Directiva privind combaterea intarzierii efectuarii platilor in cazul tranzactiilor comerciale

Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 29 iunie 2000
privind combaterea intarzierii efectuarii platilor in cazul tranzactiilor comerciale 

PARLAMENTUL EUROPEAN SI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, 

avand in vedere Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, in special articolul 95,
avand in vedere propunerea Comisiei [1],
avand in vedere avizul Comitetului Economic si Social [2], 

hotarand in conformitate cu procedura prevazuta la articolul 251 din tratat [3], in temeiul textului comun aprobat de Comitetul de conciliere la 4 mai 2000, 

intrucat:
(1) In rezolutia sa privind programul complet in favoarea IMM si a sectorului artizanal [4], Parlamentul European a solicitat Comisiei sa inainteze propuneri de rezolvare a problemei intarzierii efectuarii platilor. 

(2) La 12 mai 1995, Comisia adopta o recomandare privind termenele de plata in tranzactiile comerciale [5]. 

(3) In rezolutia sa privind recomandarea Comisiei cu privire la termenele de plata in tranzactiile comerciale [6], Parlamentul European a invitat Comisia sa ia in considerare transformarea recomandarii sale intr-o propunere de directiva a Consiliului care sa fie inaintata cat mai curand posibil. 

(4) La 29 mai 1997, Comitetul Economic si Social adopta un aviz asupra cartii verzi a Comisiei privind achizitiile publice in Uniunea Europeana: Explorand calea inainte [7]. 

(5) La 4 iunie 1997, Comisia a publicat un plan de actiune pentru piata unica care sublinia faptul ca intarzierea efectuarii platilor reprezinta un obstacol din ce in ce mai serios pentru succesul pietei unice. 

(6) La 17 iulie 1997, Comisia a publicat un raport privind intarzierea efectuarii platilor in cazul tranzactiilor comerciale [8], rezumand rezultatele unei evaluari a efectelor recomandarii Comisiei din 12 mai 1995. 

(7) Intreprinderile, in special cele mici si mijlocii, se confrunta cu mari greutati administrative si financiare ca rezultat al termenelor indelungate de plata si a intarzierii efectuarii platilor. Mai mult, aceste probleme sunt o cauza majora a insolventei care ameninta supravietuirea intreprinderilor si duc la pierderea a numeroase locuri de munca. 

(8) In unele state membre, termenele contractuale de plata difera semnificativ fata de media comunitara. 

(9) Diferentele intre normele si practicile privind platile in statele membre constituie un obstacol in calea bunei functionarii a pietei interne. 

(10) Acest lucru are ca efect limitari considerabile ale tranzactiilor comerciale intre statele membre. Acest lucru contravine articolului 14 din tratat, intrucat antreprenorii trebuie sa poata efectua tranzactii in intreaga piata interna in conditii care sa garanteze ca operatiunile transfrontaliere nu prezinta riscuri mai mari decat vanzarile interne. S-ar crea denaturari ale concurentei daca s-ar aplica norme substantial diferite pentru operatiunile interne si transfrontaliere. 

(11) Cele mai recente statistici indica faptul ca, in cel mai bun caz, nu au fost ameliorari ale situatiei in intarzierea efectuarii platilor in multe state membre de la adoptarea Recomandarii din 12 mai 1995. 

(12) Obiectivul combaterii intarzierii in efectuarea platilor pe piata interna nu poate fi atins suficient de catre statele membre actionand individual si poate fi, in consecinta, realizat mai bine de catre Comunitate. Prezenta directiva se limiteaza la un minimum necesar in vederea atingerii acestui obiectiv. Prezenta directiva respecta, in consecinta, in toate elementele sale, principiile subsidiaritatii si proportionalitatii stabilite la articolul 5 din tratat. 

(13) Domeniul de aplicare al prezentei directive ar trebui limitat la plati efectuate ca remuneratie pentru tranzactii comerciale si nu reglementeaza tranzactiile cu consumatorii, dobanda pentru alte plati, de exemplu plati efectuate in conformitate cu legislatia privind cecurile si cambiile, plati reprezentand compensatii pentru daune, inclusiv plati ale companiilor de asigurare. 

(14) Faptul ca profesiunile liberale intra in domeniul de aplicare al prezentei directive nu inseamna ca statele membre trebuie sa le trateze ca intreprinderi sau comercianti in scopuri care nu intra in domeniul de aplicare al prezentei directive. 

(15) Prezenta directiva defineste doar termenul de "titlu executoriu", dar nu reglementeaza diversele proceduri ale executarii silite a unui astfel de titlu si conditiile in care executarea silita a unui astfel de titlu poate fi oprita sau suspendata. 

(16) Intarzierea efectuarii platilor constituie o incalcare a contractului care a devenit atractiva din punct de vedere financiar pentru debitori in majoritatea statelor membre datorita dobanzilor mici aplicate intarzierii efectuarii platilor si/sau procedurilor greoaie de actiune. O schimbare decisiva, incluzand compensarea creditorilor pentru costurile angajate, este necesara pentru a inversa aceasta tendinta si a asigura consecinte ale intarzierilor in efectuarea platilor care sa descurajeze intarzierea efectuarii platilor. 

(17) Compensatia rezonabila pentru costurile de recuperare trebuie luata in considerare fara a aduce atingere dispozitiilor de drept intern conform carora un judecator national poate acorda despagubiri creditorului pentru orice paguba suplimentara cauzata de plata cu intarziere de catre debitor, tinand cont ca aceste costuri angajate pot sa fi fost deja compensate prin dobanzile aplicate intarzierii efectuarii platilor. 

(18) Prezenta directiva ia in considerare problema termenelor contractuale de plata lungi, in special existenta unor anumite categorii de contracte in care se justifica combinarea unui termen mai lung de plata cu o limitare a libertatii contractuale sau cu o rata mai ridicata a dobanzii. 

(19) Prezenta directiva ar trebui sa interzica abuzul la libertatea contractuala in dezavantajul creditorilor. Cazurile in care o intelegere serveste indeosebi scopului procurarii de lichiditati suplimentare pentru debitor pe cheltuiala creditorului sau in care contractantul principal impune furnizorilor sau subcontractantilor sai termene de plata nejustificate in comparatie cu termenele de plata oferite lui insusi, acestea pot fi considerate factori care constituie un astfel de abuz. Prezenta directiva nu aduce atingere dispozitiilor de drept intern privind modul in care contractele sunt incheiate sau valabilitatea termenilor contractuali incorecti fata de debitor. 

(20) Consecintele intarzierii efectuarii platilor pot fi descurajatoare doar daca sunt insotite de proceduri de actiune rapide si eficiente pentru creditor. In conformitate cu principiul nediscriminarii prevazut la articolul 12 din tratat, aceste proceduri trebuie sa fie disponibile tuturor creditorilor care sunt stabiliti in Comunitate. 

(21) Este de dorit sa se asigure tuturor creditorilor posibilitatea de a exercita dreptul de retentie pe baza nediscriminatorie in intreaga Comunitate, daca dreptul de retentie este valabil in temeiul dispozitiilor de drept intern stabilite de dreptul international privat. 

(22) Prezenta directiva ar trebui sa reglementeze toate tranzactiile comerciale, indiferent daca sunt realizate intre intreprinderi private si publice sau intre intreprinderi si autoritati publice, avand in vedere faptul ca acestea din urma efectueaza un volum considerabil de plati catre intreprinderi. Ar trebui, in consecinta, sa reglementeze tranzactiile comerciale intre contractantii principali si furnizorii si subcontractantii acestora. 

(23) Articolul 5 din prezenta directiva impune ca procedura de recuperare a creantelor necontestate sa fie finalizata intr-o perioada scurta de timp in conformitate cu legislatia interna, dar nu cere statelor membre sa adopte o procedura specifica sau sa modifice procedurile juridice existente intr-un anume fel, 

ADOPTA PREZENTA DIRECTIVA: 

Articolul 1
Domeniu de aplicare Prezenta directiva se aplica tuturor platilor efectuate ca remuneratii pentru tranzactii comerciale. 

Articolul 2
Definitii 
In intelesul prezentei directive:
1. "tranzactii comerciale" inseamna tranzactii intre intreprinderi sau intre intreprinderi si autoritati publice care conduc la livrarea de bunuri sau furnizarea de servicii contra cost,
"autoritate publica" inseamna orice autoritate contractanta sau entitate, conform definitiei din Directivele privind achizitiile publice (92/50/CEE [9], 93/36/CEE [10], 93/37/CEE [11] si 93/38/CEE [12],
"intreprinderi" inseamna orice organizatie care desfasoara o activitate economica si profesionala independenta, chiar daca este realizata de o singura persoana;
2. "intarzierea efectuarii platilor" inseamna depasirea termenului contractual sau legal de plata;
3. "dreptul de retentie" inseamna acordul contractual conform caruia vanzatorul retine titlul de proprietate asupra bunurilor in cauza pana la plata integrala a pretului;
4. "rata dobanzii practicate de Banca Centrala Europeana pentru principalele sale operatiuni de refinantare" inseamna rata dobanzii aplicate unor astfel de operatiuni in cazul licitatiilor cu pret fix. In cazul in care o operatiune importanta de refinantare a fost efectuata conform procedurii de licitatie cu pret variabil, aceasta rata a dobanzii face referire la rata marginala a dobanzii care a rezultat din acea licitatie. Definitia este valabila atat in cazul licitatiilor cu pret fix, cat si in cazul licitatiilor cu preturi variabile; 5. "titlu executoriu" inseamna orice decizie, hotarare judecatoreasca sau dispozitie de plata emisa de o instanta de judecata sau de alta autoritate competenta, fie pentru plata imediata, fie pentru plata in rate, care permite creditorului sa recupereze creantele de la debitor prin mijloace de executare silita; trebuie sa contina o decizie, hotarare judecatoreasca sau dispozitie de plata executabila provizoriu care ramane definitiva chiar daca debitorul face apel impotriva titlului. 
#PAGEBREAK#
Articolul 3
Dobanzi in cazul intarzierii efectuarii platilor (1) Statele membre garanteaza ca:
(a) dobanda prevazuta la litera (d) devine exigibila din ziua urmatoare datei sau incheierii termenului de plata fixat in contract; 

(b) daca data sau termenul de plata nu este fixat in contract, dobanda devine exigibila in mod automat, fara a fi necesara o notificare:
(i) dupa 30 de zile de la data primirii de catre debitor a facturii sau a unei cereri echivalente de plata sau
(ii) daca data primirii facturii sau a unei cereri echivalente de plata nu este certa, dupa 30 de zile de la data primirii bunurilor sau serviciilor sau
(iii) daca debitorul primeste factura sau o cerere echivalenta de plata inainte de primirea bunurilor sau serviciilor, dupa 30 de zile de la primirea bunurilor sau serviciilor sau
(iv) daca procedura de receptie sau verificare, prin care se stabileste conformitatea bunurilor sau serviciilor cu contractul, este prevazuta prin lege sau contract si daca debitorul primeste factura sau o cerere echivalenta de plata inainte de sau in ziua in care are loc aceasta receptie sau verificare, dupa 30 de zile de la aceasta ultima data; 

(c) creditorul are dreptul la dobanda pentru intarzierea efectuarii platilor in masura in care:
(i) si-a indeplinit obligatiile contractuale si legale;
(ii) nu a primit suma datorata la timp, cu exceptia cazurilor in care debitorul nu este raspunzator pentru intarziere; 

(d) nivelul dobanzii pentru intarzierea efectuarii platilor ("dobanda legala"), pe care debitorul este obligat sa o plateasca, este suma dintre rata dobanzii aplicate de Banca Centrala Europeana celei mai recente operatiuni importante de refinantare realizate inainte de prima zi calendaristica a semestrului anual in cauza ("rata de referinta") si cel putin sapte puncte procentuale ("marja"), daca contractul nu prevede altfel. Pentru un stat membru care nu participa la a treia etapa a unificarii economice si monetare, rata de referinta mentionata mai sus este rata echivalenta stabilita de banca nationala centrala. In ambele cazuri, rata de referinta in vigoare in prima zi calendaristica a semestrului anual in cauza se aplica in urmatoarele sase luni; 

(e) cu exceptia cazurilor in care debitorul nu este raspunzator pentru intarziere, creditorul are dreptul de a solicita o compensatie rezonabila de la debitor pentru toate costurile de recuperare angajate datorita intarzierii in efectuarea platilor a celui din urma. Astfel de costuri de recuperare respecta principiile transparentei si proportionalitatii cu privire la debitul in cauza. Statele membre pot, cu respectarea principiilor mentionate mai sus, sa fixeze sume maxime ale costurilor de recuperare pentru diferite niveluri ale datoriei. 

(2) Pentru anumite categorii de contracte care urmeaza a fi definite de legislatia interna, statele membre pot fixa perioada dupa care dobanda devine exigibila la maximum 60 de zile, cu conditia sa impiedice partile contractante sa depaseasca aceasta perioada sau sa fixeze o rata obligatorie a dobanzii care depaseste substantial dobanda legala. 

(3) Statele membre garanteaza ca un acord asupra datei platii sau a consecintelor intarzierii in efectuarea platilor care nu respecta dispozitiile alineatului (1) literele (b)-(d) si ale alineatului (2) fie nu este aplicabil, fie genereaza dreptul de a cere despagubiri, daca, tinand cont de toate circumstantele cazului, inclusiv practicile si uzantele comerciale si natura produselor, este extrem de inechitabil pentru creditor. Pentru a determina daca un acord este extrem de inechitabil pentru creditor se ia in considerare, inter alia, daca debitorul are motive obiective de derogare de la dispozitiile alineatului (1) literele (b)-(d) si ale alineatului (2). Daca se constata ca un astfel de acord este extrem de inechitabil, se aplica dispozitiile legale, cu exceptia cazurilor in care instantele nationale stabilesc clauze diferite care sunt echitabile. 

(4) Statele membre garanteaza ca, in interesul creditorilor si al concurentilor, exista mijloace adecvate si eficiente pentru a stopa aplicarea unor clauze extrem de inechitabile in intelesul alineatului (3). 

(5) Mijloacele mentionate la alineatul (4) includ dispozitii in baza carora organizatiile recunoscute oficial ca reprezentante ale intreprinderilor mici si mijlocii sau avand interese legitime in reprezentarea acestora pot sa se adreseze, in conformitate cu legislatia interna in cauza, instantelor de judecata sau organelor administrative competente, pe motiv ca clauzele contractuale concepute pentru uz general sunt extrem de inechitabile in intelesul alineatului (3) si, in consecinta, pot aplica mijloacele potrivite si eficiente pentru a stopa aplicarea acestor clauze. 

Articolul 4
Dreptul de retentie (1) Statele membre garanteaza in conformitate cu dispozitiile de drept intern aplicabile in temeiul dreptului international privat ca vanzatorul pastreaza dreptul de proprietate asupra bunurilor pana la plata integrala, daca cumparatorul si vanzatorul au fost in mod expres de acord cu o clauza prevazand dreptul de retentie inainte de livrarea bunurilor. 

(2) Statele membre pot adopta sau pastra dispozitii privind platile anticipate deja efectuate de catre debitor. 

Articolul 5
Proceduri de recuperare a creantelor necontestate (1) Statele membre garanteaza ca, in mod normal, se poate obtine un titlu executoriu, indiferent de suma datorata, in termen de 90 de zile calendaristice de la inaintarea actiunii creditorilor sau de la solicitarea adresata instantei sau altei autoritati competente, cu conditia ca datoria sau aspecte ale procedurii sa nu fie contestate. Aceasta obligatie revine statelor membre in conformitate cu actele cu putere de lege si actele administrative interne. 

(2) Respectivele acte cu putere de lege si acte administrative se aplica in aceleasi conditii tuturor creditorilor care sunt stabiliti in Comunitatea Europeana. 

(3) Termenul de 90 de zile calendaristice prevazut la alineatul (1) nu include urmatoarele:
(a) termenul pentru procesarea documentelor;
(b) orice intarzieri cauzate de creditori, cum ar fi termenele alocate corectarii solicitarilor. 

(4) Prezentul articol nu aduce atingere prevederilor Conventiei de la Bruxelles privind competenta si punerea in aplicare a hotararilor judecatoresti in materie civila si comerciala [13]. 

Articolul 6
Transpunerea (1) Statele membre pun in aplicare actele cu putere de lege si actele administrative necesare aducerii la indeplinire a prezentei directive pana la 8 august 2002. Statele membre informeaza de indata Comisia cu privire la aceasta.
Atunci cand statele membre adopta aceste dispozitii, ele contin o trimitere la prezenta directiva sau sunt insotite de o asemenea trimitere in momentul publicarii lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de realizare a acestei trimiteri. 

(2) Statele membre pot mentine sau adopta dispozitii legale mai favorabile creditorului decat cele necesare pentru respectarea prezentei directive. 

(3) In transpunerea prezentei directive, statele membre pot exclude: 
(a) datoriile care sunt subiect al procedurilor de insolventa instituite impotriva debitorului;
(b) contractele care au fost incheiate anterior datei de 8 august 2002 si
(c) revendicari de dobanzi cu o valoare mai mica de 5 EUR. 

(4) Comisiei ii sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispozitii de drept intern, pe care le adopta in domeniul reglementat de prezenta directiva. 

(5) Comisia efectueaza dupa doi ani de la 8 august 2002 o analiza, inter alia, a dobanzii legale, a termenelor contractuale de plata si intarzierilor in efectuarea platii, pentru a evalua impactul asupra tranzactiilor comerciale si functionarea dispozitiilor legale in practica. Rezultatele acestei analize si ale altor analize vor fi comunicate Parlamentului European si Consiliului, insotite, daca este cazul, de propuneri de imbunatatire a prezentei directive. 

Articolul 7
Intrarea in vigoare 

Prezenta directiva intra in vigoare la data publicarii in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. 

Articolul 8
Destinatari Prezenta directiva se adreseaza statelor membre. 


Adoptata la Luxemburg, 29 iunie 2000.
Pentru Parlamentul European
Presedintele
N. Fontaine
Pentru Consiliu
Presedintele
M. Marques Da Costa
[1] JO C 168, 3.6.1998, p. 13 si JO C 374, 3.12.1998, p. 4.
[2] JO C 407, 28.12.1998, p. 50.
[3] Avizul Parlamentului European din 17 septembrie 1998 (JO C 313, 12.10.1998, p. 142), Pozitia comuna a Consiliului din 29 iulie 1999 (JO C 284, 6.10.1999, p. 1) si Decizia Parlamentului European din 16 decembrie 1999 (nepublicata inca in Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 15 iunie 2000 si Decizia Consiliului din 18 mai 2000.
[4] JO C 323, 21.11.1994, p. 19.
[5] JO L 127, 10.6.1995, p. 19.
[6] JO C 211, 22.7.1996, p. 43.
[7] JO C 287, 22.9.1997, p. 92.
[8] JO C 216, 17.7.1997, p. 10.
[9] JO L 209, 24.7.1992, p. 1.
[10] JO L 199, 9.8.1993, p. 1.
[11] JO L 199, 9.8.1993, p. 54.
[12] JO L 199, 9.8.1993, p. 84.
[13] Versiune consolidata in JO C 27, 26.1.1998, p. 3.

Nota AvocatNet:
Numai legislatia europeana din editia printata a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene poate fi considerata autentica