Convenție nouă România - UK: Despre eliminarea dublei impuneri, nediscriminare și procedura amiabilă

Un prim aspect legal important de reținut este acela că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 169/2025, s-a ratificat Convenţia dintre România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe câştiguri de capital şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor şi Protocolul la convenţie.

Potrivit prevederilor art. 1 din actul normativ menționat anterior, Convenția din 13 noiembrie 2024 între România şi Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe câştiguri de capital şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

Astfel, potrivit convenției precizate mai sus, veniturile sau câştigurile realizate de sau printr-o entitate care este tratată ca fiind în întregime sau în parte transparentă sau printr-un aranjament care este tratat ca fiind în întregime sau în parte transparent din punct de vedere fiscal, conform legislaţiei fiscale a oricărui stat contractant, sunt considerate ca fiind veniturile sau câştigurile unui rezident al unui stat contractant, dar numai în măsura în care venitul sau câştigul este considerat, în scopul impozitării de către acel stat, ca fiind venitul sau câştigul unui rezident al acelui stat.

Convenţia se aplică impozitelor pe venit şi pe câştiguri de capital stabilite în numele unui stat contractant sau al unităţilor sale administrativ-teritoriale, subdiviziunilor sale politice sau autorităţilor sale locale, indiferent de modul în care acestea sunt percepute. Impozitele existente asupra cărora se aplică convenţia sunt, în special:

Convenţia se aplică, de asemenea, oricăror impozite identice sau în mod substanţial similare care sunt stabilite după data semnării convenţiei, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor informa reciproc asupra oricăror modificări semnificative care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.

În ceea ce privește eliminarea dublei impuneri, s-a convenit ca dubla impunere să fie evitată după cum urmează:

1. În cazul României: când un rezident al României realizează venituri care pot fi impozitate în Regatul Unit, România va acorda ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe veniturile sau pe câştigurile de capital plătite în Regatul Unit. Totuşi, această deducere nu va putea depăşi acea parte a impozitului pe venit, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă venitului care poate fi impozitat în Regatul Unit;

2. În cazul Regatului Unit: sub rezerva prevederilor legislaţiei din Regatul Unit privind deducerea sub formă de credit din impozitul Regatului Unit a impozitului plătibil într-un teritoriu din afara Regatului Unit sau, după caz, privind scutirea de la plata impozitului Regatului Unit a unui dividend obţinut dintr-un teritoriu din afara Regatului Unit sau a profiturilor unui sediu permanent situat într-un teritoriu din afara Regatului Unit:

a) impozitul român plătibil în baza legislaţiei din România şi în conformitate cu convenţia, fie direct, fie prin deducere, asupra profiturilor, veniturilor sau câştigurilor impozabile obţinute din surse situate în România (excluzând cazul unor impozite pe dividende plătibile în legătură cu profiturile din care se plătesc dividendele) se va deduce sub formă de credit din orice impozit al Regatului Unit calculat prin raportare la aceleaşi profituri, venituri sau câştiguri impozabile în legătură cu care este calculat impozitul român;

b) un dividend care este plătit de o societate care este rezidentă a României unei societăţi care este rezidentă a Regatului Unit va fi scutit de la plata impozitului Regatului Unit atunci când scutirea este aplicabilă şi sunt îndeplinite condiţiile pentru scutire prevăzute de legislaţia Regatului Unit;

c) profiturile unui sediu permanent din România al unei societăţi care este rezidentă a Regatului Unit vor fi scutite de la plata impozitului Regatului Unit atunci când scutirea este aplicabilă şi sunt îndeplinite condiţiile pentru scutire prevăzute de legislaţia Regatului Unit;

d) în cazul unui dividend care nu este scutit de impozit, care este plătit de o societate care este rezidentă a României unei societăţi care este rezidentă a Regatului Unit şi care controlează direct sau indirect cel puţin 10% din drepturile de vot ale societăţii care plăteşte dividendul, creditul va trebui, de asemenea, să ia în considerare impozitul român plătibil de societate pentru profiturile sale din care este plătit un astfel de dividend. În acest sens, profiturile, veniturile şi câştigurile de capital deţinute de un rezident al Regatului Unit care pot fi impozitate în România conform convenţiei se consideră că provin din surse situate în România.

În ceea ce privește nediscriminarea, convenția menționată anterior reglementează următoarele aspecte:

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta care este diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa;

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi;

3. Prin excepție, redevenţele şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale întreprinderii, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat;

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat contractant menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate de aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat;

5. Nicio prevedere legală referitoare la nediscriminare nu va fi interpretată ca obligând vreunul dintre statele contractante să acorde persoanelor fizice care nu sunt rezidente în acel stat vreuna dintre deducerile personale, înlesnirile sau reducerile în ceea ce priveşte impozitarea, pe care le acordă persoanelor fizice care sunt rezidente în acel stat sau cetăţenilor săi.

În ceea ce privește procedura amiabilă, convenția menționată anterior reglementează următoarele aspecte:

1. Când o persoană consideră că din cauza măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru aceasta o impozitare care nu este conformă cu prevederile convenţiei, aceasta poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a oricăruia dintre statele contractante. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile convenţiei;

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant, în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante;

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării convenţiei. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazuri care nu sunt prevăzute de convenţie;

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri.