Concret, proiectul de ordonanță de urgență publicat recent de Ministerul Muncii propune ca suma totală a creanțelor salariale suportate din Fondul de garantare să poată depăși cuantumul a cinci salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat, dar fără să depășească cuantumul a 12 salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat, în situația agenților economici stabiliți prin hotărâre a Guvernului ca fiind de interes strategic, la propunerea ministerului de resort, cu avizul Ministerului Muncii.
Salariul avut în vedere va fi salariul mediu brut pe economie comunicat de Institutul Național de Statistică în luna în care s-a deschis procedura insolvenței.
În plus, salariații companiilor care vor fi desemnate de Guvern ca fiind operatori economici de interes strategic, vor putea primi, prin intermediul Fondului, drepturile salariale și alte sume bănești datorate și neplătite de angajator, aferente unei perioade de maximum 12 luni din ultimele 24 de luni anterioare deschiderii procedurii insolvenței.
„Pentru salariații prevăzuți de art.14, alin.(11 ), creanțele salariale prevăzute la art.13, alin.(1) lit. a) și c)-e) reprezintă drepturi salariale şi alte drepturi bănești datorate şi neplătite salariatului la data şi, după caz, în tranșele prevăzute în contractul individual de muncă şi/sau în contractul colectiv de muncă, asupra cărora nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, şi se suportă pentru o perioada de 12 luni din ultimele 24 de luni datorate”, se arată în proiect.
Drepturile vizate sunt cele prevăzute la art. 13 alin. (1) lit. a), c) și e) din Legea nr. 200/2006, respectiv:
- salariile restante;
- plățile compensatorii restante, stabilite în contractul colectiv și/sau individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă;
- indemnizațiile restante datorate salariaților pe perioada reducerii ori întreruperii temporare a activității (conform art. 53 alin. (1) din Codul muncii).
Potrivit notei de fundamentare, modificările aduse Legii nr. 200/2006 vin în contextul unor vulnerabilități economice și energetice accentuate, al dependenței de infrastructuri critice și al transformărilor industriale generate de tranziția către o economie verde. Documentul subliniază că actualul cadru legal, care limitează sprijinul din Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale la cinci luni și la cel mult cinci salarii medii brute pe economie pentru fiecare salariat, nu mai oferă o protecție adecvată în cazul angajatorilor cu rol strategic pentru statul român.
Mai mult, în nota de fundamentare se subilinază că anumite companii din domenii esențiale (energie, transport, comunicații, industrie de apărare sau producție alimentară) se confruntă cu dificultăți temporare de lichiditate, care pot conduce la imposibilitatea plății salariilor și, implicit, la blocarea unor capacități industriale critice. În lipsa unei intervenții legislative diferențiate, astfel de situații pot afecta stabilitatea economică și socială, securitatea energetică și chiar capacitatea de reacție a statului în domenii vitale.
Pentru a evita aceste riscuri, proiectul de ordonanță de urgență propune majorarea plafonului creanțelor salariale garantate de la cinci la maximum 12 salarii medii brute pe economie, precum și extinderea perioadei acoperite de Fond de la cinci luni la 12 luni din ultimele 24 de luni anterioare deschiderii procedurii de insolvență.