Activitate sebestyenrozalia

Bună ziua! Am revenit cu informaţii referitor la acest subiect. În luna martie s-a dat sentinţa că tatăl are dreptul de a-şi vizita copila, iar de atunci n-a mai apărut în viaţa acestor oameni. Probabil din cauză că sentinţa a hotărât ca loc de întâlnire domiciliul fostei soţii, iar acest lucru nu i-a fost pe plac. Au trecut 6 luni de atunci, se vede clar că intenţia lui era doar să o rănească pe fosta soţie (emoţional).

Aici nu este vorba de drepturi părinteşti. Nici un părinte nu are "dreptul" de a-şi da afară copilul din casă. Situaţia Dvs. nu prea este clară. Unde anume locuiţi? În alt oraş? Copilul de ce a rămas la tată? Şi cum adică îl dă afară din casă? Unde-l trimite, în stradă?

S-a dat sentinţa. Tatăl are dreptul de a o vizita la domiciliu, două weekenduri pe lună, şi atât sâmbăta cât şi duminica câte 4 ore (între orele 12-16). Fata însă este înverşunată şi nu vrea nici măcar să-l lase să intre în casă. Care pot fi urmările, dacă procedează astfel? Şi se mai poate ataca sentinţa?

În martie se va pronunţa judecătorul, vedem decizia...

Mulţumesc pentru toate răspunsurile. Are telefon, dar sigur nu i se va comunica numărul tatălui, pentru că ea refuză orice contact cu el. Asta nu înţeleg cu judecata. Fata este mare, dar totuşi trebuie să treacă familia asta prin această situaţie? Pentru copii a fost un şoc emoţional apariţia tatălui şi minciunile cu care o acuza pe mama lor, mama, pe care o iubesc mai mult decât orice. Şi nu s-a ţinut cont deloc de comportamentul tatălui înainte de divorţ...

Bună ziua! Prietena mea este într-o situaţie, nu ştiu cum să o denumesc mai exact, decât penibilă. Pe scurt, părinţii divorţează (abuz emoţional faţă de soţie mulţi ani din cauza băuturii, după care a devenit violent cu copiii, aşa că soţia l-a dat afară din casa ei, şi a intentat divorţ). Fetiţa are 8 ani, băiatul 10. Trec 8 ani de absenţă totală a tatălui din viaţa copiilor, nici telefon, nici vizite. După acest timp se trezeşte soţia că este dată în judecată de tatăl copiilor, cum că nu l-a lăsat să vizite copiii, că degeaba a sunat, i s-a închis telefonul, dar a participat în viaţa copiilor, în măsura în care i-a permis fosta soţie (de exemplu că a fost la serbările şcolare, pentru că de acolo nu a putut dat afară). Minciuni sfruntate, mama a fost care a fost tot timpul lângă copii, s-a zbătut pentru ei, şi a reuşit să crească 2 copii minunaţi. Băiatul devenind major, tatăl cere custodie comună a fetei, 2 săptămâni din lună să locuiască cu el şi cu proaspăta soţie. Au fost la psihologul de la tribunal, toţi au fost ascultaţi, iar fata a spus că nu vrea să petreacă nici un minut cu tatăl ei, că nu a uitat serile în care se culcau cu teamă toţi trei într-o cameră încuiată de frica tatălui, că au fost terorizaţi şi fizic şi emoţional. Tatăl nu a negat nimic din spusele fetei, dar totuşi psihologul declară în faţa judecătorului, că tatăl are dreptul să petreacă timp cu fata. Procesul a început acum un an, anul acesta fata împlineşte 17 ani. Ce urmăreşte acest tată denaturat şi psihopat? (fosta soţie şi acum are teamă faţă de el, dar la înfăţişare apare întotdeauna cu avocatul ei). Poate fi obligată fata prin lege, dacă aşa decide judecătorul, să petreacă timp cu tatăl ei? Are 17 ani! #-o

Din câte cunosc eu legea, nu poate. Ceilalţi copii trebuie să semneze că renunţă la partea lor de moştenire.

Stimate Domn! Dacă recitiţi mesajele, puteţi observa, că nimeni nu a spus: "Da, este o idee bună." Situaţia este foarte clară. Dacă treceţi apartamentul pe numele concubinei, în cazul decesului D-voastră copilul înfiat nu va primi nimic din "ceva". Şi ce înseamnă pentru
D-voastră acel "ceva", de care tot pomeniţi? Şi nu ar trebui să îi daţi ceva pentru că vă obligă legea, aşa cum aţi scris, ci pentru că îl iubiţi. Dar de iubire de părinte nu poate fi vorba, pentru că reiese clar din rândurile D-voastră. Chiar nu înseamnă nimic copilul acela nevinovat?
Doriţi să întemeiaţi o familie: dar credeţi că puteţi avea o viaţă de familie armonioasă, unde copilul care se va naşte, să crească fericit? Sincer, nu cred, cu o astfel de parteneră sigur nu. O femeie iubitoare care este pe cale să devină mamă, îşi doreşte să nască un copil sănătos, face planuri pentru el, nicidecum nu se gândeşte la moştenire.
Şi faptul că v-a cerut să treceţi apartamentul pe ea înainte de căsătorie, spune totul despre caracterul ei. Părerea mea este că nu la copil se gândeşte, ci la propria ei persoană, şi dacă veţi divorţa, veţi pierde totul. Totul! Pe plan material, moral şi sentimental.

"Cererea de transfer s-a bazat pe faptul ca, vrea sa puna la adapost pt copil mostenirea/mostenirile, in sensul ca celalt sa nu beneficieze de prea multe."
Scuzaţi-mă, dar acest lucru spune foarte multe despre caracterul concubinei, iar intenţiile nu sunt deloc onorabile. Sper să vă gândiţi bine şi să nu faceţi ceea ce vă cere, pentru că aveţi doi copii, deci aveţi obligaţii materiale şi morale faţă de ambii. Copilul nici nu este născut, dar vrea deja moştenire... ce de oameni!

Dacă copiii nu acceptă situaţia, ei pot cere să locuiască cu tatăl. Iar dacă acceptă, cu atât mai bine pentru toată lumea. Ţineţi legătura cu ei, ascultati-i, şi foarte uşor vă puteţi da seama, dacă le convine sau nu noua situaţie.