Activitate yo85

Si aici m-am lovit de alta problema. Psiholoaga care a facut evaluarea a chemat copilul la 2 sedinte. Din întâmplare am ajuns acolo chiar in prima lui sedinta (m-au trimis cei de la Dgaspc fara sa stie ca fix atunci copilul este la psiholog) sa iau legatura cu doamna psiholog. Am fost evaluati toti 3 timp de 15 minute si copilul singur in jur de 40 de minute. Mi s-a spus ca voi fi chemat de dansa in alta zi si ca băiatul va face cel putin 4 sedinte. M-am dus din nou dupa o luna pentru ca nu mai stiam de ce nu sunt chemat asa cum mi s-a spus ca sa aflu ca de fapt doamna a fost solicitata sa urgenteze raportul. A mai vazut băiatul o data dupa intalnirea noastra si a trimis deja raportul la dgaspc.
Concluzia: copilul nu este abuzat de nimeni doar ca relatia tensionata dintre mama si mine l-au determinat sa ma excluda din viata lui, exact asa s-a exprimat doamna, desi in sufletul lui ma recunoaște ca fiind tatal lui si ma iubeste.
Nu se simte in siguranta lângă mine pentru ca niciodata nu a stat doar cu mine. Toate vizitele s-au facut in prezenta mamei care ii alimenteaza aceasta stare cu expresii de genul:"daca tu simti nevoia sa te duci, du-te dar eu nu voi putea niciodata sa merg cu tine", " daca nu te simți in siguranta langa el te aduce acasa daca vrei totusi sa vezi cum e la el acasa".
Cei de la asistenta sociala inca scriu un raport si au solicitat alta consiliere psihologica pt mine si copil dar au spus clar ca daca mama nu isi da acordul nu se va face.
Mama are drepturi supreme si tatal doar obligatii.

Revin cu aceeasi problema sub alta formulare. Am tinut cont de toare sfaturile de pe acest grup, de avocat, am facut toate demersurile si degeaba. Am hotărâre definitiva sa iau copilul in vârstă de 7 ani 2 week-enduri la mine. De 6 luni nu reusesc. Am cerut monitorizarea Dgasp. Au chemat-o pe fosta sotie, a dat declaratie, si a luat angajamentul ca face tot psibilul sa convinga copilul care refuza categoric sa vina cu mine fiind clar influentat de ea si de bunicii materni. Duc un razboi de 7 ani. De la hotararea definitiva nu m-au mai primit in casa. Am chemat politia, au vebit cei de la Dgasp cu mine. Am vorbit pe scara blocului. Cand i s-a pus in vedere mamei ca poate fi acuzata de alineare parentala a cazut in genunchi la propriu si a spus ca se omoara daca ii iau baiatul ca depinde de mama ei si o va da afara din casa atunci cand va pleca cu mine baiatul. A facut consiliere psihologica, din raport reiese ca este foarte afectat de conflictele dintre noi si ca de fapt e culpa comuna ca este timorat si speriat de mine. De săptămâna trecuta ma primesc datorita celor de la asistenta sociala dar cate o ora in fiecare zi, vineri, sambata si dumininca de la 12 la 13 fix ca asa vrea copilul. Il filmeaza si imi trimite pe wattap dovada ca doar asa vrea copilul. Pentru asta fac naveta 70 de km pe zi. (210 de km pe weekend). Astazi cei de la dgasp mi - au zis ca efectiv nu au nici o putere. Ca fac acel raport in care vor scrie ca mama nu intentioneaza sa il lase, ca nu respecta hotărârea si ca l-a agresat in fata lor intr un moment de furie. Pot sa deschid un proces de mutare a domiciliului dar ce sanase am? Zero. Nu asta vreau. Vreau doar sa mi se respecte dreptul de a-l lua la program. Nu sa il tarasc prin procese. Sunt satul de 8 procese in 7 ani. Doamna avocat nu mi-a dat sanse. Chiar nu exista in România nici o lege, ceva care sa oblige celalat parinte sa respecte hotărârea judecătorească? As apela la executor dar copilul este afectat deja, un executor l-ar traumatiza mai rau. Nu vine la mine pentru ca mama i- a spus ca nu e in siguranta la mine si ca el nu se simte bine desi nu a mai fost in casa mea de cand avea un an.
Nu il pot lua in nici un fel atata timp cat mama sta mereu langa mine si cat copilului ii este frica de mine ca il iau definitiv si nu il mai aduc inapoi.
Exista ceva, cumva, o solutie pentru situatia mea?

Domnule sunteți genial. Aveți răspunsuri la orice. Mulțumesc pentru răbdarea de a citi tot ce am scris.
Urmează sa fac tot ce mi-ați sugerat. O sa revin cu concluziile peste câteva luni.
When a scris:

Domnule, ați scris mult dar nu ați făcut nimic. Vi s-a mai zis chiar de către mine sa cereți monitorizarea programului de legături personale în scris, cu număr de înregistrare.
Nu trebuie sa mergeți cu circ, nepoți gemeni sau altceva. Trebuia sa va duceți cu Protecția Copilului.
Nu contează ce face concubinul ci ce spuneți dumneavoastră. Va striga Dincă criminalul, și ce? Poate sa va strige oricum, dacă sunteți liniștit, civilizat și vorbiți frumos copilul va percepe starea dumneavoastră.
Dumneavoastră pare ca vreți sa demonstrați ca ei alieneaza, nu ca vreți sa luați copilul.
Mergeți cu Protecția Copilului câteva luni, apoi executare silita și îl baga ei în terapie vrea nu vrea.
ATI pierdut însă timp în care deși ați cautat sfaturi pe ilforum și le-ați primit, nu ați făcut nimic cu ele.

Copilul de câteva luni, mai precis din septembrie de când mama s-a mutat cu tot cu el la concubin e total schimbat. Mi-a spus ca nu face o poza cu mine ca asa a zis Adi. (concubinul și prietenul lui cel mai bun). Nu merge cu mine singur la magazin. Merge el de mana cu amândoi și eu ca un câine în urma lor. Sâmbăta trecuta am mers cu nepoții mei gemeni care au aceeași vârstă cu băiatul meu, și fratele meu sa schimb puțin mediul sa îl conving pe băiat sa meargă în parc. După multe insistente a acceptat iar concubinul s-a ținut în urma noastră. M-am oprit și i-am zis sa plece iar el a început sa se împingă în mine și sa tipe ca îl agresez pana ne-a văzut politia. Care credeți ca fost reacția copilului care era la 200 de m de noi? A plâns ca îl ia politia pe prietenul lui. Ma exclude din viata lui. Aveți copiii? Eu sunt Dincă ucigașul. Asa ii spune concubinul copilului meu în prezenta mea. Sa ma provoace la scandal. Tac și înghit sa fiu umilit de un tânăr de 24 de ani. (atât are domnul). Eu am 40 de ani. Fosta 39. Sunt eu nebun, domnule sau poate nu ma fac înțeles? Nu e vorba doar sa ne răzbunan unul pe altul. Copilul meu e influențat, e întors împotriva mea. Orice fac e rau pt ca asta i se spune. Când e domnul de fata nu se atinge de mine. Abia reușesc sa pun mana pe el. Cand pleacă domnul din peisaj copilul ma lasă să îl pup. Îl venerează și nu ar fi o problema dacă nu l-ar îndepărta de mine. Știti ce i-a zis concubinul polițistului? Ca e domeniul public și face ce vrea, și ce dacă se tine după noi. Plus ca el ma lasă să am legături cu copilul meu. Am ajuns sa am acord la un străin. Sa depind de ce zice el. Nu sunt un nenorocit de tata. Vreau doar sa mi se respecte dreptul. Sa pot măcar odată sa îl iau la mine o zi sa vadă ca nu îl omori sau îi fac rău cum o s-a spus. Și asta este doar vina fostei care încă își varsă frustrările trecutului. Nu vrea decât sa scoată bani de la mine și sa ma facă sa renunț la el. Sa ma satur sa îl mai caut dacă pe cale legala nu a putut sa o facă. Exact asta face.
Nu ma plâng, sunt revoltat ca instituțiile statului nu își fac treaba. Ca cei de la asistenta sociala nu se stresează sa caute soluții. Știți ce mi-a zis: și ce dacă sunt și alte persoane? Ce sa facă ei? Copilul e îngrijit, are o mama care îl iubește ce mai vreau? Caut scandal? Ca o sa se facă mai mare și o sa vina el singur la mine. Sa am răbdare. Serios? Atât pot sa facă instituțiile statului? Psihologul nu poate sa stea de vorba ca refuza copilul. Pana și doamna învățătoare care a sesizat ca timp de 2 săptămâni copilul a fost foarte apatic și trist și nu a scos un sunet de câte ori îl întreba ceva, a solicitat consiliere. A trecut o luna și o saptamana și a fost o singura data cu mama. Atât. Și s-a rezolvat. Refuza copilul iar pe mine m-a exclus din Viata lui conform acelui desen test cu familia.
Normal ca merg sa îl vad și voi merge și la scoala în toate zilele mele libere (deși fac 70 de km pt ca locuim în județe diferite). Joi sunt chemat iar la politie. A cata oara, nu mai știu? Pentru ce? Aceeași poveste.
As apela la executor, am vorbit dar și doamna executor a zis ca dacă refuza copilul nu pune mana pe el. Ne trimite la psiholog. Merg și pana acolo dar ma tem ca ma va uri și mai mult copilul meu. Va vedea în mine un dușman care face rău celor pe care el ii iubește.

Martonze a scris:

Domnule, păi aţi primit sfatul cu monitorizarea din partea SPAS al Primăriei. Dvs. sunteţi ca pacientul care se plânge medicului că nu s-a vindecat, dar caere nu a luat tratamentul prescris de medic anterior, fiindcă vecinul i-a spus că degeaba îl ia, că nu e de folos.
Mergeţi să vedeţi copilul şi în prezenţa mamei şi a concubinului, copilul e important, sau nu?

Exact asa este.Circ. Am urmat toate căile asa zise legale, cu plângeri peste plângeri ca să pot demonstra în instanta ca nu mi se permite sa iau copilul în vizita. Am obținut o hotărâre definitiva și nu pot beneficia de ea. De 5 ani bat la toate ușile, caut legi, răspunsuri. Numai cei care sunt într-o situație de genul acesta înțeleg disperarea unui părinte.
Am încercat la școală, cu psihologul care da din umeri și spune ca nu poate face mare lucru fără acordul copilului și al mamei. Nu pot merge la alt psiholog ca nu e ea de acord. Am rugat-o efectiv sa ma lase, sa vorbească cu băiatul, degeaba.
Concret. Azi a fost ziua lui a făcut 7 ani. Mama a refuzat sa i facă ziua la școală asa ca m-am oferit. Mama nu a vrut sa participe, a stat afara. Ce credeți. Copilul nu a vrut nici măcar sa se uite la tort, la cadou, sa dea colegilor dulciurile pe care le am adus. Nu s-a ridicat din banca. A stat cu capul în jos și nu s-a atins de nimic nici la insistentele doamnei învățătoare. Nu a avut nici o reacție pozitiva. Imaginați va cum ma simt eu ca tata. Când a venit mama parca s-a luminat la fata. I-am condus pana acasă. A ieșit cu mine de mana din școală și în câteva secunde a fugit lângă mama. Poate sunt eu nebun, disperat după dragostea fiului meu dar cred ca ori e extrem de manipulat, speriat și amenințat ori e în depresie. Nu cred ca un copil la 7 ani poate sa disimuleze și sa nu manifeste nici o reacție când vede ca primește ceva. De când am obținut program sa-l iau nu ma mai primesc în casa, fosta soacra. Mai mult au făcut plângere ca stau abuziv acolo. Domnilor, povestea e lunga. Tensiune a crescut de 5 ani de zile, nu exista un parcurs pozitiv și ma gândesc la copilul meu care pe viitor va fi poate anti social, va avea de suferit la școală și în relația cu ceilalți atâta timp cat se închide în el și suferă. Asta a observat și doamna învățătoare. Fac naveta in zilele libere sa merg 30 de minute la școală sa stau cu el. Îl duc pana acasă după program și primesc plângeri ca nu respect programul de vizita. Și as avea atâtea de scris, de furie, de neputință, de disperare. E ușor sa dai cu pietre. Mai greu sa sa Găești soluții și sa le poți pune în practica.


When a scris:

Stimata Tifa, când ascunzi copilul când vine celalalt părinte e încercare de alienare, când arunci cadourile de la celalalt părinte e alienare, când nu vorbești cu el ca a vorbit cu celalalt părinte e alienare.
Dacă nu a fost vorba în cazul dumneavoastră nu înseamnă că alienarea nu exista. Științific ea este recunoscuta de tot mai multe tari și copii sunt luați de lângă părinții care ii abuzează asa. Nu în România, nu încă.
Nu înseamnă însă că orice părinte cu o relație proasta cu copilul lui e un părinte alienat.
În cazul de fata pare ca este un circ între adulți și niciunul nu da doi bani pe sănătatea emotionala a copilului. Curg plângerile și scandalul de ambele părți și toți se complac în asta.

Da. Și nu s-a făcut nimic. Am făcut plângere la penala pentru nerespectarea programului. Am chemat politia. Ne învârtim în hârtii și cam atât. Cat timp copilul ma refuza niminei nu ma poate ajuta.

Monitorizare unde? La DGSAP?
Cine penalizează? Executorul? Mulțumesc!
Cei de la DGSAP au spus ca primesc zeci de sesizări dar efectiv nu au o lege pe care sa o aplice. Ei pot doar sa constate și deși am dreptate nu pot face nimic. Asta mi s-a spus, asta va spun.


editat de moderator-
Nu mai postati mesaje consecutive si nu mai citati inutil, multumesc!

Sa inteleg ca ma lupt cu morile de vânt. Și ce fac? Sa îl iau obligat doar sa vadă ca nu se va întâmpla nimic rău. Dimpotrivă. Și ma aștept sa Sara comentariile cu traumatizez copilul. Sincer, îmi pare rău că trăiesc într o tara în care legea e atât de prost gândită.
Sa nu existe nici o șansă, o lege care sa ajute și tatăl?

againstPAS a scris:

Se pare ca din ce in ce mai multe mamici o iau razna si ajung sa se foloseasca de copil in halul asta. Din prisma unui parinte a carui copil a fost alienat cu succes de mama si bunica materna, nu prea sunt multe sfaturi care sa va dea rezultatul dorit, pentru ca in Romanica asta a noastra, nu prea se intelege fenomenul si se merge pe principiul ca daca nu l-a abuzat fizic, sexual, este bine intretinut, ce sa ne tot agitam cu abuzul asta emotional. Adica ce are daca isi respinge tatal, sigur, da sigur greseste si tatal pe undeva. Ca pana la urma e problema parintilor ca nu se inteleg, de ce sa fie si problema autoritatilor?
Puteti apela la Protectia copilului, puteti solicita consilierea parintilor si a copilului pentru a face fata situatiei, dar nu aveti mari sperante. O mama poate sa faca ce face fosta dvs sotie fara probleme pana are copilul 18 ani si nu va suferi nicio consecinta.

Bună seara! Fosta soție mi-a făcut plângere penala ca am mers la școală copilului, am vorbit cu doamna învățătoare și după program l-am condus pana acasă. Efectiv am mers pe lângă el și bunicul care a venit sa îl ia. (locuiește cu mama la bunicii materni după divorț) L-am condus pana în fata blocului și am plecat. Este interzis sa fac asta dacă nu aveam program de vizita? Nu ma pot apropia de el decât în zilele acelea scrise în hotărârea judecătorească?
Mulțumesc!

Cum pot demonstra ca fiu meu e alienat parental. Pana acum 3 luni când nu aveam dreptul sa îl iau la mine copilul vroia sa meargă cu mine dar mama s-a opus de fiecare data.
Acum ca mama și-a făcut o relație cu un tânăr de care copilul s-a atașat, cu care locuiește și doarme seara de seara, și acum după ce am obținut definitv dpretul sa îl iau 2 weekenduri pe luna ma lovesc de refuzul lui categoric. Am încercat sa vorbesc cu el și la școală și prima reacție a fost sa se puna jos și sa plângă.
I s-a spus ca îl voi omoari dacă îl iau pentru ca nu îl iubesc.
Am încercat cu psihologul scolii care m-a sfătuit sa nu renunț dar care nu accepta sa facă o ședință de consiliere cu mine și băiatul pe motiv ca dacă nu vrea copilul nu are ce sa facă. Deși abia face 7 ani se pare ca el decide.
În concluzie, nu ma pot apropia de copil încât sa iau. Mi se permite sa îl vad tot o zi pe săptămână doar în prezenta mamei și a concubinului.
Cum pot demonstra alinarea parentala? Deschid proces? Unde sa merg?

Plangeri ca nu mi s-a permis sa beneficiez de program. Ca bunicii l-au luat pe sus și l-au băgat în casa. Ca la fiecare program de vizita(cel în care avem voie doar sa îl vad la domiciliu) concubinul asista și intervenea între mine și copil. Pana acum nu am primit răspuns ca fiind afara, în spațiul public copilul poate interacționa cu oricine. Cat despre bunici nu am primit nimic.
Modificarea domiciliului nu cred ca am șanse. Pentru ca, conform anchetei sociale el este bine crescut și întreținut. Nu au recunoscut niciodată ca nu doarme acasă.