avocatnet.ro 
Ca o regulă fiscală generală, țind cont de prevederile art. 75 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, termenele de orice fel privind exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor prevăzute de Codul fiscal, de Codul de procedură fiscală, precum şi de alte dispoziţii legale aplicabile în domeniul fiscal, dacă legislaţia fiscală nu dispune altfel, se calculează potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă.
De asemenea, în baza prevederilor art. 76 din Codul de procedură fiscală, termenele stabilite în baza legii de un organ fiscal pot fi prelungite de acesta în situații temeinic justificate, la cerere sau din oficiu.
Tot ca o regulă generală, luând în considerare reglementările art. 77 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, cererile depuse de către contribuabil la organul fiscal se soluționează de către acesta în termen de cel mult 45 de zile de la înregistrare.
Astfel, la calculul termenului de soluționare a unei cereri depuse de un contribuabil trebuie avute în vedere și prevederile art. 2.553 și art. 2.554 din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil:
„Art. 2.553. - (1) Când termenul se stabilește pe zile, nu se ia în calcul prima și ultima zi a termenului.
(2) Termenul se va împlini la ora 24,00 a ultimei zile.
(3) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie îndeplinit într-un loc de muncă, termenul se va împlini la ora la care încetează programul normal de lucru. Dispozițiile art. 2.556 rămân aplicabile.
Art. 2.554. - Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârșitul primei zile lucrătoare care îi urmează.”
În situația în care, pentru soluţionarea cererii, este necesară administrarea de probe suplimentare relevante pentru luarea deciziei, termenul de cel mult 45 de zile se prelungeşte cu perioada cuprinsă între data solicitării probei şi data obţinerii acesteia, dar nu mai mult de:
- două luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la contribuabilul solicitant;
- trei luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorităţi sau instituţii publice ori de la terţe persoane din România;
- șase luni, în cazul în care sunt solicitate probe suplimentare de la autorităţi fiscale din alte state, potrivit legii.
În aceste cazuri organul fiscal are obligaţia să înştiinţeze contribuabilul cu privire la prelungirea termenului de soluţionare a cererii. Prin urmare, termenul de două luni poate fi prelungit de organul fiscal la cererea contribuabilului.
Un alt aspect relevant în ceea ce privește calculul termenului de soluționare a cererilor depuse de contribuabili constă în aceea că, în ipoteza în care, pe baza analizei de risc, soluționarea cererii necesită efectuarea inspecției fiscale, termenul de soluționare a cererii este de cel mult 90 de zile de la înregistrarea acesteia. Astfel, în acest caz, contribuabilul este notificat cu privire la termenul de soluționare aplicabil în termen de cinci zile de la finalizarea analizei de risc.
Totodată, ținând seama de dispozițiile art. 78 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, un aspect important este acela că termenele prevăzute de lege, pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale, nu încep să curgă sau se suspendă în situația în care îndeplinirea acestor obligații a fost împiedicată de ivirea unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit.
De asemenea, de reținut este faptul că obligaţiile fiscale se consideră a fi îndeplinite în termen, fără perceperea de dobânzi, penalităţi de întârziere sau majorări de întârziere, după caz, ori aplicarea de sancţiuni prevăzute de lege, dacă acestea se execută în termen de 60 de zile de la încetarea situației de forță majoră sau a unui caz fortuit.