Activitate TrandafirulVesel

Stimate tatic, inteleg preocuparea si din experienta va propun sa faceti ca mama doua luni, hai poate 3. Aratati ca sunteti binevoitor si doriti sa intelegeti care sunt nevoile si sa ajutati la cresterea si educarea copilului. Anuntati ca doriti sa platiti direct niste cheltuieli ale copilului, sportul sau ce meditatii face, asa stiti unde se duc banii.
Nu va sfatuiesc sa incepeti prin a apela la alte metode caci nu vor aduce nici un beneficiu iar copilul va fi la mijloc. Incercati sa vedeti care sunt comentariile facute la adresa lucrurilor cumparate ca sa vedeti daca a fost o greseala sau o rea vointa.
De exemplu, un cunoscut a cumparat copilului un arc de exceptie, a cheltuit o mica avere pe el si copilul s-a bucurat foarte tare. Maica-sa cand a aflat suma cheltuita pe arc stiind ca nu a platit after school -ul si nu are ghete de toamna a luat-o razna si ii venea sa ii rupa pe spinare arcul de vanatoare tatalui, desi omul il cumparase, cu cele mai bune intentii.
Asadar nu judecam intentiile ci prioritizarea cheltuielilor si incercati sa intelegeti acest lucru. Poate o avea dreptate femeia, poate nu, sunteti dator sa incercati.
Doar nu credeti ca va fi mai bine dupa ce ii trimiteti pe cap cine stie ce hartii?

Iti multumesc AVLIL pentru apreciere desi tot nu inteleg de ce ne contrazicem daca in fond sustinem aceleasi lucruri.
Dumneavoastra sustineti ca legea este buna dar prost aplicata si eu sustin ca legea e proasta si execrabil aplicata, inteleasa dar si judecata (de catre magistrati)
O lege buna intr-o tara gresita e o lege proasta prin ineficienta.
O lege care creaaza mai mult efecte secundare decay beneficii directe este, desigur, proasta.
Nu se poate sa ceri informari, acorduri pentru schimbarea sosetelor, convocari pentru concursul de sotron din curtea scolii daca tu ca si parinte nu iti exerciti obligatiile de baza fata de copil, hrana, securitate, educatie.
Parinti care isi permit serviciile avocatilor in instante declara cu mana pe inima ca au venitul minim pe economie dar sunt ajutati de prieteni sa traiasca iar magistratii nu se pot sesiza ca e vorba de venituri ascunse. De ce ar face-o, toata tara pretinde ca e somera sau la venitul minim dar Valea Prahovei e plina de masini de lux.
Cand traiesti intr-o asemnea tara, nu poti sa nu ai nicio proectie a copilului, a parintelui rezident care indiferent daca are sau nu o situatie financiara buna, nu isi va lasa dezbracat sau nemancat copilul dar cel nerezident poate sa nu contribuie cu nimic dar drepturile lui sa fie sanctificate de autoritatea comuna!
Aici vine nonsensul si imbecilitatea acestei legi.

Dragi avocati, chiar nu intelegeti ca nu se poate guverna relatia parinte - copil cu hotarari judecatoresti fara o minima cooperare a parintilor?
Vreti sa imi spuneti ca de la aprobarea legii de custodie comuna s-au trezit mai multi parinti sa se intrereseze de copii decat inainte?
Cine s-a comportat ca un parinte si ca un om civilizat a facut-o indiferent de lege.
Care e beneficiul real al acestei legi in Romania de astazi caci aici nu vorbim de alta tara.
care este schimbarea majora in bine adusa de aceasta lege??
Aceasta lege cat si toate asociatiile de le gasesti pe net instiga la actiuni in instanta, plangeri penale si executari silite menite sa dinamiteze orice urma de intelegere intre parinti.
NU SE POATE SA VREI SA IL EXECUTI SILIT/ SA AMENDEZI SAU SA CONDAMNI PENAL UN PARINTE IN DORINTA DE A-TI IUBI COPILUL! Pur si simplu nu se poate ca definitie si concept! Unui copil nu ii va fi niciodata bine intr-un astfel de context, indifernt cine are dreptate. Asa ca legea este de-a dreptul aberanta si societatea in care traim nu s-a ridicat de la stadiul de trib sau ginta!
Desi nu sunt avocat ci doar un parinte normal, ma gandesc eu asa in mintea mea, ca atunci cand mai mult de o parte a unui proces au ca drept obiectiv comun un al treilea (copilul), atunci obiectivul este cel protejat de lege, monitorizat atent. Si spun asta ca e imposibil sa conditionezi relatiile interumane si bunul simt iar a presupune un anume comportament ca standard interuman este deja halucinant!
Asadar legea este extrem de prost facuta si foarte prost gestionata de Protectia Copilului (DGASPC), serviciu populat de cele mai multe ori de niste personaje carora nu le-as incredinta nici cainele pentru o plimbare ca sa nu mai zic de a incredinta binele copilului meu!

Oameni buni, legea trebuie sa delimiteze cadrul legal in cazul in care NU SE POT INTELEGE JUSTIABILII IN MOD AMIABIL.
Plecand de la premiza ca doi cetateni divorteaza deci nu se mai doresc in viata celuilalt, legea care ar trebui sa faca lumina in societatea noastra de barbari, asa cum bine a subliniat Moniq, trebuie sa fie clara, concisa si cu limite.
E clar ca parintii nu se inteleg si ca nu vor mai colabora pentru nimic in lume dar sa presupui prin lege ca toti sunt educati si binevoitori mi se pare atat de absurd si inconstient incat am senzatia ca suntem masa de manevra si vrem sa mai sacrificam niste generatii de copii.
Copilul este cel ce trebuie protejat de lipsa de responsabilitate a parintilor prin serviciile sociale si nu incurajarea copularii fara discernamant care da drepturi de viata asupra copilului unuia si altuia. Spun de viata nu ca ar avea drept sa il omoare dar afectandu-i atat de tare dezvoltarea prin actele sale egoiste se poate prezuma ca ii afecteaza viitorul.
Moniq, in ce tara rezidati caci as fi interesat sa stiu pentru ce destinatie cer suplirea acordului de calatorie?

Am citit foarte atent toate mesaje si va recunosc ca mi se pare o leapsa. Inteleg ca fosta sotie va refuza contributia materiala si de aceea doriti sa fie reglementata cumva prin lege. Nu exista o lege din care sa fie obligat cineva sa 'manance portocale" dar va intreb din curiozitate, de ce nu dati copilului hainele, rechizitele si ce altceva ii cumparati? Si tot nu inteleg si am senzatia ca va invartiti intr-un anonimat care nu clarifica situatia, Ce valoare are pensia pe care o platiti minorului? Cred ca acolo e raspunsul.
Daca e prea mare si copilul nu beneficiaza de bani, se poate aprecia si cred ca puteti sa ii cereti sa va justifice banii cheltuiti.

Shomo, varianta cu a va iubi copilele prin orice gest ati incercat? Copii au nevoie de protectie, de respect, de recunoastere, de acceptare. Da, de acceptare ca isi resping tatal si de intelegere pentru ceea ce simt. Le e cumplit de greu, va asigur! Sa negi o parte din tine e ingrozitor. Ati incercat sa reparati acea parte ( fie ea chiar si foarte mica in functie de subiectivism) fata de fosta sotie si copile? V-ati gandit ce lupta se duce in sufletelele lor cand o parte din ele (tatal) o uraste pe mama (cealalta parte)??? Probabil ca si invers e valabil. Pe principiul orgoliului majoritar parca jucati jocul ala stupid din copilarie cu "la popa la poarta..."
Sa nu cumva sa va purtai frumos sau sa va cereti scuze chiar si pentru felul in care se simte cel ranit! Doamne feri, veti ramane fara conflict si apoi la ce se va rezuma totul? Va trebui chiar sa traiti, sa incepeti sa faceti ceva cu tot timpul liber... greu!!

Avlil, stiu cum se simte asta cu discriminarea, dar nu pentru ca mi-as vedea eu copilul altfel! Motivul discriminarii de catre ceilalti copii vine din acele intamplari neplacute in care tatal umareste o gasca de copii plecati in excursie si le face aproximativ 3500 de poze, executand diveste ipostaze si fandari pentru a avea cel mai bun cadru si a capta cat mai multe imagini pe secunda.
"de ce face tatal tau asta?" "tu i-ai spus sa vina? parintii nostri nu au venit, li s-a spus ca nu au voie!" "esti o ciudata si tatal tau arata a paparazzo!"
Dupa asta au urmat aproximativ 3 scandaluri pe luna in curtea scolii, in timpul orelor si evident multe emailuri ce au dus la abandonul invatatorului, adica a lasat clasa, din cauza tatalui ingrijorat! Au urmat cadouri refuzate de copil si distribuite cu sadism celorlalti copii din clasa ce se bateau pe ele. Copilu meu s-a simtit tradat de tata dar si de colegi care nu aveau cum sa ii inteleaga protestul fata de un tata abuziv.
Recunosc, dupa doua consilieri psihologice inca nu sunt convinsa ca am metoda perfecta de a tarata astfel de situatii, Dar stiti ce, copilul stie mai bine, le spune colegilor de clasa ca tatal ei s-a inbolnavit, e nebun acum dar poate se va face bine! Ce sa fac, sa il contrazic, sa ii spun ca e constient de actele sale si ca o face din rautate sau sa ii spun ca din dragoste pentru el nu stie ce sa faca si atunci greseste ingrozitor? Sau e mai bine sa ii intaresc convingerea ca tata e nebun si poate o sa ii treaca?
Chiar am nevoie de ajutor!

Eu zic sa infiintam un KKK draga shomo! Ce altceva mai potrivit pentru o gandire ca a ta!
Vremurile alea vechi cu mamaici care nu auzisera de psihologi si proverbe inaltatoare sunt vad foarte aproape de zilele noastre cand un sustinator al alienarii parentale ca diagnostic este in stare sa se contrazica singur.
Pai haideti sa ne lamurim putin , proverbul chinezesc de l-ati dat exemplu e valabil daca dorim sa crestem vite pentru jug si nu oameni.
Fata de legea 272 pe care tot ne chinuim aici sa o intelegem ca utilitate, vine cam in contradictie cu pilda proverbului.
Mai ca mi-as dori vremurile alea cand familia extinsa a ambilor soti (fie ei si olteni) l-ar fi linsat pe unul de indraznea sa atinga un fir de par al copilului.

Martonze, nu am raspunsul, cu siguranta stiu ca nu facand la fel ai de castigat.
Nu scotind arme de acelasi calibru pe masa judecatorului ai de castigat. Poate nici daca sunt mai mari. Asta merge la razboi dar instanta nu stie sa faca diferenta si cand intri in troaca porcilor...
Din pacate dor timpul si greselile lui pot face diferenta si un comportament ireprosabil al tau (mamei)
E o lectie dura pentru copil dar cu iubire si echilibru se va putea reface.
As vrea sa fie altfel dar cum nu ne ajuta nimeni trebuie sa ne ajutam singuri.

Againstpas, fostul meu sot considera ca trebuie sa faca tot ce e necesar (petitii, procese, plangeri, memorii, sesizari si executari) si nu pregeta in a le face pe toate si chiar mai mult, S-a coalizat cu acei prieteni de familie cu care eu nu mai tin legatura din motive personale (nu din cauza divortului) pe care ii convinge de cat de nenorocita sunt eu si ii citeaza cu fiecare ocazie.
El m-a denigrat in fata copilului, familiei mele, grupui de parinti de la scoala, a vecinilor, a colegilor de serviciu pe care nici nu ii cunoaste, a prietenilor de familie comuni ba chiar si a celor carora nu le mai vorbeam de 10 ani.
El este evident victima mea.
Dat-mi voie sa fiu putin nelamurita: el e alienatorul sau eu? Sau printr-o logica cocosata alienatorul e doar parintele nerezident?
Va rog mai compilati si citatul de mai jos la afirmatiile dumneavoastra:
"Psihopații sunt ratați care se imaginează drept lideri. Cum am mai văzut, psihopatul nu admite niciodată că greșește, că face rău, că nedreptățește pe cineva, afară de situația când există un avantaj anume pentru el. Orice rău face celorlalți – prin minciună, trădare, manipulare, vătămare emoțională și fizică – reușește să proiecteze vina asupra victimelor și celor din jur."