Socrul meu se confrunta cu o situatie pe care nu stim cum sa o mai gestionam. Despre ce este vorba: acesta locuieste intr-o casa nationalizata din anul 1980. Dupa anul 1990, mai exact in anul 1999 un anumit domn actioneaza in instanta Ministerul finantelor, Consiliul local si RAADPFL pentru intrarea in posesie. Instanta respinge cererea pentru ca pentru casa revendicata a primit despagubiri cu drept de apel in 15 zile de la comunicare. Acest domn face recurs in care spune ca imobilul a fost preluat abuziv conform decretului 92/1950 si depune procesul verbal din 1959. Instanta (tribunalul) admite proba cu martori. Se vine in instanta cu cei doi martori si instanta respinge cererea pe motiv ca reclamatul face dovada calitatii procesuale (exista dubiul ca era o simpla potrivire de nume cu toata ca tatal avea 2 nume si un prenume nume care are legatura cu dansul dar nu are cu mama care are un cu totul alt nume de familie) dar nu face dovada proprietatii imobilului revendicat. Din pacate hotararea este data tot cu recurs in 15 zile. Intre timp acesta isi schimba avocatul, si la recurs la instanta urmatoarea castiga pe baza declaratiilor celor 2 martori dar si de aceasta se da cu recurs. Si ca smecheria sa fie perfecta, Consiliul local si RAADPFL fac recurs dar nu au vrut sa plateasca taxa de timbru drept pentru care hotararea devine definitiva. Dureros este ca nici instanta nu a tinut cont ca el fusese despagubit de statul roman conform unui porces-verbal din 1996. Pe parcursul procesului socrul a dorit sa intre intervenient in dosar dar a fost respins pentru ca nu are calitatea procesuala. Dupa ce a devenit
proprietar acesta ia propus socrului sa ii faca un contract de inchiriere pe 5 ani. Acesta a acceptat si timp de 5 a platit chiria in contul acestuia. Dupa expirarea termenului acesta domn nu a mai fost de gasit (sa mutat de la adresa inscrisa in contract si telefonul era suspendat) si contul din banca a fost inchis. Intre timp, socrul a fost abordat de vecini care au spus ca imobilul a avut alti 2 proprietari. Impreuna cu un avocat acesta face cerere catre arhivele nationale pentru a afla starea imobilului (mentionez ca si pe perioada procesului a facut mai multe cereri dar nu a primit raspuns, pe surse verbale raspunsul a fost - nu putem pt ca aici sunt implicatii politice si asa este directiva, stim cu totii ce partid era la putere pe aceea vreme). De aceasta data, adica tocmai in 2005 arhivele nationale elibereaza actul de vanzare-cumparare al imobilului cat si extrasul de carte funciara dupa efectuarea vanzarii. Asa cum banuiam imobilul fusese vandut in anul 1940 de catre tatal) domnului catre doua persoane fizice. In contract era specificat
iar punerea in posesie de drept si de fapt se considera facuta azi, in afara de corpul principal de casa asupra caruia cumparatorii vor intra in posesie de fapt numai dupa incetarea mea din viata
. Am uitat sa mentionez ca aceasta casa este situata central intr-un mare municipiu, 4000mp de teren, si este formata din 3 corpuri de casa, unul principal si doua care in contract figureaza ca imobile servitori cu iesire la doua strazi. Socrul meu locuieste intr-un imobilul secundar. Dupa intrarea in posesie a tuturor actelor despre care am vorbit socrul meu a facut o plangere penala dar la care, asa cum era de asteptat nu a primit nici un raspuns. Socrul meu a tot cautat mostenitorii celor 2 proprietari si a reusit sa ii gaseasca. Din pacate unul dintre acestia a spus ca are foarte multe procese de revendicare pentru proprietati mult mai mari si de aceasta casa nu avea cunoastinta dar in schimb ia facut socrului o procura in baza careia sa il reprezinta in instanta. In acest sens a depus la primarie documentatia si a fost deschis din nou un proces in anul 2006. Si de aceasta data instanta a dat castig de cauza actualului proprietar invocand: ca vanzarea din 1940 a fost facuta fictiv si sa facut apel la decizia 48/15 a curtii de apel, in care instanta speciala instituita pentru judecarea litigiilor izvorate din aplicarea legilor de trecere a bunurilor evreiesti in patrimoniul statului si sa constatat ca tatal dansului beneficiaza de exceptiile prevazute la art. 5 alin a si f din Legea 584/28 si ca in anul 1948 acesta avandut un corp de casa cu iesire la una din strazi si inca o data vine cu cei doi martori. Instanta motiveaza ca vanzarea a fost facuta cu cei doi pentru al proteja pe vanzator de legislatia abuziva de la aceea vreme si ca acesta nu a fost niciodata susceptibil de a transfera dreptul de proprietate. Ceea ce nu inteleg este ca acest imobil in arhive figureaza cu ultimi proprietari cei doi cumparatori . Ciudat mai este ca acest domn figureaza din cartea imobilului ca si chirias din anul 1940 pana in anul 1969. Deasemena in decretul de nationalizare 92/1950 pe listele anexe figureaza ca proprietari ecest domn(si la acel moment statul facea procesul verbal de predare primire cu cel pe care il gasea in imobil) dar si alti 2 (chiriasi) care nu au legatura cu cei enumerari pana acum si care si ei figureaza in cartea de imobil. Ciudat, tatal dansului adica persoana care a incheiat contractul la 1940 nu apare in cartea de imobil. In decembrie,
actualul, falsul proprietar, pt ca nu stiu cum il pot numi a inaintat actiune in instanta pentru evacuare. Ce se poate face in acest caz, pentru ca se pare ca nici o institutie a statului nu este interesata ca cineva a luat si despagubiri conform unui proces verbal incheiat in 1997 de primaria Craiova dar a si intrat in posesie posibil inseland. Sunt contrariat de ce nici o instanta nu a luat in considerea ca tot conform aceluiasi proces verbal de despagubiri al primariei din 1997 acesta mai apare impreuna cu un controversat personaj mafiot din oras (cu destule dosare penale, la aceasta data acesta fiind fugit din tara) pentru revendicarea mai multor imobile centrale si pentru care au primit despagubiri sau au fost restituite in natura.
avocatnet.ro explicăm legislația
