Custodia comunã este prevãzutã sau nu?

Exista un interes in propagarea idea despre custodia comuna identificandu-l cu autoritatea parinteasca comuna sa nu fie retragi nimeni de ea, si ca nu se considere doar ca o prestatia economica ci in toate sensuri, adica sa se asimilez concepte, fiind ce unul este mai rece cel de "autoritatea parinteasca" si celelalte mai sesibil, "custodia". Oricum trebuie se inteleaga ce de acum incolo parinti despartiti fizic sunt cu tot legati de copilul cam cum n-ar fi separati, si este foarte important sa inteleaga pentru a schimba cuvintul "incredintare", ce nici el este la noul cod civil, si se asuma ce ambii parintii sunt obligati sa isi exprima acordul asupra anumite temele importanti, cum ar fi de pilda stabilirea scoala privata sau publica, calatoriile de vara, decizia asupra cheltuiele extraordinare, capacitatea de se opune la anumite comportamente sau companiile ale copilului si in ceea ce priveste educatia si formarea profesionala si personala in fata societatea, precum tratamente medicale grave si mai multe situatiile exceptionale, participare la cunostinta asupra familia logodnici, presenta la oricare din intrunire scolare, ale comunitate de vecini, de proprietari, etc, danduse mai multe importanta la comunicare obligata intres soti si cu copii, precum si obligatia societatea de a cer opinia ambii parintii in momente critice convocand ambilor parinti la sedintele respective..

In Codul Familiei (inca actual) aveam OCROTIREA parinteasca.

In Noul cod civil ii zice AUTORITATE parinteasca ...(aceeasi Marie cu alta palarie)

Si In Codul Familiei aveam DOUA institutii juridice distincte, fiecare avand un continut, o reglementare si un scop distinct:

1. - incredintarea minorului (art. 42-44) - care opera o scindare a ocrotirii parintesti.
2. - stabilirea domiciliului minorului (art 100) care NU opera o scindare a ocrotirii parintesti.

Potrivit art art 42 C. Fam, instanta era OBLIGATA sa hotarasca, odata cu pronuntarea divortului, asupra INCREDINTARII (scindarea ocrotirii parintesti era regula).


In NCC:

- stabilirea locuintei devine regula "...instanta de tuleta stabileste, odata cu pronuntarea divortului, locuinta copilului minor..." (art 400).

- Iar scindarea autoritatii parintesti devine exceptia. "Dupa divort autoritatea parinteasca revine in comun ambilor parinti, afara de cazul in care instanta decide altfel. (art 397) "Daca exista motive intemeiate, avand in vedere interesul superior al copilului, instanta hotaraste ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata NUMAI de unul dintre parinti" (art 398)

CONSECINTA?

Exagerand (si evadand un pic din canoane, pe cat posibil si admisibil, dar cred ca v-ati obisnuit deja cu stilul meu), suna cam asa: daca un parinte va dori sa cumpere vreo aspirina copilului s-ar putea chiar sa aiba noroc de vreo farmacista care sa nu ceara si consimtamantul celuilalt parinte. (asta daca nu cumva il cunoaste pe tata-sau ori pe muma-sa, medic de profesie, caz in care copilul are toata vremea s-o mierleasca pana va solutiona instanta de tutela neintelegerea dintre parinti).

"Fata de tertii de buna credinta, oricare dintre parinti care indeplineste singur un ACT CURENT pentru exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti, este PREZUMAT ca are si consimtamantul celuilalt parinte". (art 503 alin2).

Si cum pe la noi orice functionaras se simte indreptatit, aproape dator sa mai adauge si el ceva pe langa lege ...sa vezi balamuc.


Cine isi imagineaza autoritatea comuna ca fiind vreun carucior de plimbat copilul dintr-o gara in alta (azi la mine, maine la tine) se inseala amarnic. Caci stabilirea LOCUINTEI vine si cu ...dreptul de vizita. (acelasi program, aceeasi Marie, aceeasi palarie). "Parintele la care copilul NU LOCUIESTE in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul (drept de vizita in limbaj comun), la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate LIMITA exercitiul acestui drept, daca acesta este in interesul superior al copilului". (art 496 alin 5).

Reglementarea este BUNA, in esenta. Ce ne lipseste noua? Parinti care sa priceapa ce este acela INTERES SUPERIOR AL COPILULUI.

romascanu a scris:

In Codul Familiei (inca actual) aveam OCROTIREA parinteasca.

In Noul cod civil ii zice AUTORITATE parinteasca ...(aceeasi Marie cu alta palarie)

CONSECINTA?

Exagerand (si evadand un pic din canoane, pe cat posibil si admisibil, dar cred ca v-ati obisnuit deja cu stilul meu), suna cam asa: daca un parinte va dori sa cumpere vreo aspirina copilului s-ar putea chiar sa aiba noroc de vreo farmacista care sa nu ceara si consimtamantul celuilalt parinte. (asta daca nu cumva il cunoaste pe tata-sau ori pe muma-sa, medic de profesie, caz in care copilul are toata vremea s-o mierleasca pana va solutiona instanta de tutela neintelegerea dintre parinti).

"Fata de tertii de buna credinta, oricare dintre parinti care indeplineste singur un ACT CURENT pentru exercitarea drepturilor si indeplinirea indatoririlor parintesti, este PREZUMAT ca are si consimtamantul celuilalt parinte". (art 503 alin2).

Si cum pe la noi orice functionaras se simte indreptatit, aproape dator sa mai adauge si el ceva pe langa lege ...sa vezi balamuc.


Cine isi imagineaza autoritatea comuna ca fiind vreun carucior de plimbat copilul dintr-o gara in alta (azi la mine, maine la tine) se inseala amarnic. Caci stabilirea LOCUINTEI vine si cu ...dreptul de vizita. (acelasi program, aceeasi Marie, aceeasi palarie). "Parintele la care copilul NU LOCUIESTE in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul (drept de vizita in limbaj comun), la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate LIMITA exercitiul acestui drept, daca acesta este in interesul superior al copilului". (art 496 alin 5).

Reglementarea este BUNA, in esenta. Ce ne lipseste noua? Parinti care sa priceapa ce este acela INTERES SUPERIOR AL COPILULUI.

foarte temeinica analiza a colegei @romascanu , in aceeasi idee pe care am expus-o mai sus.ii invit pe colegii ce au raspuns in sensul custodiei comune sa posteze punctul lor de vedere..

Asa cum am mai raspuns aceleiasi idei, nu se cheama nicaieri custodie comuna; dar dupa ce m-am incapatanat sa le spun tuturor ca nu e custodie ci incredintare, am inteles ca daca atatia imi spun ca sunt beata ar trebui sa ma culc.
Prin urmare, am renuntat la corectarea notiunii de custodie si mi-am insusit-o in discutiile pe forum. Caci esenta este sa intelegem toti despre ce vorbim si atata tot.

Dar... daca e sa discutam academic, discutam, cum am mai zis, despre autoritatea parinteasca; cea care (asa cum functioneaza custodia comuna legala prin alte parti) inseamna ca ambii parinti iau hotarari cu privire la copilul lor.

Mai exact, daca e racit copilul, la medic il poate duce si bunica, desi nu il are incredintat (azi). La fel, dupa 1 octombrie, unul dintre parinti poate face acelasi lucru (oricare dintre cei doi), in temeiul 503 alin. 2 sau al logicii elementare.
Daca insa copilul are nevoie de o operatie sau similar, unde se solicita acordul expres al parintilor, acesta va fi dat nu de parintele care locuieste impreuna cu copilul, ci de ambii parinti (in principiu, exista exceptii; este similar parintilor custodieni din alte state).

Asa vad eu acum. Ce inseamna insa act curent si care sunt actele unde e nevoie de acordul ambilor parinti, vom vedea din practica.

Ca si Nicoleta, cred ca parinti constienti lipsesc si ca nu va mai fi regula ca un parinte decide tot iar celalalt trebuie doar informat, ci regula ca ambii decid, desi copilul locuieste la unul dintre parinti.

Acum, daca asta nu pute a custodie comuna, ma intreb, a ce miroase? Sa inteleg si eu care este diferenta vazuta de altii.
Sigur, acum discutam pe teorie, practica fiind la cateva saptamani departare.

romascanu a scris:

Cine isi imagineaza autoritatea comuna ca fiind vreun carucior de plimbat copilul dintr-o gara in alta (azi la mine, maine la tine) se inseala amarnic. Caci stabilirea LOCUINTEI vine si cu ...dreptul de vizita. (acelasi program, aceeasi Marie, aceeasi palarie). "Parintele la care copilul NU LOCUIESTE in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul (drept de vizita in limbaj comun), la locuinta acestuia. Instanta de tutela poate LIMITA exercitiul acestui drept, daca acesta este in interesul superior al copilului". (art 496 alin 5).

Reglementarea este BUNA, in esenta. Ce ne lipseste noua? Parinti care sa priceapa ce este acela INTERES SUPERIOR AL COPILULUI.

cam asta este diferenta ....sau, mai academic, noul cod civil mentine custodia unica asupra minorului. Prin urmare, nu se poate ca prin instanta copilul sa fie incredintat ambilor parinti, in sensul de jumatate -jumatate, cum spera mai toti care pun aceasta problema.
Trebuie inteles ca, in cazul in care parintii nu se inteleg, instanta va decide CA SI PANA ACUM, incredintarea minorului la unul dintre ei, cu drept de vizitare pentru celalalt, in nici un caz nu are cum stabili un dublu domiciliu.