunerație echitabilă unică recunoscut artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor publicate în scop comercial prevăzut la art. 145 alin. (1) lit. d), precum și în cazul dreptului de comunicare publică prin intermediul oricăror mijloace tehnice făcută într-un loc deschis publicului a operelor muzicale și cinematografice, videogramelor și prestațiilor artistice în domeniul audiovizual prevăzut la art. 146 alin. (1) lit. c)”.

În acest context, organismele de gestiune vor trebui (1) să vină cu o metodologie unică care să cuprindă reglementări pentru fiecare domeniu/subdomeniu de plătitori și remunerații defalcate pentru fiecare categorie de autori și titulari de drepturi conexe, dar și (2) să decidă dacă vor desemna un colector comun dintre OGC-urile actuale sau să creeze un organism nou cu acest rol. 

„Proiectul metodologiei unice, precum și informațiile referitoare la organismul comun de colectare sau la protocolul privind desemnarea colectorului comun, prevăzute la art. 168 alin. (10) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, republicată, cu modificările și completările ulterioare, așa cum a fost ea modificată și completată prin prezenta ordonanță, se depun la Ministerul Culturii în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe și vor fi supuse procedurii de negociere de către organismele de gestiune colectivă, în conformitate cu dispozițiile art. 163-165”, prevede proiectul.

O modificare „surpriză” din acest proiect este însă desființarea Oficiului Român pentru Drepturi de Autor (ORDA), urmând ca atribuțiile acestuia să fie preluate de Ministerul Culturii. Măsura e motivată de eficientizare administrativă și reducerea costurilor (ORDA funcționa deja în strânsă legătură cu Ministerul Culturii); în plus, numărul redus de posturi al ORDA nu mai permite funcționarea ca direcție generală autonomă, scrie în nota ce însoțește proiectul. 

Disfuncționalitățile din prezent și cum răspunde proiectul nemulțumirilor din piață

Acum că am trecut în revistă principalele propuneri din proiect, merită înțeles și contextul practic în care acestea apar. În ultimii ani, aplicarea regulilor privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor a generat numeroase controverse, mai ales prin modul în care OGC-urile au pus în practică mecanismul de gestiune extinsă. Criticile venite atât din partea titularilor de drepturi, cât și din partea utilizatorilor – la care s-au adăugat observațiile Comisiei Europene – au arătat că în România acest mecanism a fost folosit mai degrabă ca o formă de colectare obligatorie, decât ca o soluție flexibilă de licențiere. Pentru a înțelege mai bine problemele de fond și felul în care proiectul de ordonanță încearcă să le corecteze am discutat cu Horațiu Coldea, președintele Asociației CORECT și militant activ pentru drepturile titularilor de drepturi și ale utilizatorilor acestor drepturi.

Horațiu Coldea: Aici este una dintre marile confuzii între teorie și practică. Într-adevăr, gestiunea colectivă extinsă a fost introdusă în legislație la 15 ianuarie 2019, tot la cererea Comisiei Europene și în urma unei sesizări pe care eu am făcut-o în 2013, ca un mecanism prin care organismele de gestiune colectivă ar putea administra, în anumite condiții, și operele titularilor care nu sunt membri, dar cu respectarea strictă a dreptului de retragere și cu obligația de transparență asupra repertoriului.

În România, însă, acest mecanism nu a fost niciodată aplicat corect. Metodologiile prin care UCMR-ADA încasează remunerații de la utilizatori pornesc de la premisa că există obligația de plată pentru orice operă muzicală utilizată, fără a face distincție între repertoriul extins și operele care nu sunt gestionate. Cu alte cuvinte, nu a fost niciodată gestiune colectivă extinsă în sens european, ci o formă de gestiune colectivă obligatorie mascată, unde utilizatorul era obligat să plătească indiferent de ce muzică folosea.

De aceea am spus că dreptul de autor fusese transformat într-o taxă: nu mai depindea de voința autorului și nici de repertoriul efectiv utilizat, ci devenise o obligație generală de plată. Tocmai pentru această practică am atras atenția Comisiei Europene și ea stat la baza opiniei formulate în iunie, pentru că România a reușit performanța de a introduce în lege gestiunea colectivă extinsă, dar de a o aplica în fapt ca gestiune colectivă obligatorie – ceea ce directivele europene interzic explicit.

De altfel, în opinia noastră, toate situațiile de gestiune colectivă obligatorie din România funcţionează în acest regim doar când este vorba despre încasarea de remunerații de la utilizatori și aproape niciodată când este vorba despre repartiția acestor sume către titularii de drepturi. Se încasează pentru absolut orice titular de drepturi însă cei care nu sunt membri ai unor OGC-uri, într-o proporție covârșitoare, nu primesc absolut nimic. În fapt, nici majoritatea membrilor OGC-urilor respective nu primesc nicio sumă de bani sau, mare parte din ei, primesc sume derizorii.

avocatnet.ro: Ce înseamnă, în primul rând, gestiunea colectivă / extinsă și cum ar fi trebuit ea să funcționeze în România, în acord cu legislația europeană de profil? 

Horațiu Coldea: În mod normal, gestiunea colectivă înseamnă că autorii sau titularii de drepturi își dau un mandat voluntar unui organism de gestiune colectivă (OGC), pentru ca acesta să le administreze drepturile – să încheie licențe, să colecteze remunerații și să facă repartiția banilor. Este un mecanism de utilitate practică: pentru un restaurant, de exemplu, e foarte greu să obțină licență direct de la mii de autori, așa că se adresează OGC-ului dacă folosește operele titularilor care au acordat mandat acestuia.

Gestiunea colectivă extinsă merge un pas mai departe. Ea a fost introdusă în legislația europeană pentru a acoperi situațiile în care utilizatorul are nevoie de o licență „completă”, dar nu toți titularii de drepturi sunt membri ai OGC-ului. În acest caz, legea îi permite OGC-ului să reprezinte temporar și drepturile celor care nu sunt membri, ca și cum ar avea un mandat de la toată lumea. Însă acest mecanism vine cu două garanții fundamentale:

• Dreptul de retragere – orice titular de drepturi care nu e membru poate oricând să iasă din gestiunea extinsă, printr-o simplă informare a OGC-ului, și să-și exercite drepturile singur.
• Transparența repertoriului – titularii de drepturi care nu sunt membri trebuie să știe că au drept de retragere, iar această informație trebuie promovată de OGC, iar utilizatorii trebuie să știe exact pentru ce plătsc, adică pentru ce opere și pentru care titulari.

Cum ar fi trebuit să funcționeze în România? Exact așa cum prevede legislația europeană: OGC-ul să administreze doar repertoriul pentru care a primit mandat și drepturile celor care nu au dat un astfel de mandat, să ofere licențe doar pentru repertoriul extins, să promoveze faptul că titularii de drepturi se pot retrage oricând și își pot gestiona direct drepturile și să respecte opțiunea titularilor de a-și retrage creațiile. Mai mult, gestiunea colectivă extinsă poate fi aplicată exclusiv ”numai în domenii de utilizare bine definite”, conform Directivei 2019/790 (de altfel, acesta este unul dintre motivele avizului motivat venit de la Comisia Europeană, și anume faptul că gestiunea colectivă extinsă este prevăzută în Legea 8/1996, la ”general”, pentru orice ”comunicare publică de opere muzicale”).

În realitate, în România, OGC-urile au interpretat gestiunea extinsă ca pe o gestiune obligatorie. Adică au rămas în vigoare metodologii „negociate” cu mult timp înainte, care impun că orice utilizator trebuie să plătească pentru folosirea oricărei opere muzicale, indiferent dacă titularul nemembru și-a manifestat opțiunea de a se retrage din acest mecanism, iar măsurile de publicitate pentru informarea titularilor de drepturi, care era obligatoriu să fie eficace, au lipsit cu desăvârșire. 

avocatnet.ro: Cine câștigă și cine pierde din modul în care s-a aplicat legislația până acum?

Horațiu Coldea: Trebuie să pornim de la esență: vorbim despre un drept exclusiv al titularului, iar acest drept îi aparține și numai el decide cum îl exploatează sau dacă îl încredințează unui organism de gestiune colectivă. Nimeni nu i-l poate lua și nimeni nu poate transforma un drept exclusiv într-o obligație colectivă.

Problema este că, în România, prin aplicarea greșită a gestiunii colective, s-a creat exact această ficțiune: s-a impus tuturor utilizatorilor obligația de a plăti, ca și cum toate operele ar fi gestionate colectiv în mod obligatoriu. Rezultatul? O masă enormă de bani colectați (vorbim de zeci de milioane de euro anual) într-o bună parte încasați în numele unor titulari „neidentificați”. În realitate, sunt titulari de drepturi care nici măcar nu știu că s-au încasat sume în numele lor și care nu au văzut niciun leu din acestea.

După termenul legal de trei ani, banii aceștia nu mai sunt repartizați titularilor reali, ci sunt distribuiți între membrii OGC-urilor. Cu alte cuvinte, cei mai afectați sunt tocmai titularii care nu au fost membri sau nu au știut să-și reclame drepturile, iar câștigătorii sunt organismele și unii dintre membrii lor (marea majoritate încasează, totuși, sume infime sau deloc).

Această practică este nu doar contrară spiritului legislației europene, ci și nedreaptă: un drept exclusiv al titularilor a fost transformat într-un mecanism de reprezentare și colectare forțată, care funcționează doar la încasare însă nu și la repartiție.

Horațiu Coldea: Proiectul de OUG tratează, într-o bună parte, problemele pe care Legea 8/1996 le are cu concordanța cu directivele europene însă nu rezolvă problema practică, și anume metodologiile care, în continuare, vor prevedea condiții de gestiune colectivă obligatorie.

Așa cum am spus, deși în ianuarie 2019 gestiunea colectivă obligatorie a dreptului de comunicare publică a operelor muzicale a fost abrogată, metodologiile care au la bază acest tip de gestiune colectivă au rămas în vigoare și sunt în vigoare chiar și acum. Mai mult, au apărut și metodologii noi după acea dată care nu țin cont de gestiunea colectivă extinsă și se referă la orice operă muzicală utilizată.

Ce nu este în propunerea de OUG este abrogarea gestiunii colective obligatorii a dreptului de radiodifuzare, deși și acesta este un drept de comunicare publică și este tot un drept exclusiv al titularului de drepturi. Titularii de drepturi trebuie să aibă dreptul să acorde licențe directe radiourilor și televiziunilor, în cazul în care își doresc asta. Gândiți-vă că există televiziuni care utilizează foarte puțină muzică (de știri, sport, documentare, etc.) și care pot intra în înțelegeri directe, benefice de ambele părți, cu titularii de drepturi.

OUG-ul propus aduce și în România „colectorul unic”, o problemă foarte mare a tuturor utilizatorilor care sunt obligați să achite, pentru aceeași comunicare, 6 remunerații diferite către 5 OGC-uri diferite. Acest fapt a dus la situații absurde în care, spre exemplu, un utilizator a achitat o primă remunerație, apoi i s-a solicitat o a doua, a treia, a patra și a cincea, pentru aceeași comunicare, și nu a mai înțeles nimic. De foarte multe ori, utilizatorii s-au simțit escrocați și au refuzat să mai plătească la al treilea, al patrulea sau al cincilea OGC care le-a solicitat sume de bani.

La fel ca în mai toate statele UE, colectorul unic presupune plata către un singur OGC a întregii sume, urmând ca aceasta să fie repartizată, proporțional, către celelalte.

Acest sistem duce și la o mare economie în sistemul de colectare, având în vedere că, la acest moment, fiecare OGC are un personal stufos care face exact același lucru ca și personalul celorlalte OGC-uri.

Problema e că, în acest moment, proiectul de OUG nu conține și o rezolvare a metodologiilor aflate în vigoare și care, în marea lor majoritate, încalcă chiar și legislația actuală. Până în prezent, cererile utilizatorilor de renegociere a metodologiilor, pe baza noilor prevederi legislative, a directivelor europene și chiar a hotărârilor CJUE care vizează aceste metodologii, s-au împotmolit în refuzul OGC-urilor. Noi vom propune, în perioada de dezbatere publică, o soluție la această problemă, astfel încât prevederea legală propusă de Ministerul Culturii să poată fi și pusă în aplicare.

avocatnet.ro: Concret, cum va arăta piața (utilizatori comerciali, titulari) după modificarea legii prin viitoarea ordonanță? 

Horațiu Coldea: În privința gestiunii colective facultative, titularii de drepturi și utilizatorii se pot înțelege în mod direct. Spre exemplu, un restaurant organizează un eveniment și se poate înțelege direct cu titularii de drepturi, prin plata onorariului să se achite și dreptul de comunicare publică, fără ca aceste sume să mai treacă printr-un OGC care să-și rețină comision și să repartizeze suma după luni sau ani de zile.

În privința colectorului unic, această prevedere va aduce transparență în privința încasării remunerațiilor de către organismele de gestiune colectivă și va aduce claritate în rândul utilizatorilor. Astfel, se va reduce considerabil și numărul imens de dosare și se vor degreva instanțele de judecată (vorbim de mii de dosare în ultimii ani).

Atenție! Proiectul de OG trebuie adoptat de Guvern și publicat în Monitorul Oficial pentru a produce efecte.