Natura juridica a drepturilor de proprietate intelectuala

 dreptul omului la proprietate intelectuala, conceptia monista personalista a acestor drepturi, proprietatea intelectuala ca proprietate, analiza economica a drepturilor de proprietate intelectuala, drepturile de proprietate intelectuala ca drepturi reale, teoria drepturilor intelectuale, teoria drepturilor asupra clientelei, teoria drepturilor de monopol etc. Analiza acestor explicatii ne permite sa intelegem, pe de o parte, intrebarile carora o teorie valida ar trebui sa le ofere un raspuns, si, pe de alta parte, elementele care nu au fost luate in considerare in cercetarile anterioare si care trebuie folosite sau acoperite, cel putin, de o explicatie valida.

Principalul rezultat al acestei examinari este acela de a scoate in evidenta faptul ca prerogativa patrimoniala esentiala a dreptului proprietatii intelectuale este posibilitatea temporara ca detinatorul acestuia sa obtina atribuirea beneficiilor de natura civila rezultate din creatia intelectuala care face obiectul dreptului respectiv. Din aceasta cauza, in clasificarea drepturilor in functie de obiectul acestora, dreptul de proprietate intelectuala este un drept real asupra unui bun intangibil. In clasificarea drepturilor in functie de existenta unui subiect pasiv, dreptul de proprietate intelectuala este un drept sui generis. Intr-adevar, acest drept nu poate fi redus la un drept cu realizare ne-mediata, pentru ca el nu se poate realiza decât cu concursul unui subiect pasiv. Totusi, dreptul de proprietate intelectuala nu poate fi asociat nici cu drepturile cu realizare mediata, pentru ca, spre deosebire de acestea, subiectul sau pasiv este indeterminat initial si devine determinat chiar in cursul procesului de realizare a dreptului. 

Asist. univ. Razvan Dinca
Facultatea de Drept, Universitatea Bucuresti