„În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 60 alin. (1) lit. a) din Codul muncii, interdicția de concediere privește momentul emiterii deciziei de concediere, moment care nu se poate situa în perioada în care salariatul se află în incapacitate temporară de muncă stabilită prin certificat medical conform legii”, a decis Curtea în soluționarea unui recurs în interesul legii pronunțat pe 29 septembrie.
Problema ridicată în speță privește articolul 60 alineatul (1) litera a) din Codul muncii care prevede că salariații nu pot fi concediați „pe durata incapacității temporare de muncă, stabilită prin certificat medical”.
În practică s-au conturat două interpretări:
- Într-o primă orientare s-a considerat că interdicţia de concediere prevăzută la art.60 alin.(1) lit.a) din Codul Muncii privește momentul emiterii deciziei de concediere, care nu se poate situa în perioada în care salariatul se află în incapacitate de muncă, fiind fără relevanță data comunicării deciziei, data de la care își produce efectele măsura luată de angajator sau faptul că decizia de concediere este suspendată în temeiul art.49 alin.(6) din Codul muncii;
- Într-o a doua orientare s-a considerat că interdicţia de concediere prevăzută la art.60 alin.(1) lit.a) din Codul Muncii trebuie raportată la momentul la care decizia de concediere produce efectele, adică fie la data comunicării deciziei, fie la data prevăzută în decizie ca fiind data încetării raporturilor de muncă, deoarece dispozițiile art.60 alin.(1) lit.a) din Codul muncii nu prevăd expres că momentul emiterii deciziei nu trebuie plasat pe perioada incapacității temporare de muncă.
Astfel, prin decizia sa, ICCJ a stabilit că interdicția de concediere privește exclusiv momentul emiterii deciziei de concediere, acesta neputând să se situeze în perioada în care salariatul se află în incapacitate temporară de muncă, dovedită prin certificat medical conform legii.
Hotărârea ICCJ va deveni obligatorie pentru toate instanțele de judecată după publicarea sa în Monitorul Oficial.