Activitate amanada

@lara12: multumesc mult pentru cuvintele si gandurile dumneavoastra.:) nu stiu daca o razbunare m-ar linisti sufleteste, stiu doar ca mereu am avut grija (probabil ca nu am reusit) ca sotul meu sa aibe aceasta liniste.poate am oferit prea mult ...sau prea putin...ma afecteaza enorm sa stiu ca ma inseala dar mai mult ma afecteaza sa stiu ca sotul meu a pus banuti deoparte pentru a oferi cadou domnisoarei, timp in care eu nu stiam de unde sa mai fac rost de banuti pentru bunul mers al casei, el mereu era indispus ca nu sunt bani. am avut nevoie de banuti exact in acea perioada cand el ia oferit ei bani ( apare scris cum ea ii multumeste pentru bani, si cum ca sunt prea multi...apare exact data)pentru a inscrie copilul la un curs. Stiu ca "dragostea" orbeste, dar eu consider ca dragostea pentru copil ar trebui sa primeze...am reusit sa-mi domolesc furia, mocnesc...stau si-l studiez, mi-e frica sa-i spun ca stiu fiindca asta ar insemna sa iau o atitudine.

@cermak gruianu : multumesc pentru atentia pe care ati acordat-o problemei mele!
da, este adevarat, probabil caut un motiv sa rup pisica in doua, sau macar sa am curajul s-o fac
sotul meu nu mi-a cerut niciodata in mod direct sa ma sacrific...eu am mai avut o tentativa de-al parasi. el este cu mine la a doua casatorie, prima sotie l-a parasit, in momentul in care am vrut sa-l parasesc si eu m-a implorat sa nu-l parasesc, mi-a spus ca a ramas marcat de divortul anterior, ca de aici vin toate problemele noastre...si ca daca l-as iubii as ramane langa el sa-l ajut sa depaseasca situatia.
eu cand m-am casatorit am fost suuper indragostita, n-am putut vedea nici un defect, nu aveam ce sa analizez, eram bucuroasa ca exista cineva care vede ceva bun si frumos la mine, aveam 20 de ani si nu stiam ce inseamna sa ai un iubit. cam fraiera, stiu!
de ce-mi este rusine? eu mereu mi-am laudat sotul, l-am dat drept exemplu pozitiv mereu...acum ma simt (asta si sunt) o fraiera
relatia dintre copil si sot este una foarte buna, atasamentul este prezent, l-am invatat ca si mami si tati il iubesc in egala masura, iar celor care il intreaba pe cine iubeste cel mai mult le raspunde ca pe ambii
am reusit sa-mi pastrez calmul, nu i-am spus sotului ca stiu ce se intampla, el se comporta "normal" am gasit si numarul duduiei in telefonul lui, astept factura detaliata...



@emil6702 : multumesc pentru cuvintele de incurajare!
da, legal sunt casatorita de 6 ani, locuim impreuna de 9 ani
casa este pe numele nostru, parintii mei au contribuit si ei cu bani reabilitarea casei, la diferite reparatii. nu am nici o dovada a plati, nu m-am gandit vrodata ca am sa ajung in situatia aceasta...
daca ramane sau nu cu cealalta, sau cu o alta, prea putin ma intereseaza acum
nu am avocat.
Doamne ajuta!


@gi_jane2: da! asa este, legal infidelitatea nu se pedepseste cu confiscarea averii, dar nu vreau sa impart nimic! eu i-am dat totul, pe mine, spunea o data ca eu sunt averea lui...legal nu ma poate constrange sa traiesc cu el, nu mai avem ce imparti.
despre inregistrari...este un program care citeste arhiva messengerului, e gratuit, l-am instalat si asa am reusit sa citesc cine s-a logat si ce a vorbit, nu a fost nevoie sa sparg vro parola....am facut print screen la toate conversatiile, si le-am salvat pe un disc, chiar nu ma pricep sa spun daca este sau nu legal ce-am facut...

@Martonze: parca stiam si eu proverbul acesta, nu stiu de ce nu vreau sa cred ca se aplica si-n cazul meu, daca stau si ma gandesc, sa analizez, sa refac "puzzel"-ul, cred ca am tot fost avertizata prin tot felul de metode, n-am crezut ca mi se va intampla fix mie...eu stiam ca sotul meu diabetic are ceva probleme care-l afecteaza si...in fine.multumesc!


@av.antoanela...: pacat ca nu sunteti din Timisoara. ati inteles perfect ce doresc eu.

Buna seara,

Nu stiu cu ce sa incep... sunt atat de multe de spus incat as putea scrie zeci de pagini
Pe scurt: tocmai am aflat ca sotul ma inseala, stiu ca nu-i un lucru iesit din comun dar cand ti se intampla tie...
Nu stiu ce elemente ar trebui sa descriu despre relatie...imi cer iertare daca plictisesc pe careva, dar chiar nu stiu ce anume trebuie sa fac, si cum sa fac.
Ma simt oribil, imi vine sa ma arunc de la etaj dar, cand ma gandesc la micutul pe care trebuie sa-l cresc, care are atata nevoie de mine, revin la realitate :)
M-am casatorit la 23 de ani, cu primul barbat care m-a bagat in seama etc etc am fost avertizata ca nu-mi va fi bine in casnicie, sotul este la a doua casatorie cu mine, dar n-am vrut sa ascult pe nimeni, am fost bucuroasa ca este cineva care vede ceva frumos si bun la mine.
Conditia parintilor pentru a primii "binecuvantarea" din partea lor a fost sa-mi termin facultatea si sa am locul meu de munca. Am terminat si un master...
Deci,… tot timpul a scartait relatia dintre mine si sot, ma refer la relatia intima...daca nu luam initiativa eu...nimic, deci chiar nimic...mai cu frumosu’, mai cu bagajul, am cerut explicatii pentru atitudinea lui, am primit drept raspuns ca este bolnav, are diabet si are probleme de natura sexuala..
Greu am ramas insarcinata, si greu am dus sarcina la capat, am stat primele 4-5 luni in pat cu perfuzia-n vena mai mereu, aveam risc de avort spontan...
Daca inaintea aparitiei copilului raporturile noastre intime erau de 3-4 ori pe an, dupa nastere au fost de 5-6 ori in interval de 4 ani...stiu ca e jenant sa povestesc asa ceva dar ca sa fiu bine inteleasa vreau sa ofer toate detaliile(in limita decentei).
Mereu am fost acuzata si "evitata" de catre sot ca sunt prea serioasa, sobra, ca sunt ca o baba etc, am incercat sa fiu mai sociabila, mai empatica si mi-a spus ca sunt ridicola, caraghioasa etc..Dupa tot episodul mi-am facut bagajul si am plecat de acasa.
Bineinteles ca m-am intors, mi-a spus ca eu sunt suuper ok dar ca el are o problema sa-l inteleg etc etc
In tot acest timp nu l-am inselat, cu toate ca as fi avut ocazii doar fiindca il stiam bolnav, avem o familie, o casa si..la felul cum ma vad, nici nu cred ca as fi in stare sa merg cu altcineva..
lunga poveste...
Din intamplare am descoperit ca avea tot felul de discutii "neortodoxe" cu tot felul de individe de pe net, pe messenger
M-a asigurat ca nu-i nimic, ca doar asa se prosteste si ca fiecare barbat face asa...
Am trecut si peste asta, dar...am instalat un program care citeste arhiva messengerului
In ziua cand am citit o conversatie, cu una din fetele din lista lui, jumatate din mine a paralizat, iar acum sunt pe punctul de-a inebunii…
Fata are 19 ani, el are aproape 40ani, eu 29ani, este din orasul nostru, cunoscuta in comunitatea noastra drept o persoana de moravuri usoare, in fine, no comment!
Mi s-a rupt sufletul cand am citit cum o invita la noi acasa pentru a il face “fericit”, am citit cum si-au dat intalnire la colt de strada, am citit cum ea i-a multumit pentru cadou si ca suma de bani este prea mare dar ea ”nu ramane datoare”..
Eu am fost plecata la mama cu copilul noaptea, doar sa dormim acolo, deoarece copilul era in vacanta, noi lucram si, ca sa nu il trezesc dimineata , sa merge direct la service iar copilul sa doarma in continuare…timp in care sotul meu isi facea de cap, se intalnea cu domnisoara asta si-i oferea bani….
Probabil ca nu reusesc sa transpun tot ceea ce simt, sunt furioasa! L-am compatimit atat timp…mi-am vazut de casa, copil service…si acum m-am trezit langa un strain. Nu i-am spus ca stiu, am facut print screen la conversatiile lor, luna viitoare ma uit si pe factura de la telefon…stiu acum ce am de facut! Dar nu stiu cum#-o
Sunt atat de revoltata, de nervoasa incat abia ma abtin sa nu-i spun ca stiu despre intalnirile lui cu fata aceea, dupa care sa-i dau una in cap.
De remediat nu mai e nimic de remediat, atatia ani in care l-am “servit” ca o proasta, atatia ani in care mereu am fost facuta mai mult sau putin direct “o naspeta” cu diplome..si QI peste medie,cica...
Acum stau si ma uit la el, cum ma minte, cum se vaita, ma apropii de el si stiu care-i va fi raspunsul, si stiu si de ce acum
Nu vreau sa-i spun ca stiu ce face, vreau un divort scurt, dar in care sa-l las fara nimic, ma refer la casa si masina.
M-am gandit chiar sa-i spun ca am de gand sa fac publice conversatiile lui cu duduia aia, de felul cum el se ruga de ea sa vina in casa noastra, si multumirile ei pt suma de bani oferita..ar muri de rusinea comunitatii,..si eu la fel.!:stunned:
E un tip foarte laudaros si orgolios. L-ar afecta enorm ca grupul nostru de prieteni sa afle ce face el…N-am sa fac nimic public, am un copil de crescut, si nu vreau sa-i manjesc numele din cauza idioteniei tatalui.. el nu trebuie sa stie asta.
Simt ca scriu tot mai putin coerent. Chiar n-am mai discutata cu nimeni asta, cu nici o prietena, nu vreau sa se afle, mi-e cumplit de rusine.
Zilele trecute mi-am inscris copilul la un curs de inot, i-am cerut bani sotului pentru asta, m-a amanat fiindca momentan “nu sunt bani”, iar duduiei ii cerea scuze in seara respectiva ca a reusit sa puna deoparte doar 200 (probabil euro, nu stiu).
Vreau sa divortez rapid, sa ramana copilul si bunurile, casa si masina, mie.
E o utopie, stiu, dar daca este o miiiica posibilitate ca acest lucru sa-l duc la indeplinire, vreau sa o cunosc, s-o analizez si eventual sa o pun in practica.
Caut in Timisoara un avocat bun, care ma poate ajuta sa obtin ceea ce vreau. Orice sfat, il primesc cu drag, sunt total debusolata…
Multumesc!:">